miercuri, 18 iulie 2007

Relax, take a deep breath, listen to your heart, BUT...

Vad o multime de filme care au ca mesaj "listen to your heart", in care actorii principali sunt intr-un impas, iar singura cale prin care isi rezolva problema este cea in care isi asculta vocea interioara.
Desi toti din jur au alte pareri si dau diverse sfaturi, ei (actorii) fac pana la urma, exact ceea ce simt si mai mult decat atat, actiunea lor este fix cea corecta, iar ei ajung sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti.
Si nu doar filmele transmit astfel de mesaje, ci si muzica sau cartile.
In tot ceea ce fac sunt foarte lucida: am in vedere avantajele, riscurile, consecintele si uneori stiu deja raspunsul.
De exemplu, imi este dor de un fost amic, pe care nu l-am mai vazut de 1 an si care sunt absolut convinsa ca m-a uitat si nu mai are nicio treaba cu mine. Imi zic ca nu are nici un sens sa-l caut, deoarce stiu ca 1. n-o sa-mi raspunda la mesaj sau 2. imi va spune ca nu poate iesi pentru ca e prea obosit sau pentru ca de abia a ajuns acasa sau diverse motive de eschivare.
Apoi, imi zic: ce am de pierdut? Asta simt acum si asta ar trebui sa fac, deoarece ma va face fericita si voi fi eu mai linistita. Insa, spre deosebire de filme, carti, melodii, finalul meu nu este unul imprevizibil, din contra, este exact ceea ce am gandit inainte de a da mesajul.
Dar asta nu-mi da o lectie sau ma deprima, ci ma linisteste pe moment, ca dupa un timp sa am iar un astfel de gand si in loc sa-mi ascult ratiunea, dau intaietate inimii.
Nu stiu daca asa sunt construita sau toti facem astfel de "greseli", poate voi aveti mai multa mandrie sau ganditi "Ba, daca el/ea nu m-a cautat inapoi, eu de ce s-o caut?". Nu detin raspunsul corect in nici una din variante, deoarece totul depinde de caracterul fiecaruia dintre noi.
Eu imi ascult prietenii adevarati, parintii, care imi dau cele mai bune sfaturi si toate spre binele meu, ca la final sa-mi ascult intuitia, impulsul, instinctul. Iau in balanta ambele situatii, constientizez, realizez si aproape ca "ating" raspunsul corect, dar o forta din mine, mai puternica decat mine, parca se rasteste inauntru-mi si nu-mi da pace, pana n-o ascult si fac ceea ce sufletul imi zice.
Sunt situatii in viata in care trebuie sa gandesti rational. Sufletul, inima, nu au ce cauta in acel context. Sunt situatii palpabile, reale, dureroase, in care chiar daca vrei NU poti sa faci ceea ce simti, ci ceea ce este corect.
Corectitudinea in cazul de fata inseamna: o mie de oportunitati, numeroase variante, privire axata spre viitor, mandrie intacta si promisiunea ca n-ai sa mai treci prin asa ceva niciodata sau ca n-ai sa mai suferi la fel si nu in ultimul rand, gasirea fericirii si iubirii mult asteptate si meritate.
Intr-un astfel de caz, aleg calea cea buna.
Stiu ca este buna, deoarece toti din jurul meu spun asta.
Stiu ca este buna, deoarece creierul meu imi da toate argumentele.
Stiu ca este buna, pentru ca pe ea am s-o urmez si datorita ei am sa traiesc noi si noi experiente.
Este o mare diferenta intre a te simti impacat, din punct de vedere moral - datorita alegerii tale, toti sunt mandri de tine, iar daca ai fi facut altfel, ai fi trait cu dezamagirea lor si din punct de vedere psihic - fericirea ta sufleteasca si lumina pe care o emani.
(Imi este ciuda ca nu am inca abilitatea de a va transmite prin scris exact ceea ce simt.)
In momentul in care creierul tau este in total acord cu inima, poti spune ca esti fericit, dar atunci cand intre acestea doua exista o discrepanta, ceva nu este in regula. Aici intervine riscul si faptul ca trebuie sa iei in considerare ca oricare dintre variante ai alege-o, e posibil sa pierzi totul sau, si aici intervine paradoxul, e posibil sa pierzi totul (increderea si respectul celor din jur), dar sa fii mai fericit decat ai fost vreodata.
Cum am mai spus, toate raspunsurile la "gasirea caii corecte", depind de fiecare dintre noi.
Oricum ar fi, nu pot sa nu ma intreb: daca eu urmez calea corecta (cea dictata de ratiune, de o parte din suflet si de restul lumii), acceptand faptul ca am o viata inainte in fata, plina de imprevizibil si fericire, dar, pana la urma, la sfarsitul ei nu gasesc toate acestea, oare nu era mai bine sa-mi fi ascultat inima, care-mi tipa ca indiferent ce mi-ar spune cei din jur, fericirea mea era acolo si nu va mai fi niciodata la fel ?
Cum as mai putea da atunci timpul inapoi? Cum as mai putea trai cu regretul, in conditiile in care nu as mai avea mult de trait (as fi batrana)? Cum as mai putea sa ma pedepsesc ca mi-a pasat mai mult de ceea ce spune lumea decat de mine? Cum?
Poate aceste intrebari sunt perisabile, deoarece viata merge intotdeauna inainte si vesnic vom avea alte intrebari.
Problema mea este: ce se intampla daca in loc sa avem alte intrebari, le punem mereu pe aceleasi?
Si poate raspunsul este: tocmai din acest motiv nu suntem clarvazatori si nu stim niciodata ce ne asteapta, iar ironia vietii ne arata ca doar la final putem trage o linie si spune: am fost sau nu fericit.
De ce?
Pentru ca doar la final stii exact ceea ce va urma...

