Ai ochi, dar nu vrei sa ma vezi. Nu vrei nici macar sa joci Baba Oarba si sa ma cauti in intuneric. Ma lasi pur si simplu acolo si te uiti prin mine, ca si cum as fi o fantoma.Ai nas, dar nu ma simti. Nu-mi stii nici macar parfumul...sa poti intoarce capul pe strada dupa o alta ea, de dor, crezand ca sunt eu.Ai gura, dar taci. Nu spui nimic. Preferi sa-ti inghiti cuvintele si sa le pastrezi doar pentru tine. Nu-ti pasa ca-s cuvintele tale pentru mine si ca ar trebui sa ajunga la destinatie. Sau pur si simplu nu mai ai nimic de zis.Ai urechi, dar nu vrei sa ma auzi. Si cele mai colorate vorbe ale mele pentru tine le ignori. Ce sa mai spun de cele grele si suferinde?Ai picioare, dar nu ca sa alergi spre mine, de teama ca poate nu ma vei mai gasi.Ai maini, dar nu le intinzi spre mine. Nu mi le treci prin par, nu mi le pui pe fata, pe umeri sau pe coapse.Ai degete, dar nu vrei sa ti le prinzi de ale mele. Strans. Ca si cum, daca ni le-am impletici, am putea sa avem lumea la picioare.Ai inima, dar nu o simti apasatoare in piept - ca si cum ar avea o viata proprie si s-ar zbate neincetat, incarcata de prea multe sentimente.Si la ce bun ca le ai pe toate, dragul meu, daca nu ma iubesti?
Indiscutabil, irepetabil si implacabil de trista.
Dragii mei cititori,Ce mai faceti? Sunteti bine? Mai existati?Daca da, despre ce ati vrea voi sa mai cititi in paginile acestui blog?
"Ia-mi baschetii si hai la Goblin"
In momentul in care pe Facebook nu am mai citit stiri interactive, nu m-am mai amuzat la fotografii spontane si nici n-am mai ascultat piese underground, am simtit ca ceva nu este in regula.Toti tinerii vorbeau despre o asa zisa Revolutie in Capitala.Am inceput sa ma documentez, sa intreb in dreapta si stanga, si sa observ ca lucrurile au "degenerat" in editoriale, articole, opinii, imagini, filmulete.Nu mi-a iesit din vedere nici faptul ca Romania a ajuns pe BBC si nici ca batranelul care-mi repara baia din casa a venit ieri documentat despre situatia actuala din Bucuresti - "Era timpul sa se intample ceva", mi-a spus el cu un zambet larg intiparit pe fata.Da, era timpul. Ca vrem sau nu, s-a ajuns aici - de la Legea Sanatatii, de la Basescu, de la saracie, de la suparari, de la efectul de turma, de la nevoia de bataie, de la prea mult inghitit in sec. Momentan nu conteaza de unde. De bine, de rau, romanii s-au dezamortit incat sa dea nastere la revolte si proteste. Dar inca sunt departe de ceea ce am putea numi o Revolutie.Nu am experienta celor de la '89, dar nu cred ca este necesara ca sa observ ca oamenii de atunci au produs schimbare printr-o uniune incredibila si o dorinta comuna de mai bine.Premizele prezentului sunt foarte atasate de cele ale trecutului, cu toate astea, uniunea incredibila este marginalizata si doborata in plan secundar.Mereu m-am intrebat de ce tinerii cu sangele cald si mintea limpede nu izbavesc niciodata din gloata de politicieni indoctrinati, rutinizati si penibili.
