marți, 5 iunie 2007

Despre despartiri...numai de bine.

Relatiile...ce perioada frumoasa! Universul iti vrea binele, lumea este "un pic lila" si nimeni nu are cum sa-ti faca rau, pentru ca tu ai cu cine sa te tii de mana.
Iubire neconditionata, planuri, vise, cuvinte frumoase, prietenii comune, cadouri...
Nu te simteai singur, deoarece aveai intotdeauna cu cine sa vorbesti, la orice ora din zi sau din noapte, nu tanjeai dupa afectiune, pupici si strans in brate - avea cine sa ti le ofere. Puteai sa te alinti, sa te strambi sa fii total natural, pentru ca cineva te iubea exact asa cum esti.
Fluturasi in stomac, strangere de inima cand nu va vedeati 3 zile, emotii si multa, multa, multa dragoste. Privit ore in sir ochi in ochi si nenumarate expresii de genu' : "Tu realizezi ca noi ne vom iubi asa o viata?"

Intr-o zi te trezesti singur/a, o/il cauti buimac/a prin pat...dar nu e nimeni! Vrei sa suni, dar nu mai are rost...daca stai bine si te gandesti, nimic nu mai are rost. S-au dus dracu': vise, planuri, idei, asteptari, sperante...
Ma rog, in functie de cearta, urmeaza cateva zile in care: ba te suna, ba il suni, ba vrei sa-l vezi, ba nu vrea sa te vada, ba nu va sunati nici unul, pana cand orgoliul unuia dintre voi se diminueaza si in cele din urma va vedeti si discutati, dar nu va mai intelegeti.
Urmeaza: bocete, inghetata, vin, telefoane la prieteni, sau lipsa poftei de mancare, izolare totala, muzica melancolico-deprimanta, injuraturi, intrebari chinuitoare, sentimentul ca "nu esti bun de nimic".
Dupa o saptamana asa, si ar fi bine sa fie doar o saptamana, te trezesti dimineata, te uiti in oglinda si brusc te loveste : "M-am despartit!"
Da, da, esti o persoana libera, independenta si ai in fata un viitor fericit si plin de imprevizibil.
De ce te-ai despartit?
Pai, exista n variante: nu va mai intelegeati de nici o culoare, sexul era 0, nu mai avea timp de tine/nu mai aveai timp de el, te-a inselat/l-ai inselat, ai constientizat dintr-o data, ca nu ea/el e omul pentru tine etc.
Incepi sa intelegi treptat toate fatetele problemei, esti sigur ca ai facut lucrul cel mai bun, incet, incet fata incepe sa ti se lumineze, dar, undeva in obscuritatea sufletului tau, esti inca nedumerit : "Si daca ne iubeam atat, cum de ne-am despartit?"
Foarte simplu: tu ai luat-o in stanga si el a luat-o in dreapta sau invers.
Eu cred ca acea persoana nu a fost iubirea vietii tale. Nu avea cum. Sunt mai mult decat hotarata cand spun ca doi oameni care se iubesc cu adevarat nu au cum sa se desparta.
Ai avut o relatie, ai iubit si ai fost iubit...perfect! Despartirile vor fi mereu urate si dureroase...nu exista cale corecta de a-i spune unui om "Ba frate, nu te mai iubesc!".
Daca macar 50% ai fost fericit in relatia pe care ai avut-o, inseamna ca ai iubit, in felul tau, dar ai iubit. Nu exista o regula a iubirii, un cod al dragostei perfecte, ci doar atractia, chimia dintre doi oameni.
Personal, cred in acea mare, fascinanta si inconfundabila iubire, dar asta nu-mi demonstreaza ca nu exista 1 milion de alte iubiri, toate avand unicitatea lor. Din toate ai ce invata si toate o sa te faca mai puternic si mai increzator, chiar daca nu-ti dai seama de asta pe moment.
Important este sa fim fericiti, sau daca nu, macar sa fim bucurosi, impliniti, iar daca intr-o relatie ne simtim asa, de ce sa nu continuam?
Marea iubire poate fi fix in fata noastra, iar noi sa fim prea agitati in a o cauta si astfel sa nu ne dam seama, cand am trecut-o cu vederea.
A devenit cliseu sintagma "Traieste clipa", dar cati dintre noi au trait-o la maxim in fiecare zi?
Si chiar daca nu vom gasi niciodata iubirea vietii noastre, asta nu inseamna ca nu vom iubi si nu vom fi iubiti la nebunie.
Totul consta in chimia dintre doi oameni....si fluturasii din stomac..