14 comentarii:

Tudy spunea...

Listen to your heart. :)

Acolo vei gasi toate raspunsurile la ceea ce te framanta. And then some!

crash spunea...

Orice decizie e o decizie! Nu e buna sau rea. E doar o decizie. La momentul la care o iei fie ca-ti asculti inima, fie ca nu, ti se pare cea mai buna. Evenimentele care urmeaza si finalul arata daca a fost buna sau nu. Dar in momentul in care o iei nu ai cum sa stii viitorul. Asculta-ti inima pare sa fie cea mai buna solutie. Ca doar nu esti un computer sa poti sa introduci toate datele pe care le ai si sa generezi o decizie doar in functie de ce ai, fara sa pui emotii si semntimente. Deci daca te gandesti bine, deciziile sunt luate dupa cum iti dicteaza inima. Numai ca nu poti sa pui 100% inima sau 100% ratiune. Trebuie sa le combini. Si asta e in functie de experienta, caracterul fiecaruia, momentele dinainte, influenta celor implicati, etc. Ideea e sa stii ce vrei si sa stii unde vrei sa ajungi.

Ana, sa iei deciziile de viitor, privind in perspectiva! Doar asa vei avea satisfactii in viata. Si gandeste-te la celalti mai mult decat la tine! O sa afli ce e bunatatea... Dar cred ca stii deja!

ana spunea...

@ Tudy : De ar fi atat de simplu..

@ Crash: Trebuie sa-ti multumesc si oficial pentru frumosul comentariu. M-ai facut sa zambesc, desi eu zambesc tot timpul...

Peculiar spunea...

@crash: Simt elemente care nu-ti apartin. Treaba cu "gandeste-te la ceilalti mai mult decat la tine" nu este atat de benefica pe cat pare. Mai corect ar fi fost sa spui "gandeste-te si la altii". Nu sunt adepta sacrificarii de sine si nimeni nu e oricat ar brava pe aceasta tema. Nu este egoism, ci realitate. Nimeni nu-si va taia gatul de dragul tau si, in viata, fiecare e pentru el.
Comentariul tau a sunat ca o simpla "teorie" din carti, neaplicabila in viata reala. Nu poti sa-ti petreci toata viata sacrificandu-te de dragul altora.
Ana, cat despre decizii, acestea nu se iau aproape niciodata rational. Deciziile sunt dupa cum simti. Atata timp cat te privesc pe tine si tin de fericirea ta, le vei lua ca atare. Nu cred ca poti ignora ce simti ca vrei, iar daca alegi sa o faci, ti-ai pecetluit din start nefericirea.

maria spunea...

pana la urma poate e si un pic de egoism in ascultarea inimii. eu mai mult asa iau deciziile si in final eu sunt multumita de mine, sunt fericita, insa undeva, cineva care mi-a dat un sfat pe care nu l-am ascultat poate se simte ofensat. am invatat ca trebuie sa asculti si de sfaturile din jur, dar numai putine, de la oameni de incredere, si TOTUSI sa nu crezi 100% in ceea ce spun ei. pentru ca sfaturile se dau 150% din experienta proprie, iar proriu inseamna ca nu exista doua la fel :). balansul ala, sa ajungi la el, e probabil cel mai important. in termeni tehnici: asa cum stii cand sa tii in balans ambreiajul si acceleratia ;). pup

black-butterfly spunea...

ai dreptate sa iti asculti ce iti spune interiorul si sa vb cu el.dar cateodata sunt limbi diferite..
interesant postul

ana spunea...

