S-a terminat concursul :)

Campania It's time to fashion up! s-a terminat, iar castigatoarea este Dada!
Multe, multe felicitari si sa te bucuri de cadou :P

Why can’t we be friends, why can’t we be friends?

“O prietenie intre un barbat si o femeie, daca nu e bazata pe sex, e ori ipocrizie ori masochism”, asta spunea Leonard Cohen, iar eu nu pot decat…sa-mi pun intrebari.
Sa fie oare adevarat? Partea rationala din mine spune ca da, clar nu exista prietenie pura intre doua persoane de sex opus, insa partea emotionala spune ca nu : exista dom’le si exceptii!
Haideti sa ne gandim la niste situatii si sa incercam sa elucidam impreuna misterul:

Ipostaza 1 : Prietenii din copilarie

Va stiti de pe vremea cand formatia Genius era in top. V-ati legat impreuna la sireturi, v-ati destainuit prima iubire si apoi ati plans unul pe umarul celuilalt.
Va cunoasteti unul pe altul mai bine decat va stiu parintii vostri si toata lumea stie ca acolo unde e Andrei trebuie sa fie si Magda. Cu toate astea…sustineti in continuare ca nu este nimic intre voi mai mult decat prietenie.
Poate tu Magdo inca visezi la Fat-Frumos venind calare, insa Andrei si-a gasit demult Ileana Cosanzeana, inca de pe vremea cand era copil, ca sa spunem mai exact :)
Mai ramane doar sa-si faca curajul sa-ti spuna. Noi iti uram mult success Andrei!

Ipostaza 2 : Colegii de apartament

Da, da stim : Ioana este dooaar colega ta de apartament si atat!
Ea face curat, tipa la tine ca nu lasi capacul jos de la WC, face mancare ca la mama acasa si mai presus de toate, este cea mai de gasca fata pe care ai intalnit-o.
Poti vorbi cu ea despre aventurile tale de-o noapte, rade pana la 3 dimineata sau bea o bere la un film de groaza.
Evident ca nu ti se pare nimic ciudat in momentul in care ea se supara ca ajungi tarziu acasa, ca n-ai sunat-o sa-i spui cum a fost la intalnire sau ca n-ai dat un semn toata ziua : doar e prietena ta cea mai buna si isi face griji, nu?
Ei bine, dragul meu afla ca lucrurile nu stau chiar asa : colega ta de apartament viseaza la tine.
Si nu cum duci tu gunoiul, speli vasele sau faci de mancare, ci mai degraba cum vii alergand cu flori in mana spre ea si declarandu-ti dragostea mareata.
Solutii? Muta-te, gaseste-ti o noua colega de apartament sau poarta o discutie serioasa cu actuala…poate suntem doar noi paranoici. NOT

Ipostaza 3 : What? We’re just friends

Sunteti mai ceva ca fratii : va certati din nimicuri, vorbiti cate in luna si in stele, va sunati din 2 in doua ore, radeti unul de altul si cine v-ar vedea ar spune ca sunteti voi si restul lumii. Aveti incredere unul in celalalt, va luati apararea si sunteti acolo unul pentru altul la nevoie.
Si evident…sunteti doar prieteni. Pot spune doar atat “Alo, sefa, am o veste pentru tine : prietenul tau cel mai bun te doreste”, vorba reclamei.

Mirobolanta concluzie

Lasand gluma la o parte, prietenia dintre barbati si femei, ca orice lucru incert, ramane o enigma. Depinde de persoanele implicate, situatiile in care sunt puse acestea si multi alti factori.
Daca e sa vorbesc din proprie experienta, pot spune ca sunt de acord cu afirmatia inteleptului Cohen : mai devreme sau mai tarziu ori ai sa realizezi ca te place in secret, ca-l placi in secret sau ca va placeti in secret.
Dar evident, exista si exceptii, nu?

TU cum visezi?

Am momente cand viata mi se pare un film.
Simt ca totul este posibil si ca totul va fi bine, mai devreme sau mai tarziu.
Tot ce conteaza este sa-mi ascult inima...

In viata mea de film, nu exista iubiri saturate si nici dependente nascute din frica de singuratate.
In viata mea de film, exista personaje alaturi de care zambesc, ma bucur si mai ales respir.

Am descoperit ca am o relatie speciala cu inima mea : daca-mi bate inexplicabil de tare, inseamna ca ceva nu e ok. Asa ca incerc s-o ascult cat mai des.

Nu merg pe principiul ca viata este prea scurta si ca trebuie sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Dar stiu ca viata este doar una, asa ca macar cum o vrem noi s-o traim si nu cum zic altii.
Oamenii judeca si te judeca. Daca tu crezi ca acei oameni nu pot dormi linistiti noaptea din cauza ta, te inseli amarnic. Acei oameni judeca si trec mai departe, pe cand tu, daca-i asculti, ramai cu consecintele.
Asa ca ce preferi: o viata plina de greselile tale sau una dictata de greselile celorlalti?

