duminică, 15 aprilie 2007

Nostalgia plecarii de acasa...

De fiecare data cand stau acasa mai mult de doua zile, cand plec inapoi la Bucuresti, simt un gol in stomac. Las in urma: copilaria, camera mea, iubirea neconditionata, orasul mic, vise si prietenii uitate...
Acasa ma simt protejata si in siguranta, si logic ar fi ca fiecare dintre noi sa se simta asa...desi, pentru unii, realitatea rezerva multe amintiri ce se vor uitate, legate de acasa.
Cand eram in liceu as fi dat orice sa plec de acasa: ma saturasem de programul fix, ma plictisisem de aceiasi oameni, de aceleasi locuri, de acelasi oras. Vroiam diversitate, vroiam nou, vroiam libertate. Timpul a trecut mai repede decat credeam, iar intr-o zi, eu imi faceam bagajele de plecare la facultate. Iar acelasi gol in stomac. Unde ma duc eu? Cine imi mai suporta mie toate toanele de copil rasfatat?
Imi place Bucurestiul. Imi place agitatia lui, locurile noi pe care le descopar constant, sau cele vechi care mi-au devenit familiare, faptul ca vad in fiecare zi oameni diferiti si uneori am senzatia ca traiesc intr-un imprevizibil total, iar asta ma fascineaza si ma face si mai curioasa decat sunt. Acum, am si aici "acasa": camera mea, prietenii mei, pe el, pisica mea, locurile mele preferate...
Insa acasa de aici, e un altfel de acasa.
Treptat, in viata se creaza un echilibru. Nu sunt nici intr-o extrema, nici in alta. Un lucru stiu sigur: in timp ce casa mea de aici se va schimba, va fi alta, acasa va fi mereu aceeasi si in acelasi loc. Si chiar daca sunt la kilometri departare, asta imi ofera siguranta.

3 comentarii:

blur spunea...

acasa e unde te asteapta mereu cineva. asa gasisem scris pe undeva. e un pic relativ ``acasa`` asta

Matei spunea...

hi! ma tot uit pe blog-ul tau. imi place ca scrii si ca il tii fresh si updated, ca iti faci reclama pe mess la el (deci ti-l promovezi) si ca te pasioneaza.keep blogging! ciao!

ana spunea...

@ Matei - Sa inteleg ca-ti place blogul meu,nu?:) Merci de comment si sper sa te uiti in continuare:P.