duminică, 28 august 2016

De ce plang femeile


Din lipsa de putere. De umilinta, frica, singuratate. De exces de fericire si emotie. De regret, de trecut, prezent si viitor. De instabilitate si prea multa siguranta. De "ce zic altii" si "ce au zis altii". 

De hormoni care o iau razna si de vorbe spuse in prea multa graba. De decizii luate, de ce a simtit atunci si de ce va urma sa se intample. 

De animale ranite, bunici fara casa, oameni ai strazii, copii neiubiti, intuneric, ploaie in loc de soare, soare in loc de ploaie, filme de dragoste sau drame.

Femeile plang pentru parinti si iubiti si prieteni si copii, pentru cei pe care i-au pierdut si pentru nedreptate. Pot plange de la o anumita poza, un anumit parfum sau un simplu gand care le-a trecut prin minte. 

De oboseala, pentru ca nu le mai vine o pereche de blugi, pentru ca nu au cu ce sa se imbrace, pentru ca nu le place culoarea de pe unghii, cum au fost tunse, pentru ca nu au spus taximetristului ca le-a ocolit, pentru ca nu pot castiga un argument, pentru ca sunt isterice, impulsive, mult prea pasionale si atasate. 
Pentru ca nu pot schimba un bec sau nu stiu sa faca niste nenorocite de oua.

Pentru ca nu au bani, au visat urat, si-au imaginat ceva, s-au speriat, au ascultat o melodie sau au terminat de citit o carte. De la un citat, un zambet, o vorba aruncata aiurea spre ele. 

Plang pentru ca au fost prea slabe sau prea strong. Pentru ca nu pot schimba nimic, pentru ca n-ai inteles nimic, pentru ca nu sunt ascultate, indeajuns rasfatate sau iubite. Pentru ca sunt moody, dezechilibrate sau mult prea geloase. 

Pentru ca nu s-au despartit de cei dragi cu vorbe calde, pentru ca n-au sunat atunci cand si-au dorit, pentru ca au plans prea mult, pentru ca au spus prea putin.

Femeile plang pentru ca nu-si gasesc incarcatorul, s-a luat lumina, nu le merge netul, nu mai au tigari, n-au mai gasit bluza aia blana la reduceri; pentru ca le e foame.



Femeile plang pentru ca sunt batute, pacalite, hartuite, abuzate, injurate, blamate, nerecompensate, umilite, batjocorite, ignorate, nerespectate, violate, uitate.

Pentru ca au mancat prea mult, sunt prea grase, prea slabe, prea urate, prea frumoase, nu au ambitie, vor prea multe, sunt nehotarate, au dat prea mult, au suferit prea mult, au iubit prea mult, au iertat, au judecat, au scuipat, au ranit.

Femeile plang din iubire si teama de a nu ramane singure. Femeile plang pentru ca vor si nu pot face un copil. Pentru ca au facut un copil si viata e completa. 

Necrontrolat, sa se elibereze, din prea multa vulnerabilitate. Pentru ca sunt sensibile. Pentru ca sunt blocate, mult prea stresate, extaziate, emotionate. De dor si de durere, de inima si suflet. 

Pentru ca nu le e teama de lacrimi. Pentru ca e singura modalitate de exprimare. Pentru ca lacrimile spun multe. Femeile plang atunci cand nu mai exista cuvinte si explicatii.

Femeile plang din tot si din nimic; 
si vor continua sa planga. 

joi, 14 iulie 2016

CUVINTE


Le am in suflet, in vene si in minte. 

Pe creier, infasurate de incheieturi, sub piele, lipite de oase. In artere si degetele de la picioare. Am cuvinte pe limba de-mi vine sa scuip constant. Prinse de dinti si cuvinte care-mi stau in gat si inima.

Ma sfasie, ma rup, ma gatuie, ma gadila, ma sufoca, ma alina, ma tin blocata, imi dau aripi, ma tempereaza, ma ajuta, ma formeaza, ma reprezinta. 
Am cuvinte pe unghii si pe buze. Am cuvinte pe care le tin in mine; vor exploda. 

Vad cuvinte in fata ochilor, ma culc in cuvinte si ma trezesc in cuvinte. 

Iubesc cuvintele. 

Cuvintele te fac mai bun sau mai rau, cuvintele te invata, cuvintele bucura, cuvintele dor. Cuvintele iti dau CURAJ. Am cuvinte de care mi-e frica, am cuvinte pe care le regret si cuvinte care m-au salvat. 

Uneori avem o relatie complicata, eu si cuvintele adica. Nu suna bine, nu sunt spuse corect, nu sunt indeajuns sau sunt prea multe. 

Am incredere in cuvinte, sunt mintita in cuvinte, sunt atrasa de cuvinte, sunt lasata prin cuvinte, sunt sensibila la cuvinte, sunt imuna la cuvinte, uneori indiferenta, chiar plictisita, dar niciodata satula. 
Lucrez in cuvinte si transform trairile in cuvinte. Complic prin cuvinte.

Si cand tac am mii de cuvinte. 

Am cuvinte pe care nu mi le-am dorit sa le vad sau sa le aud, am cuvinte uitate. Am prea multe cuvinte uitate. 
Am prea multe cuvinte.

duminică, 28 februarie 2016

O aventura cu o Zi


M-am trezit in tine, asa cum fac mereu.

Ma gandesc cum sa te folosesc mai bine. Sa te intind si sa te mulez pe mine; sa-mi faci toate poftele. Sa ma satisfaci si sa ma lasi epuizata. 

Zilnic incerc sa nu te uit, dar uneori esti atat de banala incat pur si simplu as vrea sa termini mai repede si sa ma lasi in pace. 

Sa apara o alta, sa vina mai repede!