Exista oameni in jurul nostru care ne vor binele. Si pentru ca ne vor binele, cred ca stiu ce ne face fericiti. Insa...undeva pe la mijloc se pierd, iar fericirea pe care o vor ei pentru noi, este de fapt fericirea lor. Tocmai pentru ca ne cunosc atat de bine, cred ca stiu ce ne face fericiti fara sa ne mai intrebe si pe noi.

In viata mea de film, traiesc sute de experiente, ma lovesc de mii de ori cu capul de prag, plang pana la extenuare, rad pana la lacrimi si iubesc pana ce sangele imi clocoteste in vene.
In viata mea de film, nu fac compromisuri gratuite. Nu am sa stau niciodata cu cineva doar pentru a avea langa cine ma cuibari noaptea, daca acea persoana nu ma face sa tresar.
Si am sa stiu ca iubesc, doar cand voi gasi pe cel care va imblinzi fiara din mine.

Cu fiecare pas pe care-l faci in urma, ingandurat si nelinistit, ai sa distrugi o piesa din puzze-ul fericirii tale.

In viata mea de film, incerc sa merg cat mai sigura pe mine.
In viata mea de film, imi traiesc propria mea viata...sau cel putin incerc.

Povestea noastra... la trecut

Mereu am vrut sa scriu despre noi, insa de fiecare data se ivea altceva mai bun. De curand am dat peste o carte*** cu 11 povestiri...iar prima dintre ele era chiar povestea noastra si suna cam asa:


" Este sfarsitul povestii si nu stiti asta. El este acolo, in picioare, in fata ferestrei si va supara ca sta in lumina. Nu pe el il vedeti, ci ziua pe care o impiedica sa intre. Asa incepe. El este acolo si prezenta lui va deranjeaza. Nu-l mai asteptati. Va intoarceti seara si dati drumul la radio. Un sarut distrat dupa ce v-ati descaltat. Apoi, de indata, tacerea. Nu stiti cum s-a intamplat. De cat timp. Credeati ca nu ar fi posibil. Nu el, nu voi. Cunosteati capcanele, cotidianul, alergatura. Se pare ca spalatul rufelor ucide dragostea. Nu ati crezut-o niciodata, ati refuzat sa va lasati inchisa intr-un astfel de cliseu. Si totusi fumul tigarii lui va deranjeaza. E un semn. Renuntati sa mai interpretati semnele.



Nu ati vazut nimic sa se petreaca si nu il mai iubiti. Vreti sa verificati. Trebuie sa fiti sigura. Dar va inselati. De fapt, il iubiti si in acelasi timp nu il iubiti. Ar trebui sa va hotarati, devine enervanta treaba asta. Va ganditi ca il iubiti, dar nu-l suportati sa-l vedeti strabatand sufrageria in halat de baie. Cand se asaza la televizor in tinuta asta, cu parul inca ud, dat pe spate. El, fara indoiala ca il iubiti, dar aceeasi scena repetata zilnic va indispune. Nu-i cazul sa amestecati totul. Ceea ce e sigur e ca nutriti tandrete pentru el. Este ceea ce se spune, se pare, atunci cand nu mai iubesti. Deci cu cat mai mult dovedesti tandrete, cu atat iubesti mai putin? Dar cine poate face diferenta dintre ele? Tandretea este atunci cand nu mai ai dorinta. [...]


Si totusi nu sunteti acolo. Faceti dragoste, nu incape nici o indoiala. Mai degraba des si cu convingere. Dar gasiti ca nu e indemanatic. E astfel si in rest sau cautati nod in papura? De cand dureaza? Si de ce nu ati mai vorbit despre asta inainte?


Respingeti ideea de a nu-l mai iubi. Nu va inchipuiti ca va trebui sa i-o spuneti. Atunci va apucati de treaba. Va adaptati. Acceptati ca nu mai suportati: mersul lui, atitudinea, muzica pe care o asculta. Fara sa dramatizati. Sunteti dezagreabila. Uneori jignitoare, dar disimulati. Apoi nu mai rezistati. Va scapa. Insirati reprosuri, semanati cu mama voastra. Va detestati. Va retrageti, mai dati o sansa povestii voastre. Sunteti blanda, concilianta, exact ce trebuie pentru a o lua de la capat. Nu sunteti obligata sa vorbiti despre asta. Se scurge o saptamana, uneori trec doua.



Mergeti la cinematograf, invitati prieteni, plecati in week-end la munte. Credeti ca v-ati ratacit. Este limpede ca este barbatul vietii voastre. Ati fost nedreapta, nerabdatoare, de o exigenta bolnavicioasa. Drept cine va luati? Apoi el uita cheile si asta va crispeaza. Incearca sa va sarute pe gat si ii taiati elanul. Ii spuneti ca nu aveti timp. Sunteti blindata cu scuze. Ganditi ca totul e din vina lui. De cand este vina lui? Cand a inceput?


