vineri, 27 aprilie 2007

Verde-n fata!

Totul a inceput in copilarie...
Copilaria mea a fost una minunata si chiar am sa rezerv un post special ei. Am avut tot ce si-ar putea dori un copil,am jucat toate jocurile posibile, pe care copiii din ziua de azi, din nefericire, le-au inlocuit cu jocurile pe calculator, am avut o groaza de prieteni. Apropo de acestia: eu la bloc, avem o gasca de vreo 15 pusti, toti cu varste apropiate, care intr-un fel mi-au fost ca niste frati, avand in vedere ca eu eram singura la parinti. Plus de asta, m-au ajutat si foarte mult. Eu, ca orice unic copil, eram extrem, dar extrem de alintata si rasfatata si credeam ca totul mi se cuvine. Alintata, rasfatata si cu impresia ca totul mi se cuvine sunt si acum, dar intr-o forma mult mai atenuata si mai acceptata de cei din jur:)
Am invatat sa-mi impart lucrurile, sa ascult si pe cei din jur si sa cer parerea. Insa, capatasem un obicei extrem de prost: barfeam. Barfeaaammm pe toata lumea de la A la Z: pe x cu y si pe y cu z si tot asa. Dar ulciorul nu merge de multe ori la apa, si nu dupa mult timp toata lumea s-a prins de "jocul" pe care incercam sa-l fac. S-au strans toti in jurul meu si au inceput sa ma intrebe, au vorbit intre ei si au aflat tot ce barfisem si au ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi dea o lectie si sa nu mai vorbeasca nici unul cu mine. Asa ca eu, care eram obisnuita sa fiu inconjurata de oameni, ma aflam dintr-o data izolata si trista. Dupa vreo 2 saptamani, copiii s-au strans iar in jurul meu si s-au apucat sa barfeasca pe un alt prieten de-al nostru, care nu era in jur. Eu taceam malc, iar ei tot ma indemnau sa spun ceva. Eu nimic. Dupa cateva minute aflu ca am trecut testul:)
Ei bine, dragii mei cititori, acela a fost momentul din care eu am inceput sa spun lucrurilor pe nume. Barfesc si acum intr-adevar, ca orice om de altfel, dar niciodata pe x cu y si pe y cu z. Plus de asta, nu ma mai feresc sa spun adevarul si ce gandesc despre o persoana. Uneori spun prea multe si pot fi considerata rea sau nediplomata... Intr-adevar, trebuie sa mai exersez cu diplomatia:))
Si toate ca toate, dar imi place omul care am ajuns: nu fac complimente gratuite, nu intretin discutii din complezenta (decat daca e absolut necesar), nu afisez o simpatie nemarginita persoanelor antipatice mie si niciodata nu spun unei persoane ca e amuzanta sau distractiva daca ea nu-i. Evident ca sunt lucruri pe care le tin doar pentru mine (si prietenii apropiati), dar toti facem asa,nu?:))

3 comentarii:

Poesis spunea...

Taci! Da din cap si zambeste frumos! ... hmmm oare cine imi spunea asta???

ana spunea...

Deci am un pic de diplomatie,nu?:))

Poesis spunea...

dap...ai inceput sa stai ceva mai bine la capitolul asta :))