11 comentarii:

blur spunea...

nimic nu e simplu in viata... toate trec, iar daca nu trec, imbatranesc. calcam in picioare fiecare moment ca sa il castigam pe urmatorul. vanam fericiri, iubiri.. doi oameni care se iubesc cu adevarat se despart. la fel cum doi oameni care se iubesc cu adevarat sunt absolut convinsi ca se iubesc cu adevarat.. pana se despart.. e de tot rahatul.. stiu

lovingvama spunea...

Ce-mi place cum ai descris situaţia... promit că e adevărat tot :P

Doru Oprişan spunea...

nu mi-a placut niciodata chimia.. poate de aceea...

foggie spunea...

Doi oameni care se iubesc cu adevarat se accepta...fac compromisuri si gasesc solutii. Nu renunta niciodata.
Dar, eu ma intreb, cand oare stii ca iubesti cu adevarat si ca nu te amagesti de dragul unei relatii, de dragul inceputului sau doar de dragul lui? Pentru ca fluturasii zboara de fiecare data la inceput. Numai ce se intampla pe parcurs iti poate arata daca ceea ce simti e adevarat sau nu. Sau cel putin asa vad eu lucrurile.

ana spunea...

@ Foggie: Fluturasii pot fi prezenti pe tot parcursul unei relatii : sarutul, atingerile ei/lui pot sa te faca sa tresari atunci cand te astepti mai putin sau, de ce nu, tot timpul.
Nu ai de unde sa stii cand te amagesti si cand iubesti, poate doar intuitia iti mai da de veste, daca nu...te bucuri de clipe si ce va fi va fi.

exploziesolara spunea...

De ar fi doar chimia, ar fi simplu. Face parte, da, din poveste dar mai e nevoie si de...fizica, geografie, matematica...

ana spunea...

@ Exploziesolara : :), intr-adevar, chimia are nevoie multi sustinatori.

Anonim spunea...

Ce frumos si simplu este sa vorbesti despre asta...doar sa vorbesti...dar stiti voi oare cum e sa si traiti asta. O iubire ca de vis, o iubire puternica, se poate duce naibii daca apare in viata...o alta iubire...un altul...si esti prins intre sentimente...intre indoieli, trairi, vise, temeri...ce sa faci?cum sa fii sincer in dragoste fara sa ranesti?viata e foarte grea, principiile pot ajunge sa se bata cap in cap, iubirea adevarata..e mai mult de UNA. Va spun din experienta...

ana spunea...

@ Anonim: Nu cred ca ai cum sa fii sincer in dragoste fara sa ranesti.
Am trait o iubire si stiu despre ce vorbesc, dar de asemenea te cred cand spui ca o mare iubire se duce...cand apare alta.
Oricum, e bine de stiut ca in viata exista mai mult de UNA. :)

Claudici spunea...

ai dreptate la faza..ca uneori suntem poate prea agitati..si din aceasta cauza,nu vedem cat de aproape e persoana potrivita de noi..am patit...acuma regret...dar..viata merge inainte..orice ar fi;)

girl with the grey scarf spunea...

cu chimia stau bine,dar restul...
chiar imi place cum ai descriso,dar oare e chiar atat de usor cum mi se pare dupa ce am citit tot?oare...