Va cercetati memoria, scrutati si cel mai mic detaliu. Urmariti indiciile, aveti nevoie de dovezi. Nu credeti in neglijenta voastra, nu vi se potriveste. Refuzati sa admiteti ca v-ati fi putut insela. Aveti o parere prea buna despre sine. Dar cu cat cautati mai mult, cu atat mai putin intelegeti ce s-a petrecut.



Revedeti intreg filmul, inca de la prima zi. Intalnirea voastra dupa un spectacol de dans. Prima voastra conversatie la telefon. Prima masa impreuna. Primele vacante. [...] Prima intoarcere din vacanta. Privirea voastra trista la gandul ca trebuie sa va despartiti ca sa va duceti din nou la lucru. Nu, nu ati vazut nimic in toate astea care sa va poata alarma. Fuma in masina si nu va deranja. Bea mult seara la restaurant si beati cu el. Isi pierdea bricheta, ochelarii, actele si vi se parea romantic. Va induiosa. Era unic, dezinvolt, zapacit. Atat de diferit vi se parea.



Va amintiti perfect de primul apartament pe care l-ati vizitat impreuna. Erati de acord intru totul. Totul va convenea. Umiditatea nu va descuraja, nici zgomotul, nici lipsa incalzirii, nici locul stramt. Nu va pasa. Il devorati din privire. Nu aveati nimic decat viitorul inainte. Erati nemuritori. Aveati tot timpul.


Si ce-ati facut azi cu timpul asta? L-ati distrus. Evaluati, comparati, interpretati. Faceti din timpul vostru o scara de valori. Barbatul vietii voastre a devenit un teren pentru experimente. Il puneti la incercare, il obligati sa intre in tiparele care va convin. Ii incredintati un rol. Il tratati ca pe un obiect a carui folosinta ati hotarat-o singura. Dispuneti de el dupa vrere.


Ii sugerati ce trebuie sa faca, sa gandeasca, sa accepte. Vreti sa-l educati, sa-l reeducati. Nu-l mai iubiti. L-ati golit de substanta, l-ati uzat. Este in fata voastra, despuiat si obosit. Si astfel nu va mai place. O cochilie goala din care ati aspirat totul. Poti sa iubesti o cochilie? Poti sa iubesti un barbat care nu se mai razvrateste?


Oare asta a inceput inca din prima zi? Oare voi v-ati ucis propria poveste? Se spune ca sfarsitul e inscris in inceput. A cui e vina deci? A celui care l-a devorat pe celalalt? A celui care s-a lasat devorat? "

Pentru partea mea...imi pare rau si sper sa ma poti ierta intr-o zi...


*** Povestea face parte din cartea "Iubire la suprapret", scrisa de Brigitte Giraud, aparuta la editura Nemire Damen - tango, 2008

De 30 de ori CIUDAT!

Fiecare om are parerea lui despre termenul "ciudat" si fiecare om il defineste dupa propriile valori si credinte. Mie mi se pare ciudat :

1. ca unul dintre oamenii care te cunosc cel mai bine sa te injoseasca folosindu-se de punctele tale slabe

2. sa te razbuni si sa-l raneste pe celalalt intentionat (verbal)

3. ca oamenii care nu s-au suportat niciodata sa fie dintr-o data prieteni

4. sa numesti "prieten" pe cineva doar de dragul momentelor dragute impreuna si nu pentru ca ai renunta la ceva ca sa-l faci fericit

5. sa judeci oamenii fara sa stii nici macar 1% din ceea ce s-a intamplat

6. ca uneori indeplinirea unui moft este mai importanta decat sa-l asculti pe celalalt pana la capat

7. ca nu mai putem sa ne facem timp, ca trebuie sa povestim pe fuga ce ni s-a intamplat si sa ne ascultam in trecere

8. cum dintr-o data esti OK si in secunda 2 afli ca e posibil sa ai ceva grav

9. sa te plangi la nesfarsit in loc sa rezolvi problema, sa nu uiti niciodata in loc sa mergi mai departe si sa nu ai un pic de intelegere, uite asa, de-al naibii!

10. ca atunci cand ai o problema, tu sa fii cel care-i incurajeaza pe ceilalti "stati linistiti, totul va fi bine"

11. sa mori si nimeni sa nu-si mai aduca aminte de tine

12. sa te uiti la cineva urat doar pentru ca rade zgomotos sau plange in hohote

13. ca uneori nu stiu...

14. ca desi viata ta e doar una, mereu se gasesc altii care sa-ti spuna cum sa ti-o traiesti

15. ca sunt oameni care nu au vazut marea...

