joi, 2 august 2007

Abstract - versiunea LUI

"Sa stii ca imi vine foarte greu sa-ti scriu sau sa-ti spun ceva, deoarece mi-e frica ca nu ai sa ma crezi sau ca ai sa razi de mine. Cu toate astea, dorinta de a-ti destainui ceea ce simt este mult mai puternica decat frica respingerii.
Nu ti-am scris des pentru ca nu obisnuiesc sa scriu lucruri adevarate, iar tu ai fost singura careia i-am scris exact ceea ce am simtit si singura pe care am lasat-o sa-mi vada treptat, fiecare bucatica din suflet.
Imi aduc aminte cum iti spuneam ca viata mea n-ar avea rost fara tine, deoarece tu erai cea in care imi puneam toate valorile, visele si credintele. Iti ziceam ca de mana cu tine as putea cuceri lumea, ca nimic nu mi-ar putea face rau si ca ma simteam frumos, puternic si fericit.
In final, iti promiteam ca mereu ma voi intoarce, indiferent de cate ori imi vei spune sa plec.
Insa viata nu sta in loc si cu atat mai mult nu urmeaza cursul pe care noi ni-l imaginam, astfel, tu intr-o zi chiar mi-ai spus sa plec, iar eu dus am fost.
Orele si zilele treceau, tu nu-mi dadeai nici un semn, iar eu ajunsesem sa ma sufoc cu ura, mandrie si razbunare. Am incercat sa te aduc inapoi printr-o noua ea, chiar am crezut ca voi starni in tine un sentiment ce te va face sa ma opresti si sa ma vrei din nou.
Acum imi vine sa rad, cum am putut crede ca razbunarea mea te va indupleca pe tine?
Confuzia, nervii, furia si realitatea care ma lovea constant peste fata si anume ca nu o sa te mai am niciodata, ma faceau si mai orgolios si mai orb, iar in loc sa vin la tine in genunchi sa-ti cer iertare, eu o loveam pe ea, ca sa te uit.
Stiam ca ea nu are nicio vina, dar durerea pe care, parca, ii placea sa i-o provoc si prostia pe care i-o observam in sinceritatea cu care-mi spunea ca ea va avea rabdare si convingerea ei ca eu am sa te uit pe tine si s-o iubesc pe ea, ma faceau s-o fac sa sufere si mai mult.
Cum isi permite cineva sa-mi spuna ca eu am sa te uit? Cine are dreptul sa-mi spuna ca eu nu ar trebui sa fac rau nimanui?
Adevarul este ca nu te credeam in stare. Nu credeam ca intr-adevar ai sa ma dai dracu’ si n-ai sa te mai uiti inapoi sau ai sa te uiti, dar doar pentru a-mi reaminti subtil ce am pierdut..
Esti ca un drog pentru mine…ironic, nu? Esti drogul care m-a invatat sa iubesc si sa sufar.
Mda, stiu, stiu ca ai sa ma intrebi cum pot sa-ti spun ca te iubesc, cand eu nu am venit dupa tine, cand eu mi-am gasit alinare in secunda 2, cand pentru mine orgoliul a fost mai important decat iubirea noastra.
Raspunsul este simplu: pot si am putut, iar pentru simplu fapt ca eu nu te iubesc cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubesc.
Hmm, stii care e adevarul?
Cred ca nici eu nu mai stiu cand mint si cand vorbesc serios.
Imi place sa cred ca te-am iubit atat de mult si sa nu te indoiesti niciodata, pentru ca de iubit, te-am iubit, dar, dragostea adevarata inca nu m-a gasit si inca n-am gasit-o.
In iubirea adevarata nu cred ca orgoliul va invinge.
Mai stii cand ti-am spus ca te voi iubi pana n-o sa mai existe cuvinte?
Imi pare rau ca nu a fost asa, imi pare rau pentru tot, desi tu nu mai ai nevoie de scuzele mele, imi pare rau ca nu te-am iubit asa cum trebuia…
Poate intr-o zi am sa invat sa iubesc cu adevarat si sa sufar din iubire, sa gasesc acea persoana pentru care am sa ma schimb si am sa devin un om mai bun…pana atunci, iti doresc tot binele din lume, sper sa fii fericita si iubita!"

11 comentarii:

blur spunea...

:) .. 90%

Anonim spunea...

ma regasesc in cuvintele pe care, (cred) ca l-ai scris cu greu...cel putin eu...le-am citit cu greu !
''sunt unele lucruri care nu se pot spune''...

lara spunea...

frumos... si versiunea ei?

memmories spunea...

cumva.. sincer :)

blackmetal spunea...

am sa fiu sincer. sunt barbat si, poate de aceea, tind sa-l inteleg, sa-i acord circumstante atenuante. dar, dincolo de toate, dincolo de subiectivism si raportarea la propriile mele exepriente, voi spune doar atat: oamenii gresesc. gresesc facand lucruri pe care ceilalti nu le accepta, dar gresesc si neacceptand greselile celorlalti. din pacate, asta duce doar la suferinta, incrancenare, orgolii tampite si moartea unor sentimente frumoase. pacat ca nu suntem in stare sa lasam ambitiile tampite, nevoia de razbunare etc.
dar, suntem oameni...

Elenyta spunea...

Desi pare de necrezut,mai exista si barbati care isi recunosc(macar in scris)adevaratele sentimente fata de ea!:)

Out topic:Mersi pt comentariu:)

foggie spunea...

hmm...cuvintele mi se par scrise tot din orgoliu...
Poate gresesc....

ana spunea...

@ Anonim: Merci de comment...

@ Lara: Versiunea ei este Abstract, da search pe blog si gasesti postul:) Btw, te mai astept pe la mine ;)

@ Memmories : Cumva..da :)

@ Blackmetal: Nu are circumstante atenuante, iar unele greseli nu se iarta niciodata. Merci mult de comment :)

@ Elenyta: Mda..desi sentimentele recunoscute uneori nu ajuta :)

@ Foggie: Nu stiu exact, poate ca da, poate ca nu..

Adi spunea...

http://primapagina.lx.ro/index.php/aberatii/pentru-neprintesa/

Aura spunea...

poate ca uneori cuvinte ca astea e mai bine sa ramana nespuse sau nescrise; cand le scriem sau cand le citim nu cred ca suntem destul de maturi sa trecem peste regrete, care ne duc tot la sentimente confuze, tampite, si din nou la orgolii

ana spunea...

@Adi: Merci mult de comment..:)

@ Aura: Dap, ai mare dreptate...
Bine ai venit si pe la mine, te mai astept :D