marți, 21 august 2007

MY baby is ME !!! What the F**k????

A fi parinte este unul dintre cele mai minunate si complicate lucruri care ti se pot intampla. Oricat de multe filme am vazut si indiferent cate carti am citit, nimic nu se compara cu realitatea .
Sa cresti un copil nu este un trend, nu este ceva fun si cu atat mai mult nu este o necesitate (o actiune ce trebuie facuta, doar pentru ca si ceilalti o fac).
Sa cresti un copil implica multa responsabilitate, maturitate, siguranta si mai presus de toate, iubire si intelegere.
Stiu ca multi nu avem de gand sa facem inca un copil sau nu avem varsta necesara, sau o avem, dar nu avem cu cine :P, dar asta nu inseamna ca nu putem discuta despre acest subiect sau ca acest subiect ar trebui exclus din discutiile noastre pana la momentul potrivit.
De exemplu, eu am momente in care imi doresc foarte mult un copil ("Vaaai, cat de dragut ar fi! Am avea varste apropiate, mai mult ca sigur m-as descurca, ce dragut, ce dragut"). Evident, sunt mai mult decat puerila in aceste momente, cand ma gandesc ca un copil este un fel de papusa care sta si face exact ceea ce vreau eu, cand vreau eu.
Parte buna este ca de cele mai multe ori sunt serioasa si foarte implicata cand vine vorba despre acest subiect. Astfel, in urma discutiilor purtate cu prietenii mei, ajung la concluzia ca a avea un copil este cel mai serios lucru care ti se poate intampla si exista atat de multe intrebari si probleme, incat daca ai sta sa le gasesti rezolvare la toate...ai trece cu mult varsta ideala conceperii.
Asadar, eu m-am gandit la cateva sfaturi (din vasta mea experienta :) ), care ar trebui utilizate de cei ce vor sa devina parinti:
In primul rand, trebuie sa fie constienti ca ei sunt cei care formeaza copilul! Modul in care se comporta cu el, certurile din familie, modul in care se rezolva certurile, alcoolul, tigarile, tipetele in exces - toate ajung ca pana la varsta de 7 ani, sa ii formeze caracterul copilului.
Probabil multi stiu ca, de exemplu, criminalii in serie au ajuns asa din cauza problemelor din copilarie, sau cei care nu au deloc incredere in ei sau cei care rezolva totul prin tipete si violenta: toate sunt urmari ale educatiei primite...si toate sunt create datorita voua, parintilor.
Personal am un milion de intrebari, ("Cum ma comport astfel incat sa fiu si prietena si mama? Cum reactionez daca imi vine acasa beat? Cum ajung sa-l invat ce-i bine si ce-i rau? Cum il fac sa fie independent si sa gandeasca pentru el si nu cum ar vrea altii? etc") la care inca nu am gasit raspuns, dar sunt sigura ca vor veni cu timpul.
Dupa cum spuneam, ar fi cateva sfaturi:
1. Sa nu-l bateti! O palma cu siguranta va merita o data, dar de aici si pana la 10 palme, buze sparte si lovituri in cap...este o cale destul de lunga, nu? Incercati sa-i explicati de ce a gresit si de ce nu ar trebui sa mai faca. Bataia..nu-l va face decat sa va demonstreze si mai mult ca el are dreptate, a, si sa va urasca.
2. Nu-l comparati cu ceilalti copii! Ii distrugeti increderea in el si intotdeauna se va considera mai prost decat altii.
3. Bucurati-va pentru succesele lui, idiferent de ce natura, si incurajati-l.
4. Incercati ca la varsta potrivita, sa-l priviti ca pe un adult, respectati-i alegerile si incercati sa-l lasati sa invete din propriile greseli.
5. Nu fiti sufocanti, posesivi, gelosi...copilul ori isi va pierde din personalitate si va ajunge un fel de "leguma" ori va dori libertate, mai mult decat orice altceva.
6. Vorbiti deschis cu el si incercati sa-i raspundeti la toate intrebarile cat mai serios cu putinta.
7. Lasati-l sa aiba prieteni, sa cada, sa se murdareasca, sa stea in fata blocului, in cazul in care-l izolati si alintati excesiv, va ajunge un arogant si o persoana evitata de cei din jur.
In concluzie, a creste un copil nu este absolut deloc un lucru usor si simplu, ci o actiune ce ne implica total si vesnic si care mai presus de toate, are nevoie de maturitatea si constientizarea noastra ca acel copil nu l-am facut pentru a ne indrepta noua greselile, pentru a ne descarca pe el sau pentru a ne aduce o cana cu apa la batranete, NU, l-am facut pentru a-i da posibilitatea sa se formeze ca om bazandu-se pe propriile alegeri si greseli.

PS: Si nu in ultimul rand, sa stiti ca multe dintre actiunile copilului depind de el, de vointa lui, ambitia si nu in ultimul rand, de anturaj.
Pe aceasta cale, vreau sa le multumesc parintilor mei pentru tot ceea ce m-au invatat si pentru educatia primita, lucruri care m-au ajutat foarte mult sa devin omul constient (ca sa nu spun matur, inca :) ) de azi.

20 de comentarii:

ania khaki spunea...

sper ca plozii lui frate-meu nu o sa aibe creasta...
grrr...

vreau spunea...

Excelent scris. Pana una alta, pt tine e doar teorie, daca nu ma insel prea tare. Sper sa-ti fie foarte usor sa pui in practica ce ai scris aici. Te inseli totusi intr-o privinta. Sa cresti un copil e si FUN in anumite momente, Evident nu asta trebuie sa te ghideze ci sa stii cum sa faci sa fie si asa. In rest, numai bine!

ana spunea...

