joi, 29 martie 2007

A fost odata ca niciodata...

ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, intr-un castel uitat de la capatul pamantului, intr-un decor cu iz de vechi si de poveste, o mica, zvapaiata si vesela fetita. Pardon, o mica si zvapaiata printesa:)
Intr-o zi...
Hei, trezeste-te! Nu suntem intr-un basm si nici intr-un castel indepartat! Suntem in secolul 21, Romania, Bucuresti, iar eu sunt Ana si contrar asteptarilor...sunt printesa:)
Daca stau si ma gandesc bine, fiecare fata cred ca este in sufletul ei o mica printesa sau cel putin ar vrea sa fie: delicata, fragila, mofturoasa, egoista, puternica, rea, aroganta, isterica, snoaba...si vesnic salvata de printul seducator pe cal alb.
Dar, prinse atat de mult in real, uitam de natura noastra nobila si incetam a mai fi printese, pentru a deveni femei puternice, de cariera, ocupate, cu bani si influenta.
Eu propun ceva: haideti ca pe parcursul intregii zile sa fim asa cum suntem de obicei: grabite, stresate, sunate, agitate, ocupate...dar seara, cand toate incep incet, incet sa se aseze, sa ne relaxam si sa redevenim printese: calde, blande, calme, vesele, pretentioase, atente la detalii...

SFARSIT

5 comentarii:

Poesis spunea...

Eu seara, uneori, vreau sa fiu licurici.

oldman spunea...

sa fii toata viata,si sa ai parte de print-da nu de ala fermecat!

Matei spunea...

hi ana! nice ca te-ai gandit sa-ti faci blog.Numai sa te tii de el..sa il ingrijesti si sa scrii des. Poate imi faci si mie link catre blog.profu'

ana spunea...

@ Matei : Acum ar urma sa am eu link pe blogul tau,nu? :))

Andreea spunea...

Imi place foarte mult blogul tau si felul tau de a scrie.