joi, 31 mai 2007

People, I want to play a game

Zilele astea m-am gandit mult la jocurile pe care noi oamenii, in mod inevitabil, le jucam. Cred ca toate gandurile mele in legatura cu acest subiect, au fost declansate de faptul ca am vazut pentru a 5 a oara, cred, Jeux d'enfants, filmul.
De fiecare data dupa ce-mi apare "Sfarsit" pe ecranul laptopului, ma intreb daca exista in lumea asta doi oameni care sa se joace asa: bazandu-se pe provocari, iubindu-se la nebunie, dar nereusind sa delimiteze joaca de realitate.
Probabil ca exista.
Mi se pare totusi destul de trist, sa te implici atat de mult in acel joc, practic sa-ti duci la maxim orgoliul si vointa, impotriva sentimentelor tale, sa te razbuni pentru ca asa ai promis, sa traiesti 10 ani intr-o stare de leguma, paradoxal sa ai tot ce ti-ai propus/dorit, dar constant, dureros, obsedant, tu sa fii cu mintea la ea, sa o astepti pe ea, sa astepti ziua cand o vei vedea iar.
Poate este incitant pana la un punct, dar daca eu as fi in locul lui, as fi cautat-o de 1000 de ori, deoarce m-as fi sufocat fara ea. In fine, cei 10 ani au trecut, un amalgam de sentimente l-au cuprins, s-au vazut...si-au declarat iar iubirea si au facut in asa mod incat sa nu se mai desparta niciodata. Jocul sa fi fost mai puternic decat ei, iar singura solutie sa fi fost aia? Nu se stie.
Este doar un film. Pura fictiune.
In schimb, noi, jucam de cand ne stim diverse jocuri: de la cele ale copilariei, la Scrable, Twister, Monopoly etc etc etc, si in sfarsit la cele pe care le inventam sau le jucam fara voia noastra, sau invers, din pura placere.
Suntem actori, deci in fiecare zi ne jucam sau in fiecare zi jucam alt rol, interesant ar fi sa reusim sa ne jucam pe noi mai des, astfel incat sa nu ajungem sa nu ne mai recunoastem si sa traim o piesa continua, in care ne cautam pe noi. Oricum jocurile sunt amuzante, fascinte, ciudate, originale si de cele mai multe ori iti dau o stare de bine, mai exact, devii fericit dupa ce le joci. Si in mod logic, pe unele, vrei sa le joci iar.
Dar ce faci daca nu stii regulile? Daca jocul l-ai pornit spontan si s-a terminat previzibil, cum faci sa-l incepi iar?
Sau poate unele jocuri le poti juca o singura data, sunt facute astfel incat sa nu poti sa le joci de doua ori. Cum rezolvi problema asta? Inventezi alt joc!! Simplu, nu?
Mie imi place la nebunie sa ma joc si daca unul dintre jocuri imi place, l-as juca la nesfarsit si tot nu m-as plictisi. De ce? Pentru ca as schimba mereu regulile si niciodata nu ar deveni monoton.
Si tot ce ai nevoie, e un prieten/a dragut/a, care vrea sa se joace cu tine:)
Intre voi trebuie sa exite un "click", adica o legatura/atractie inexplicabila si imediata, sa va potriviti cand sunteti impreuna si sa radeti mult.
Jocurile, ca si marile iubiri, vin atunci cand nu te astepti sau cand te astepti mai putin, iar uneori tu nu trebuie sa faci nimic, pentru ca mingea e in terenul lui/ei. So...let's play:)
Si ca sa fim in ton cu filmul : "Cap ou pas cap?"

6 comentarii:

blur spunea...

cap.
"...daca eu as fi in locul lui, as fi cautat-o de 1000 de ori, deoarce m-as fi sufocat fara ea..."
de ce in locul lui?
de ce nu .. in locul ei?

lovingvama spunea...

Măi... fix la final mi-ai luat replica...

Donc... cap ou pas cap? moi, cap, biensur :)

Este unul dintre filmele mele preferate ... cred că l-am văzut de mai bine de 10 ori...

blur spunea...

ok. provocati-ma !! ... cap cap cap ....

ana spunea...

@ lovingvama : dap, este un film de care nu ai cum sa nu te indragostesti :)

memmories spunea...

parca mi-ai fi citit gandurile.. azi chiar incercam sa imi aduc aminte cum se chema filmul ala.. ca il vazusem mai demult la cineva si nu prea am fost atent :D

ana spunea...

@ memmories: ma bucur ca ti-am fost de ajutor ;)