Esti mereu in schimbare - grea si anevoioasa, lunga si plictisitoare, mohorata si deprimata, linistita si insorita, vesela si surprinzatoare, cheltuitoare si problematica, scurta si intensa.

Deschid ochii si te doresc. Te doresc chiar si atunci cand nu te doresc. 

E o simbioza la mijloc, stiu. Nu-ti ofer nici macar 10% din mine, insa ramai cu mine, parca asteptand sa ma trezesc, sa te cuprind in brate si sa-ti soptesc cum nu te voi mai dezamagi. Macar acum. Macar o data.

Te inec in muzica si fum, in oameni si povesti, in sefi si task-uri, in lacrimi si zambete, nervi si planuri. Te scufund in iubire mai mereu, dar tu refuzi! 
Vrei mai mult si mai mult si mai mult!

Vrei sa ma transform, dar ma gasesti letargica si lipsita de chef, secata de energie si pasiune. Ma prinzi strans de simturi, dar te misti in ritmul meu.

Esti sclava mea, nenorocito!

Imi bat joc de tine, nu vezi? Te calc in picioare si trec prin tine ignorandu-te, dar maine vei fi iar acolo, nu? 

Ma inclin in fata persistentei tale, insa daca nu eram eu, tu nu mai existai, intelegi? Esti o curva ingrata! Faci asta cu toata lumea si, ce, altii te trateaza mai bine? Esti mai fericita in alte colturi de case?

Sa te ia naiba, bestie!  

Saruta-ti-as tie secundele si minutele si orele, iarta-ma, stii doar ca numai gura e de mine! 

N-ai sa ma regreti, iubito! Ai sa vezi, da-mi maine iar 24 de ore si promit c-am sa te fut mai bine!

marți, 6 octombrie 2015

Un post prea lung de Facebook


Ma gandesc de multe ori la cum ne consideram liberi, dar stam blocati in cercul pe care-l avem in creier, unde ni se invart neuronii ca niste hamsteri pe cox.

Avem o lume intreaga in jurul nostru si drumuri care nu ne sunt inchise, dar preferam sa batem pasul pe loc.

Stam in relatii de complezenta, pentru ca "e bine si ne-am obisnuit", evitam riscurile pentru ca ne-ar scoate din zona de confort, inghitim cuvinte de frica sa nu spunem ceva exagerat, ne stresam la capra vecinului si refuzam sa mai visam, ca oricum, la ce bun?

Ne credem open-minded, dar inca ridicam din sprancene la cuplurile de gay, oamenii care au o culoare diferita a pielii de a noastra, religiile pe care nu le intelegem, comunitatile neconventionale, stilurile care ies din tipare si, in general, la toti cei care nu se incadreaza in perceptiile care ne ingradesc cercul din creier.

Evadam in Facebook-ul asta de cacat care ne ocupa jumatate din viata. Cerem sa fim validati si ne simtim inutili atunci cand nu primim confirmarile cerute.

Iesim cu prietenii la bere si formam un grup de autisti care venereaza un telefon. Ce frumosi suntem!

Mi-e frica de faptul ca ne vom transforma in roboti - teleghidati de task-urile primite, impasibili la ce se intampla in jurul nostru, lipsiti de emotii.

Ne transferam sentimentele in citate lirice si, practic, nu facem nimic.

Am devenit amari si cinici inainte de vreme. Vom muri in cel mai inutil mod posibil. O generatie care si-ar avea locul la cimitirul "Ce-ar fi fost daca".

Prin anii '50, Bernard Shaw zicea ca "Youth is wasted on the young", sunt tare curioasa despre ce ar mai fi zis in secolul 21, anul 2015.

sâmbătă, 14 martie 2015

Eu cu mine



Imbratisandu-mi tristetea ajung sa cunosc fericirea.

luni, 2 februarie 2015

Aproape luni


Ma gandesc la ce suflete si trupuri folosite avem si nu stiu daca sa mi se faca mila sau scarba.

marți, 23 decembrie 2014

Spune-i ei.


Spune-i cum te simti. Ce iti place, ce te enerveaza si care sunt limitele peste care nu poti trece. Povesteste-i planurile de viitor, visele sau franturile din povestile trecute.

Fii bland cu ea si las-o sa te vada vulnerabil. Spune-i ce simti si de ce ai ales s-o tii de mana. 

Nu-i spune zilnic. Din cand in cand.

Iti lasi caldura acasa, in timp ce scotocesti prin vecini. 

Ai ajuns si tu sa crezi ca sinceritatea este supraevaluata in zilele astea, nu-i asa?

Ce nu stii nu-ti face rau. Excelenta zicala.

Spune-i buna dimineata si noapte buna. E a ta. O vrei. Sau cel putin ai vrut-o la un moment dat. 

La ce te gandesti?

A, da, sigur inca mai esti dorit si in ochii altor femei! Deschide casuta aia mica din dreapta lumii virtuale si intreaba un banal "ce faci?". 

Cauta un citat inteligent despre si pentru sensibilitatea femeilor. 

Da un telefon dupa 2 a.m. Sau fii pur si simplu ambiguu in ceea ce priveste viata ta amoroasa.

Nu uita sa-i spui sa aiba o zi buna si ca o sa-ti fie dor de ea. Spune-i ca ea stie un alt tu decat stiu altele. Cele dinaintea ta! Viperele din imaginatia ei.

Mie odata un baiat mi-a spus ca-l fac sa rada. Si el nu rade de obicei. L-am iubit pe loc.

Spune-i cum doarme si cum o iubesti. 

Si tu. Si tu. Si tu. Si tu.

Spune-i tot ce-ti trece prin cap. Spune-i pana iti aduci aminte de ce ii spui. Sau spune-i ca esti las si n-ai avut curaj sa-i spui ce-i spuneai deja alteia de ceva vreme.