miercuri, 20 iunie 2007

Smile! E de bine :)

Mereu imi pun 1 milion de intrebari : de ce, cum, unde, cand, ce am facut, de ce am facut, cum o sa fie, ce o sa se intample..., apoi imi fac planuri si ma entuziasmez, ca in final sa fiu dezamagita sau de cele mai multe ori sa fiu dezamagita.
Curiozitatea si dorinta de a sti tot despre toate/toti imi curge prin vene si nu am s-o pot schimba niciodata insa ideea cu "hai sa-mi fac un plan" pot s-o retusez.
De ce ne facem planuri?
Probabil ne simtim mai siguri si mai stapani pe situatie sau doar vrem sa capatam credibilitate in ochii celor din jur: "Si ce faci ba vara asta?" - "Pai m-am gandit sa merg si acolo si acolo si un pic acolo" suna mai bine decat: "Ba, chiar nu stiu".
E frumos sa-ti faci planuri : ai o perspectiva, un scop, un tel, stii ce te asteapta. Insa trebuie sa ai mereu in vedere puterea imprevizibilului si atunci trebuie sa stii ce sa faci sau cum sa reactionezi, astfel incat sa nu fii marcat pe viata.
Astazi am avut un feeling, un fel de mini-revelatie :) si in loc sa-mi pun cele 1 milion de intrebari sau sa planuiesc ceva, am fost pur si simplu spontana. Habar n-am ce o sa fie, cum o sa fie, ce o sa zica lumea si sincer nici nu-mi pasa. Am sa traiesc clipa/clipele, am sa ma bucur de ele si ce o fi, o fi.
Ne pierdem in principii, in reguli, in intrebari fara raspuns, in schite, in prejudecati, in frica si ajungem sa credem ca viata noastra se desfasoara doar in parametrii conceputi de noi. Negam neprevazutul si ramanem socati cand tot "universul" nostru se naruie intr-o clipa. Avem indoieli si ezitam in fata unui "nou inceput", deoarece ne-am creat o mult prea mare dependenta fata de "vechiul trecut". Asa ca, de ce sa nu schimbam un pic regulile jocului?
Ne facem in continuare planuri, dar ne cultivam abilitatea de a ne detasa periodic de ele, pentru a avea o perspectiva mai clara a lucrurilor.
Morala?
Treptat, invatam sa inlocuim "ordinarul" cu "neobisnuitul" si "rutina" cu "spontaneitatea".
Concluzia?
Va las pe voi s-o trageti ;)

15 comentarii:

Buddha spunea...

Traieste clipa...dar nu merge chiar mereu...asta e problema... Si asta din cauza ca mai depindem si de altii...si ei de noi... :)

ana spunea...

Da, e adevarat, suntem dependenti unii de altii, dar asta nu inseamna ca nu putem incerca,nu? ;)

Vlad spunea...

Chiar suntem dependenti unii de altii? Nu cred, tie iti pasa ce zice batranul de pe scaunul de langa? Sau ce zice manelistul din metrou? Mie nu, imi pasa totusi ce zic vreo 3 persoane. Nu as spune ca sunt dependent de ele, dar nici frumos sau usor nu e sa te desparti de un prieten bun.

ana spunea...

@ Vlad : Intr-o forma sau alta, suntem dependenti unii de altii sau suntem dependenti de persoanele apropiate. Si da...uneori imi pasa ce zice batranul de langa mine si manelistul (pe care vreau sa-l strang de gat)...in general imi pasa ce zice lumea..:))

foggie spunea...

E bine sa-ti faci planuri cu privire la scopul final. drumul pana acolo ar trebui sa fie unul presarat cu spontaneitati:D
Traieste clipa, asa e! numai k,zic eu, e bine sa o traiesti gandindu-te ca mai trebuie sa traiesti si alte clipe:P un pic de prudenta nu strica niciodata:)

ana spunea...

mie nu imi place sa imi fac planuri ....mai frumos e ca totul sa vina asa ..nepravazut ...e mai mare farmecul .in anumite situatii trebuie sa iti faci planuri .iar cat despre faptul ca depidem de cei din jurul nostru ...asa e ...nu-mi place sa recunosc , dar asa e. si nu ma reer la persoana celor din jur , ci la faptul ca mereu depindem de cate cineva , de rude de profesori , de taximetristi , de vanzatori , de prieteni etc etc

sporlatreaba spunea...

Daca ai avea puterea de a cunoaste lucrurile care ti se vor intampla, nu ai folosi-o? Si daca ai putea sa uiti dimineata ce s-a intamplat in ziua precedenta ai face asta? Viata e imprevizibila. Trebuie sa te bucuri de ea, indiferent ca e frumoasa sau nu.

ana spunea...

@ Foggie : Normal..prudenta sunt intotdeauna :D

@ Ana: Continua sa nu-ti faci planuri si enjoy :)

@ Sporlatreaba: Mi-ar placea sa am o astfel de putere ;))..si ai dreptate, de viata trebuie sa te bucuri oricum.
PS: Bine ai venit pe blogul meu, te mai astept pe aici :)

sporlatreaba spunea...

Ei, eu vin de mult pe aici, nu m-ai vazut tu pt ca sunt prea subtirica :-P

Ionut spunea...

M-am barbierit

ana spunea...

@ Sporlatreaba : Of, cum am putut fi asa neatenta? :))

@ Ionut : :))))...si ce mai astepti?

Sobolan Mort spunea...

Planurile nu pot exista decat intr-un plan general, tocmai pentru ca sunt obiective de cele mai multe ori dependente de context. Si atunci intervine, normal, spontaneitatea. Si poate asta e exact ceea ce ne face placere.

Hai sa ti-o trag eu (concluzia) : O viata "planuita" e o viata plictisitoare.

Hypnotica spunea...

M-a invatat un tip niste chestii...
Principiile budiste de acceptare a tuturor chestiilor la fel, indiferent daca sunt bune si rele, lipsa planurilor de viitor pentru ca mereu se naruie, lipsa asteparilor pt. ca nu vei primi nimic, si alte tone de chestii de genul.
Cauta pe net tot felul de carticele budiste sau uita-te la niste documentare. Ajuta.

Am uitat cand mi-am facut ultima oara un plan de viitor (ma si cert cu tata zilnic ca las pe ultimul moment toate plecarile pe undeva&stuff). Trebuie sa traiesti in timp real, sau cum zic cei de la Vodafone: "Traieste fiecare clipa!".

ana spunea...

@ Hypnotica : Cel mai important este sa traiesti in timp real.

Adela spunea...

Am si scris la un moment dat pe blog ca toate lucrurile bune care mi s-au intamplat au fost neplanuite. Mai e ceva, daca iti faci un plan cu siguranta il faci mult mai bine decat va fi pus in aplicare (ca doar e plan, e facut la 'rece'). So, nu cred ca ar trebui sa traim la voia intamplarii dar nici nu trebuie sa stim toate detaliile implinirii unui scop. It's no fun. In plus asta ne-ar limita evolutia si nu ne pune in valoare spiritul de aventura si de improvizatie. E posibil ca usile care ti se deschid pe parcurs sa te duca spre ceva mai bine sau mai rau. Aici e riscul.