sâmbătă, 21 iulie 2007

Sa fie amintirile tot ce avem?

Pe parcursul unei secunde, ore, unui minut, unei zile, luni, unor ani, unei vieti, trecem prin diferite situatii si acumulam experiente, sentimente, prietenii, cadouri, poze, dar cel mai important, pe tot parcursul acestor perioade, colectam, voit sau nu, amintiri.
Ele ne transforma, ne ajuta, ne deprima, ne fac mai puternici sau ne dovedesc cat suntem de slabi.
Datorita lor zambim, plangem, spargem, scuipam, injuram, omoram, lovim, radem, umplem spatiile goale dintr-o conversatie, legam noi prietenii, refacem o prietenie uitata sau rupem una de ani de zile.
Amintirile sunt filmul nostru, pe care, din pacate, nu-l vom putea vedea niciodata live si niciodata cap-coada. Ele supravietuiesc in functie de abilitatea noastra de a le tine minte sau in functie de dorinta noastra de a ni le aminti sau nu.
Insa ceea ce ma framanta este: cati dintre noi au capacitatea de a-si pastra doar amintirile frumoase, fara a le mai "sterge de praf" pe cele dureroase/urate/deprimante?
Multi avem tendinta de a pune raul in fata, de a spune ceea ce ne-a enervat sau ce nu ne-a placut si abia dupa ce-am denigrat persoana/locul/cadoul in fata ascultatorilor, care inevitabil si-au format o parere, ne gandim si noi sau ne amintim niste intamplari comice si foarte dragute, insa..prea tarziu.
Eu retin mai mult partile bune decat partile rele (pe astea, uneori, le uit complet, deoarece creierul meu le reneaga :P) si atunci cand vorbesc despre anumite perioade din viata mea, intotdeauna voi spune numai de bine..cel putin oamenilor pe care de abia i-am cunoscut (prietenilor apropiati le pot spune tot ce-mi trece prin cap ;) ).
Ideea este ca in viata asta a nostra trebuie sa savuram fiecare etapa..deoarece dupa multi ani ea nu va mai fi atat de rea precum am vazut-o la un moment dat, ci se va transforma in ceva comic sau intr-o lectie sau intr-o intamplare memorabila, care daca nu s-ar fi intamplat, acum nu ai fi...
Si apropo de ultima chestie pe care am zis-o, eu chiar am inceput sa privesc asa lucrurile : daca mi se intampla ceva ce nu prevedeam sau care m-a suparat/deprimat/intristat, imi spun ca daca nu s-ar fi intamplat asta nu as fi putut sa..., si nu o aplic doar in cazurile imprevizibile ci cam in orice situatie si sa stiti ca finalul este chiar foarte reusit :)
De exemplu, daca nu as fi avut blog, n-as si aflat unele lucruri, nu s-ar fi intamplat altele si as fi ajuns sa le aflu mult prea tarziu, in schimb le-am aflat acum, asa ca sunt fericita :))
Concluzia: pastrati-va amintirile, aveti grija de ele si nu le uitati, pentru ca au un rol foarte important si de cele mai multe ori ne protejeaza si ne fac mai puternici sau ne ajuta sa ne reindragostim sau indragostim sau uram sau uitam...
Interesant, nu?
Hai sa ne amintim unele lucruri, astfel incat sa le putem uita mai repede...

21 de comentarii:

Autor spunea...

"Insa ceea ce ma framanta este: cati dintre noi au capacitatea de a-si pastra doar amintirile frumoase, fara a le mai "sterge de praf" pe cele dureroase/urate/deprimante?"
Eu zic ca uneori e indicat sa iti amintesti si lucrurile mai putin bune, pentru ca acelea te intaresc. Iar daca iti amintesti voit numai partile bune, risti sa traiesti o viata mult-prea-roz, si nu stiu cat e de indicat.
Anyway, imi place si mie sa ma gandesc asa... Daca ceva nu s-ar fii inatmplat,atunci nici altceva nu s-ar fii intamplat :D. Uneori pot sa ajung foarte departe. Ma gandesc ca daca nu m-as fii nascut...

Narcotourist spunea...

,... "Throw away your old bank statements...Keep your old love letters!"...;)

copilmic spunea...

Sorry, eu sunt "Autor" :D e mai complicat

ana spunea...

@ Copil: Stiu, stiu..m-am documentat, doar ca nu am avut timp sa-ti raspund :) Merci de comment. Pup

@ Narcotourist: True, true, doar ca eu am pastrat chitantele si am aruncat scrisorile :))

blackmetal spunea...

amintirile sunt tot ce suntem. ele ne -au creat. ele ne modelează paşii în viaţă. suntem suma trecututlui nostru. ele sunt scrise în noi. nu le putem lăsa în urmă. suntem făcuţi din amintiri. din memoria primilor paşi, a primelor litere mâzgălite pe o foaie de hârtie, a primilor fiori, a primului sărut...