@ Peculiar : Uneori chiar pot ignora ceea ce simt, pentru ca trebuie sa iau decizia corecta. Dar fac asta doar in situatii speciale si anume atunci cand decizia corecta imi va gazdui intr-adevar fericirea (sau cel putin asa sper).

@ Maria: Multumesc mult pentru lectia originala..am sa iau in considerare balansul si am sa sper ca totul va fi bine :)

@ Black-butterfly : Iar in momentul in care sunt limbi diferite te confrunti intr-adevar cu o problema pe care, in mod inevitabil, TU trebui s-o rezolvi :) intr-un mod sau altul..

Christ Saddler spunea...

"listen to your brain" cred ca e o varianta mai buna. inima nu gandeste atat de bine :D

crash spunea...

@peculiar: daca ai fi sincera cu tine si ai cauta adanc in inima ta ti-ai da sema ca ce ai spus referitor la "teoriile" pe care le-am scris eu, nu sunt niste simple teorii. Gandeste-te la ceilalti nu e o pura teorie. NU, refuz sa cred ca in viata asta fiecare e pentru el. Chiar daca eu n-am ajuns sa-mi tai gatul sau sa-mi dau o mana, m-am sacrificat ca altora sa le fie bine! Ca ei n-au apreciat sau am facut-o degeaba, asta e alta problema. Si cunosc oameni care au facut sacrificii incredibile pentru necunoscuti, avand ca temei doar dragostea de semeni. Doar pt ca tu nu crezi, sau nu traiesti, nu inseamna ca nu exista!

Peculiar spunea...

Orice ati spune, cine se sacrifica pentru altii nu braveaza pe aceasta tema. Si oricum nu cred ca e vorba de sacrificii de viata si de moarte.
@Crash: Ba da, fiecare e pentru el. Fie ca iti place, fie ca nu. Sunt extrem de putine exceptii si nimeni nu isi sacrifica propria fericire de dragul altuia. Daca nu vrei sa-i spui egoism, spune-i instinct de conservare. Una e sa faci un bine, alta e sa renunti cu dezavarsire la propria persoana. Daca o faci, nu poate iesi nimic bun, pentru nimeni.

crash spunea...

Peculiar, cred ca punctul tau de vedere nu coincide cu al meu, de asta avem pareri diferite. Cei ce se sacrifica nu braveaza ci o fac in tacere. Raman la convingerea mea ca exista astfel de oameni. Chiar daca tu nu-i vezi sau nu crezi ca se afla printre noi.

mihabubu spunea...

pai ...ok,sunt deacord cu ce ai zis..doar ca asa e viatza...suisuri si coborasuri tot timpul!(personal cred asta)si daca ai gresit odatata esti sooper dezamagit...ti-e sooper greu a2a oara...stai sa te gandesti mai mult(vezi ce zic altii,inima,minte etc)...si buna intrebare:dc punem mereu aceleasi intrbari??oare nu am gasit raspunsul??nu vrem sa il vedem?? sau pur si simplu asa e viata ,enigmatica..uite,de ex eu pana acum 2 ore eram in stare de extaz!!cea mai happy...credeam ca o sa tina inca o sapt cel putin...dar dupa o mica cearta,s-a dus totu pe apa sambetei...si aceleasi intrebari revin...:-??....dc??....mi-am asc inima ,,,dar mai greseste si ea,ca nu are creier saraca...ea numa iubeste..:-<..:)

Sky-Hunter spunea...

Atunci uita-te la sunscreen pe youtube ... poate iti place

ana spunea...

@ Sky-hunter: Hey, welcome to my blog :) Am sa ma uit pe youtube la ce-mi spui tu..:P
Te mai astept pe la mine, sa stii ;;)