duminică, 1 aprilie 2007

My not so perfect Sunday


Fara nici un fel de discutie, socoteala de acasa in mod clar nu s-a potrivit cu cea din targ, iar Duminica mea perfecta, mai pe romaneste fie spus, s-a dus dracu'!
M-am trezit, am deschis geamu (in mod aproape ironic, afara era soare, cald si frumos) si m-am gandit sa fac un checklist: eu - ready to go, Raluca - ready to go.
Ce s-a intamplat cu ceilalti? Pai, dupa ziua de nastere a lui John (am sa rezerv un post special pentru el), am aflat ca X* si-a luxat piciorul. Initial nu l-am crezut, nu de alta, dar el minte foate mult :), dar cand l-am vazut la mine la usa intr-un picior, n-am avut de ales decat sa accept realitatea. Din acel moment, toata ziua, mai in gluma mai in serios am avut discutii de genu': "Lasa ca o sa-ti treaca pana maine, mai da-te cu gel de asta si sa vezi cum se desumfla", "Maine mergem orice ar fi,da? Nu e mult de mers, 3 minute pana la Ratb si inca 3 de la Ratb la Jos Palaria", "Gata, am stabilit, mergem cu taxiul", "Da, da, normal ca mergem, vedem noi cum ne descurcam, dar mergem"...
Seara, convinsa fiind ca maine va fi o zi super, aflu brutal ca : "Ce ai patit mai Ana? Nu te uiti si tu la mine un pic? Nici nu pot sta in picioare, unde dracu crezi ca pot sa merg eu maine? ", "Dar...dar..parca ai zis ca mergem, ca asa merita printesele si ai sa vezi ca maine te simti mai bine", "Bineeee, nu mai mergem nicaieri, o sa stam ca legumele in casa si o sa-ti pazim piciorul sa nu cada....".
Pe de alta parte, veniti la 5 minute dupa ce au iesit pe usa, in drumul lor spre restaurantul chinezesc din cartier, aflu ca e posibil ca nici Raluca si Alex sa nu mearga.
PERFECT!
Bosumflata, trista, nervoasa, suparata, intr-un final am adormit...
A doua zi dimineata, un pic mai calma ca ieri (in general, peste noapte imi trece supararea), dar inca foarte dezamagita, dupa ce am facut curat in baie (ma calmeaza :)) ), schimbat nisipu' lu Onzie (matza noastra), i-am trimis msg Ralucai (care sta in camera cealalta) si i-am zis ca noi 2 sa merem la breakfast, ca e frumos afara si n-avem de ce sa stam in casa.
A iesit din camera, si dupa ce ne-am baut cafeaua, am plecat la mic-dejun si cafea in oras. Pe drum ne-am gandit s-o sunam si pe Nica, o veche prietena de a noastra, pe care n-am mai vazut-o de-un car de ani, i-am spus planul nostru si c-o asteptam la Universitate. Nica, care dormea de nu mai putea (fusese la nu stiu ce Congres al medicilor, mai exact la petrecerea de final), dupa ce s-a dezmeticit, ne-a spus sa ne vedem intr-o ora jumate sa merem direct la Muzeu, ca ea n-ajunge la breakfast.
Ajunse la Jos Palaria, intr-o atmosfera foarte snobish :)), am comandat 2 salate bulgaresti, o cafea cu frisca si un latte. Foarte buna salata, numai ca eu am pus prea mult otet, Raluca s-a saturat dupa 3 imbucaturi, si dupa ce am vorbit despre cat de sanatos mancam si despre posibilitatea unei diete din salate, am hotarat ca in fiecare duminica sa merem la breakfast, ca sa formam asa, o traditie...chiar daca uneori o sa fim doar noi doua...
Pe la 13 eram la Muzeu, asezate frumos la o coada de 100 de persoane, asteptand cumintele (toate 3:) ) sa ne ajunga randul, cand un nene a venit la noi si ne-a pus 3 bilete in brate. Ne-am uitat pierdute ba una la alta, ba la nene, ba la lumea din jur nestiind ce sa facem. Noroc de o tanti din fata noastra care a spus sa ne ducem sa intram ca nu mai are rost sa asteptam juma' de ora. Dumirindu-ne si noi intr-un final de ce s-a intamplat de fapt, am plecat fericite spre intrarea in muzeu, ca mai exista si oameni buni pe lumea asta si ca noi zapacite nici n-am apucat sa-i multumim.
Intoarsa acasa cu o sacosa plina de turta dulce si un ciubuc, am realizat ca Duminica asta n-a fost chiar pierduta, macar am facut tot ce mi-am dorit....si, plus de asta, vor mai fi Duminici,nu?

PS: Si da, astept sa-ti iei revansa ;)
* - In urma unei rugaminti, n-am sa dezvalui numele personajului.

4 comentarii:

Diana spunea...

Toata lumea o sa-si ia revansa intr-un fel sau in altul:P
chiar spui tot din viata ta:)) nu credeam:) dar asa mai aflu si eu ce mai faceti:D

blur spunea...

a fost intradevar o duminica reusita. a inceput trist, dar s-a terminat.

Matei spunea...

Mie duminicile mi se par triste si anoste pentru ca imi amintesc de perioada cand eram mic si imi rezervam ziua respectiva pentru lectii. Sambata era ziua de distractie...In plus este o zi de granita catre inceputul de saptamana (munca, stres, obligatii, deadline-uri)
ps: trebuie sa bem o cafea.chiar si virtuala :p. ciao!

ana spunea...

Dap, intr-adevar trebuie sa bem cafea :).