16. sa dai vina pe ceilalti pentru greselile tale

17. sa nu spui ce ai pe suflet de teama de a nu fi judecat

18. sa ai pretentia ca ceilalti sa fie sinceri cu tine, iar tu sa pastrezi unele lucruri secrete

19. sa nu ai respect pentru munca altuia

20. sa zambesti doar cand vrei sa ceri ceva si in rest sa taci

21. ca nu ne stim scopul in viata

22. ca irosim timpul inutil

23. ca suntem atat de prinsi in problemele noastre incat nu mai putem fi atenti si la problemele celor apropiati

24. sa nu-i dai spatiu ceiluilalt de langa tine, pentru simplu motiv ca asa esti tu

25. sa nu vrei sa te schimbi

26. sa urasi o persoana doar pentru ca ai iubit-o prea mult

27. ca din comoditate sa nu fii alaturi de un prieten

28. ca exista persoane care nu se pot desparti de cuplu: "nu pot face asta fara iubi" , "daca nu vine iubi eu nu vin" , "cum sa ies fara iubi" ?

29. sa strangi bani o viata fara sa te bucuri de ei

30. sa crezi ca poti schimba lumea, fara sa ai niciun fundament...doar un sentiment ca asa va fi!

Voua ce vi se pare ciudat?

Despre vise...si nu numai

Noi suntem ca un bloc in constructie: cu fiecare experienta traita, cu fiecare refuz, carte citita, iubire pierduta sau castigata, bucurie, lacrima, dezamagire, implinire, devenim mai puternici si ne apropiem un pic mai mult de rezultatul final - un bloc modern amplasat intr-o zona rezidentiala. In termeni umani fie spus - o persoana cat mai echilibrata, fericita si complexa.

Ideal ar fi, ca pe masura ce ne maturizam, sa ne cunoastem pe noi insine si sa ne dam seama exact de ceea ce vrem, ce nu vrem, ce ne place sau nu ne place. Consider ca doar daca facem lucrurile ce se apropie de preferintele noastre putem fi fericiti.
Este adevarat ca uneori facem lucruri doar pentru ca trebuie sa le facem, iar asta nu ar trebui sa fie o problema atata timp cat nu uitam ceea ce cu adevarat ne dorim si unde vrem sa ajungem.

La baza acestora, sta un mecanism foarte simplu : daca faci ceva ce-ti doresti sa faci si esti fericit cu asta ====> un produs final bun, ce va genera altele si mai bune. Daca faci ceva ce nu-ti doresti sa faci ====> un produs final prost, o stare de spirit deprimanta si alte rezultate pe masura.

Cu alte cuvinte, ca sa faci pe ceilalti fericiti, in primul rand trebuie sa fii tu fericit, si ca sa fii tu fericit, trebuie sa faci lucruri ce te implinesc, iar daca faci toate acestea esti cu un pas mai aproape de scopul tau final (oricare ar fi el).

Viata ne pune nas in nas cu cele mai neasteptate situatii : in decurs de cateva zile sau chiar ore, poti ajunge de pe o pozitie de varf la una de entry-level, de la un job sigur la fara job, de la 5 prieteni foarte buni la -1, de la starea de cuplu la cea de single si tot asa...

Iar cand suntem prinsi in astfel de situatii, ar fi bine sa avem la indemana un plan B. Si nu ma refer la inca un job, inca un prieten, inca un iubit, inca o sansa (desi poate uneori merge si asa), ci la a nu dispera.

Cu siguranta nu esti primul si nici ultimul caruia i se vor intampla aceste lucruri, lumea nu sta in loc pentru suferinta ta si mai mult ca sigur nu ai sa rezolvi nimic daca stai toata ziua in pozitie letargica pe canapea, gandindu-te la "eu oare ce ma fac"?
Solutia este sa profiti de acest timp mort : gandeste-te la ceea ce vrei cu adevarat, citeste cum nu ai mai citit pana acum, dormi, iesi cu prietenii, asculta muzica, fa-ti curat in dulap, scrie o carte, danseaza....
Si stii de ce?

Pentru ca fiecare lucru pe care-l faci pentru tine, cu gandul la marea ta dorinta, chiar daca nu simti, te va duce cu un pas mai aproape de ea... - deoarece, simplul fapt ca nu stai sa te plangi, inseamna ca lupti pentru lucrul dorit.
Sau cel putin eu asa cred!

Multumesc

Vreau sa va multumesc la toti si separat la fiecare, pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ati spus cand eu v-am intrebat : Oare de ce?
Nici nu aveti idee cat inseamna pentru mine toate acestea...
Sper ca impreuna cu voi sa ajung sa schimb un pic lumea. Cine stie? Poate intr-o zi chiar reusim!

Va multumesc din suflet inca o data,

Ana