Ella spunea...

blackmetal, nu amintirile ne-au creat, pe noi. noi le-am creat pe ele. pe baza amintirilor umpleti voi toti blogurile de posturi.
ana, imi place cum scrii.

ana spunea...

@ Ella: Ai dreptate, noi creem amintirile :)
Multumesc mult de commentariu. Te mai astept pe la mine ;)

Ella spunea...

scrie material bun si trec. si treci si tu pe la mine daca tot suntem asa amabili :)

blackmetal spunea...

nu sunt de acord. nu-ţi creezi amintirile. mă rog, ai putea, dar cred că ţine de domeniul patologicului.
exemplu:
cea mai mare ţeapă, pe care ţi-ai luat-o de la un partener de secs opus, e o amintire. dureroasă poate, pe care ai vrea s-o uiţi, poate... dar e o amintire. care te va determina, pe viitor, să gândeşti altfel, când e vorba de relaţii, să eviţi să mai faci aceleaşi greşeli etc.
asta înseamnă că acea amintire îţi determină cursul ulterior al vieţii. înseamnă că a construit, în tine, ceva, o bucăţică din personalitatea ta. te-a creat, într-o anumită măsură, mai mare sau mai mică.
cam asta am vrut să spun.

ana spunea...

@ Blackmetal: Si ceea ce spui tu este foarte adevarat. Hai sa formam o concluzie: amintirile ni le creem, dar la randul lor si ele ne creeaza pe noi si determina, in timp, formarea altor amintiri :)

doareucumine spunea...

...si din amintiri ne hranim uneori...si din amintiri ne recompunem zi de zi...si din 'ieri' ne tragem seva lui 'astazi' si-l cream pe 'maine'...

Vlad spunea...

As putea spune de istorie si om, dar mai bine il citesti pe eliade.
Amintiri... Am fost azi la Julio Iglesias [nu prea imi place, dar a luat mama bilete, oricum]. La un moment dat m-am pierdut printe nori, aplaudam mecanic si imi aminteam zecile de sms-uri pe noapte de acum o luna si de cat de greu mi-a fost sa aleg pe care sa le sterg cand, dupa 2 nopti, s-a umplut memoria telefonului :). Melancolie....

blackmetal spunea...

:) ok, de acord.
acum trebuie să mergem, să bem "adălmaşul", dacă tot ne-am înţeles.
:)

Sahara Penguin spunea...

Eu pastrez foarte putine amintiri vii. Restul, bune sau rele, sunt cumva in urma, e ca si cum m-as uita la filme.
Traiesc foarte mult in prezent, consum foarte multa energie pentru ce se intampla ACUM - lucru pe care cei din jur nu-l inteleg de obicei - "de ce te agiti atat". Dupa care, a trecut. Si gata.

Singura problema e ca atunci cand o amintire ramane vie, ma urmareste pana reusesc sa o anesteziez. Si daca e una d-aia urata... mama...

mihabubu spunea...

hehe...dar uneori ne schimbam din cauza amintirilor dureroasa...n-o sa uiti ca te-ai facut asa de dura din cauza unui ex prieten...sau ca urasti alcoolicii pt ca tatal tau e un acoolic...si amintirile din copilarie legate de el nu sunt deloc f frumoase...sau alte ex de genu...uneori nu le poti uita...dar ar fi ceva sa incerci sa le uiti pe celelalte "rele"mai putrin dureroasa...poate ti se face viatza mai buna!?oricum,cred ca fiecare isi face totul cu mana lui...pt ca altii puis in situatia lui reactioneaza pur si simplu altfel si le e mai bine sau rau...in fine...am deviat de la subiect..oricum...dragutz!poti sa scrii mai des;)..:*

julie spunea...

foarte tare sahara penguin...si eu sunt cam la fel

ana spunea...

@ Doareucumine: Foarte frumos ai spus..

@ Vlad: L-am citit pe Eliade ;;)
PS: Eu imi salvez mesajele importante pe calculator..si astfel nu sunt nevoita sa le pierd :)

@ Miha: Ai dreptate si tu :)..da, am sa scriu mai des..:*

@ Sahara: Mda..in ceea ce priveste amintirile urate..stiu cat de greu e :(

ana spunea...

@ Blackmetal : Bem, bem..faci cinste, nu? :))

Anonim spunea...

toate amintirile sunt urme de lacrimi...

black-butterfly spunea...

pana la urma fara amintiri suntem nimeni .amintirile fac bine chiar daca sunt bune sau rele.ne ajuta si invatam din ele

Anonim spunea...

toata amintirile sunt urme de lacrimi....