@ Ania: Hai ma ca e draguta creasta...mai bine ai spera sa nu ajunga niste drogati/betivi, care fug de acasa pentru a dormi in parcuri si a face cheta...a, si a distruge multe chestii (asa e conceptia punkerilor de la noi) ;). Te pup.

@ Vreau: Dap, la mine e pura teorie, deocamdata. Normal ca e si fun, probabil nu m-am exprimat cum trebuie..nu am vrut sa spune ca o chestie foarte rigida :)
Multumesc mult de comment si sa stii ca te mai astept pe aici :D

vreau spunea...

am mai fost si o sa mai vin! pt ca imi place cum scrii, poate te pun si la blogroll cand o sa-mi fac unul... :D

Defektu spunea...

o intrebare.....tu scrii pt parinti? adik ai prieteni care sunt sau vor deveni in scurt timp parinti?!!??! si eu imi doaresc ff mult copii chiar foarte mult....dar mi s-a intamplat ceva ff dubios acum ceva timp....am fost lasat singur in casa cu o fetita de 2 ani si pot sa-ti spun k m-a apucat tremuratul ca nu stiam ce sa fac cu ea 2 ore.....pur si simplu stateam cu mama ei la telefon si imi dicta...pot spune k a fost ceva infiorator...si mai ales k a trebuit sa o iau in brate si tremuram tot de frica sa nu o scap sau sa nu se intample ceva....e o senzatie unica sa vezi o manuta care este cat palma ta....si nu stii cum sa-ti controlezi forta sa nu o ranesti....e clar cand o sa am copii sa stea ma-sa cu ei cat sunt mici eu ii iau in primire de pe la 3-4 ani :P

ana spunea...

@ Vreau: Cu siguranta ma vei pune la blogroll ;)) Multumesc pentru apreciere :)

@ Defektu: Nope..scriu pentru cititorii mei, care pot fi parinti sau nu. Am vrut pur si simplu sa scriu un post despre aceasta tema..asa informativ :)

lara spunea...

poza mi se pare exceptionala....:) imi place si postul dar sunt cam micuta pentru asta:) ar trebui sa facem o brosura ceva "sfaturi pentru parinti de la copii" si sa o citim cand vom avea unul:)

ania spunea...

pai daca o sa aibe 'draguta' creasta sigur o sa fie si drogati bauti pe banci in parc :))

blur spunea...

copil? ..., pai copil cand n-o sa mai fiu eu copil :)
frumos scris..

doareucumine spunea...

din postura uneia care are deja doi plozi... pot sa spun ca-i cumplit de greu si extraordinar de frumos.
uneori am momente in care mi-as fi dorit sa se fi predat meseria de parinte in scoala, alteori sunt atat de obosita incat nu-mi mai arde de nimic si ma mir si eu de unde reusesc sa gasesc resurse sa le acord atentie in astfel de momente...
dar nimic nu se compara cu manutele lor mangaindu-mi obrajii si nimic nu egaleaza o declaratie de dragoste de genul: "mami, te iubesc pana la cer si inapoi!" :)

ana spunea...

@ Lara: Da, ce fain! Ar fi draguta o brosura scrisa de copii, fiecare cu sfaturi din propria experienta, care sa le fie de folos viitorilor parinti :)

@ Blur: Eu frumos scris..dar tu, matur gandit ;)

@ Doareucumine: Sunt convinsa ca nimic nu se compara cu "Mami, te iubesc pana la cer si inapoi"!
Sa-ti traiasca :)

doareucumine spunea...

Multumesc frumos! :) Sa traiesti si tu, sa fii fericita si sa ajungi sa ai copiii tai si sa te bucuri de ei!

blur spunea...

ana: multumesc :) sunt inca un copil. si un copil nu poate creste un copil. ma amuza ideea.. sunt in faza: "ce dragut.. hi hi"

ania spunea...

ha! acum ca m-am gandit la frate-meu cu copii...am cautat poze de cand era el mic si le-am trantit pe flickr :D
si ghici ce? nu avea creasta :))

Hellene, tomata cu scufiţă spunea...

Ce coincidenta de posturi. Si eu imi doresc foarte mult copii, 4. Stiu ca pare mult, e doar o idee, o dorinta pe care trebuie sa mi-o infranez pentru ca nu creed ca va fi posibil financiar sa cresc 4 copii. Apreciez ca iti doresti sa fii mama.

ana spunea...

@ Doareucumine: Saru'mana ;) Te mai astept pe la mine :D

@ Blur: Da, da..esti un copil..in anumite privinte, mai ales cand nu asculti de sfaturile celorlalti >:P Tin sa cred, insa, ca la anii tai:P..ceva maturitate tot s-o gasi (chit ca inca ti se mai cere buletinu' cand vrei o bere :) )

@ Ania: Tu nu esti sanatoasa, iti spun eu :)) Ma bucur ca n-avea creasta ;))..e ok :P

@ Hellene: :), E ciudat cand se intampla asta, nu?
Eu apreciez ca-ti doresti 4 copii..desi nu cred ca banii vor fi problema, cat corpul tau si oboseala si munca zilnica istovitoare :) Oricum, in cazul in care nu ai probleme de acest gen, atunci iti doresc cat mai mult succes si 4 copii sanatosi si frumosi foc :P

amdraci spunea...

profund

ana spunea...

@ Amdraci: Multumesc mult!
Bine te-am gasit pe blogul meu, esti invitat oricand :)

Doru Oprişan spunea...

offtopic: who the fuck is Ella ? Si mai ales, de ce ti s-a parut ca merita sa apara in blogroll ?

ana spunea...

@ Doru: Nu pot sa-ti spun pe blog cine e Ella...iti povestesc eu alta data :)
Am vrut sa mai umplu locul de la "interzis minorilor"...m-am cam inselat, astept un nou post..ii mai dau o sansa :P