vineri, 13 aprilie 2007

Primul pas

In viata, primul pas este foarte important. Suntem aplaudati pentru primul nostru pas, si anume faptul ca am reusit sa stam in picioare, pentru primul nostru pas in viata - scoala, facultate, prima slujba, pentru primul pas in vederea unei impacari, pentru primul pas intr-o relatie. Pana la cuvantul relatie, din punctul meu de vedere, toate aplauzele erau acordate in mod egal atat femeilor, cat si barbatilor. Insa, cand vine vorba de relatii si de cine face primul pas, mai sunt femeile oare de aplaudat?
A fost odata ca niciodata, pe la inceputurile lumii, un fel de lege tacita, un regulament pe care toti l-am acceptat fara a comenta, care cu timpul s-a numit Codul bunelor maniere. In acest cod, pe langa multe alte lucruri, am fost invatati din generatie in generatie, ca barbatul este cel care trebuie sa faca primul pas, niciodata femeia.
Anii au trecut, lumea s-a schimbat, femeile s-au emancipat, isi doresc drepturi egale cu ale barbatului si sustin tare si raspicat ca intre ele si sexul opus nu exista diferente si ca ceea ce ar putea face ei, ar putea face si ele. Astfel, s-a ajuns ca "initiativa" barbatului sa fie privita ca fiind desueta. Problema este ca nu barbatii o privesc asa, ci femeile. Este ok ca femeile sa faca primul pas? O parte din barbati sunt convinsa ca ar spune un mandru DA, dar marea majoritate, tin eu sa cred, au ramas un pic clasici, cel putin in aceasta privinta, si ar spune NU, nu este ok ca femeia sa faca primul pas. Poate daca la inceputuri ni s-ar fi implementat ideea ca femeia este cea care trebuie sa dea startul, lucrurile ar fi fost un pic altfel, insa chiar si acum, dupa atatea generatii trecute, inca privim acest gest ca fiind unul corect, si nu unul deplasat.
Femeile prin natura lor, sunt cele care trebuiesc cucerite. Pentru ele s-au dat razboaie, pentru ele au murit oameni, s-au nascut rivalitati, s-au destramat prietenii. Femeile sunt elegante si nu ar trebui sa fie niciodata umilite, iar femeia umilita de un barbat nu se compara cu barbatul umilit de o femeie.
La cursul de Comunicare interpersonala, am invatat ca totusi, femeia este cea care intotdeauna face primul pas. Isi da acordul cu privirea si doar dupa acest acord barbatul face primul pas. (sau ar trebui sa-l faca). In schimb, nu ne-a invatat la curs cum femeia trebuie sa se duca la barbat si sa-i spuna: "Te vreau!"
Acum, lasand toata aceasta teorie si dezbatere filozofica la o parte, hai sa o luam pe bune: suntem in secolul 21, suntem femei puternice si stapane pe situatie, suntem destepte, ne place tipul, de ce sa nu ne incercam norocul? Ne vrea bine, nu ne vrea, pierderea lui:) Tot ceea ce am spus eu mai sus, a fost totusi cu un scop, si anume sa sugerez faptul ca barbatii, chiar daca sunt si ei foarte open-minded, au undeva in strafundul lor, ramasitele acestui cod. Plus de astea, barbatul e vanator,nu?:)) si el trebuie sa vaneze, daca prada vine la el, nu-i mai place! Femeile trebuie sa fie inabordabile si sa intre in jocul barbatului, fara a fi catalogate ca prazi usoare:)
N-am sa mai dau sfaturi si n-am sa mai tin nici prelegeri cititorilor mei imaginari. Ar fi bine daca toate am fi atat de perfecte si mandre incat sa n-o dam in bara niciodata. Si eu m-am considerat foarte mandra la un moment dat, pana cand m-am gandit: "Ce poate fi asa rau? Ii dau un mesaj, il invit eu undeva si va fi ok". Mai mult decat atat, am facut asta, doar in momentul in care aveam certitudinea ca tipul ma place. Dar tipul nu prea m-a mai placut. Si am mai dat un mesaj, si inca un mesaj...si inca un mesaj (nu intelegeam, cum acu o zi ma placea si a doua zi nu), pana cand am devenit stresanta:) Oribil!
De exemplu, acum, cand cel putin in privinta asta sunt complet schimbata, mi-am invatat lectiile si nu as mai proceda asa, m-am intalnit cu tipul pe care l-am stresat, incercandu-i sa-i demonstrez cat de schimbata sunt eu si cat nu-mi mai pasa de el. Numai ca el, la fel ma considera....si ii este un pic frica de mine..sau ma uraste..nici eu nu stiu exact:) Aaa...si nu au fost 1 mil de mesaje, telefoane, plansete si rugaminti. Cateva acolo..si o singura rugaminte...:))
Uneori am facut primul pas, doar pentru a fi prietena cu un tip, ca-mi placea mie de el si vroiam sa-l am ca prieten/amic, dar si atunci gestul a fost interpretat gresit...poate si eu m-am exprimat gresit. Si stau si ma gandesc..pana la urma unde gresesc? Mie daca-mi place un tip ca om, ca am ce vorbi cu el, ca se prinde la glume, ca e la fel de ironic ca mine, vreau sa vorbesc cu el! Si ii spun, dar lui nu-i convine ceva, undeva exista o ruptura. Asa ca eu m-am invatat, ma bucur ca am gresit si am invatat din greseli si ca cele mai drastice au fost in adolescenta si nu la 30 de ani. Unele am sa le mai fac si acum, de asta cat traim invatam,nu?
In viata nu e totul numai alb si negru, e mai mult gri, asa ca in loc sa-i judecam pe ceilalti, mai bine am privi primul pas, ca fiind un moment plin de curaj si ca cel din fata noastra, chiar daca-l refuzam, si-a asumat un risc.
Carpe diem!

4 comentarii:

notalent369 spunea...

yes,yes,yes...by all means, yes!e nevoie de curaj.si nu inteleg de ce unor tipi li se pare chiar scarbos ca o tipa sa vina la ei sa le vorbeasca.stupid!
si da..chiar, ce coincidenta...cu posturile noastre-gand la gand cu bucurie!:P

blur spunea...

bah !!! io fac mereu primul pas si mi-am dorit tot sfertul de secol care a trecut de cand m-am nascut sa intalnesc o fata care sa faca ea primii pasi. toti..odata... si atat..

Doru Oprişan spunea...

Daca tipul respectiv te-ar fi placut nu s-ar mai fi speriat. Ce s-a intamplat nu a fost pentru ca ai facut tu primul pas ci pentru ca el nu te placea pe tine. Simplu. Ma enerveaza cele care fac pe inabordabilele cand nu sunt si imi plac cele care arata din cand in cand ca le intereseaza si pe ele persoana ta. Macar asa, de dragul feedback-ului. :)

persy spunea...

e greu sa faci primul pas, mai ales daca e chiar prima data cand il faci...nu stii care va fi epilogul si ti-e frica de esec...
poate asta se intampla atat in cazul fetelor cat si in cazul baietilor...e greu dar merita incercat...la varsta asta iti revii usor dupa un refuz pt k inima e inca tanara...