Poate le-a fost frica de lupta cu morile de vant sau poate nu am fost lasati sa biruiasca. Sistemul nostru democratic le-a frant avanturile si le-a zdruncinat iluziile.In continuare am convingerea ca in ei sta schimbarea. Intr-o natie "a tuturor posibilitatilor", populata de "oameni buni la orice", trebuie sa vina si clipa cand cei din urma vor fi cei dintai.Si poate clipa este acum. Poate aceste revolte isi cer dreptul la mai mult si se roaga sa fie transformate in acte de mare curaj si solidaritate.Romania are in primul rand o problema cu mentalitatile si abia apoi cu politica. Prea multi oameni cu idei inchistate, obscure, triste si nefolositoare sunt vizibili public si prea cunoscuti sunt cei tacuti cu ganduri mari.A venit timpul sa se intoarca roata. Ultimele zile din Bucuresti ma fac sa cred ca nu vorbesc povesti si ca spiritele libere sunt pregatite sa iasa din obscuritate. Au doar nevoie de mai multa incredere in propriile puteri.Articolele citite in ultimele zile ma fac sa inaintez, iar ce vad in strada, ma face sa dau un pas inapoi. Poate cei care care indura frigul ar trebui sa citeasca si cei care scriu sa indure frigul mai mult.Nu vreau sa vorbesc despre haosul creat - despre huliganii frustrati iesiti doar sa se bata cu jandarmii, despre jandarmii frustrati care vor sa potoleasca apele unde nu e vartej, despre omuletii sporadici care ingana lozinci sau despre tinerii care au iesit sa-si faca poze, doar ca sa aiba ce povesti peste ani.Nu vreau sa vorbesc nici despre un Bucuresti inflacarat si batjocorit, care oricum avea cicatrici imense lasate de comunism.Vreau sa vorbesc despre suflete si sanse. Imaginea cu sutele de mii de oameni prezenti la aprinderea unui brad de Craciun la Unirii, in comparatie cu cea de acum, face mai mult decat o mie de cuvinte.Cum poate un brad sa ne scoata pe toti de la caldura si o Romanie subreda sa ne tina la adapost?Cred ca acum e sansa noastra. Portita pe care ne-am dorit-o mereu deschisa. Iar acum este momentul sa profitam de ea.Ganditi-va la marele razboaie si cat de intimidante erau armatele rivale. Nu este cazul unui mare razboi aici, dar apelez la sufletele voastre sa constientizati ca "unde-s doi, puterea creste".Nu vi se cere sa duceti lupte barbare. Ci doar sa iesiti in strada. Sa lasati orgoliile, fricile, gandurile preconcepute, gerul, si sa iesiti in strada. Atat. Unul, langa unul, langa unul, langa unul, pana se creeaza acea uniune incredibila de care vorbeam. Dorinta de mai bine o avem cu totii, deci asta este tot ceea ce ne lipseste.Hai sa dam sansa Revoltei sa se maturizeze intr-o Revolutie, iar eu ma urc in primul avion spre casa!
Draga Mos Craciun,Fa si tu sa fie bine. Sa primesc multe cadouri. Si urari sms-uite si telefonate. Si caldura. Si prieteni. Putini, dar buni. Si sa ma iubeasca mult.A ta, super cumintica si draguta,Ana
Imi aduc aminte de inceput - barba ta stufoasa, ochii mari, blugii de la Energie, ceasul Swatch si cercelul din limba.
Faptul ca mi-ai spus ca pun intrebari stupide, in timp ce o alta ea te suna de zor, iar tu ai intors telefonul cu fata in jos.Nu m-am indragostit nebuneste din prima, dar pe niste trepte de la Universitate am spus cu voce tare: eu voi fi cu baiatul asta.Prima intalnire, la vreo trei luni distanta, initiata de mine. Spontan. Am inceput sa-ti vorbesc toate aberatiile din lume, in timp ce tu faceai semne barmanului- "inca un rand, baiete".Ti-ai jucat atat de bine cartile - trebuie sa admit ca promisiunea ca-mi vei face un CD si marturisirea ca de mult nimeni nu te-a mai facut sa zambesti asa, m-au dat pe spate. N-am aratat-o atunci, dar, cat m-am intins pe jos dupa...Ma imbatasem si tu nu incetai sa ma privesti frumos. "Ce domnisoara se imbata la prima intalnire?", ma tot intrebai razand apoi.Plimbari pe stradute, discutii lungi despre orice si multa pasiune. Iti placea sa vorbesti cu mine. Chiar mi-ai spus, fix asa - "Imi place mult sa vorbim".
Iti promit ca eram cea mai fericita atunci.Iti amintesti ca mi-ai spus o poveste? Era noapte si nu aveam curent in bloc. A trebuit sa urc pana la etajul 6 prin intuneric. Te-am sunat. Ti-am spus ca de frica, dar cred ca pur si simplu vroiam sa-ti mai aud un pic vocea. Ai inceput sa-mi povestesti despre o lume magica care traieste la mine in pereti...cu elfi si zane...E plin Bucurestiul de saruturile noastre, fie ca vrei sau nu. La teatru, la film, in ploaie, pe soare, in parc, in ninsoare, la concert, la prieteni in vizita, la colt de strada, la cafenele, in baruri, in barca, in cluburi, pe strazi laturalnice, la mine, la tine, la noi.Cand ai uitat sa ma privesti frumos si eu sa te fac sa razi?
