marți, 30 octombrie 2007

Despre EA

Astazi scriu despre Ea...
Ea care-i scrie Lui, in fiecare zi, printre rotocoale de fum si sunete de jazz.
Ea care se gandeste mereu la El, in fiecare clipa, in fiecare minut, ora, secunda..
Hai s-o numim pe ea, Lulu.

Lulu e indragostita, e fascinata, e captivata de El.
Lulu asculta jazz si muzica franceza. Isi bea cafeaua in fiecare dimineata la ora 8, alaturi de un croissant cu ciocolata si o tigara fina, ce e mai mult lasata sa se stinga singura, pentru ca ei ii place fumul ce se ridica usor spre tavan, in timp ce se contopeste cu melodia jazzy ce se aude in camera cealalta.
Lulu e french...pentru El.
Si-a construit viata din filme, muzica si carti, a caror povesti le-a preluat, si le-a insusit, si le-a transformat in ale ei, fara sa-si mai dea seama ca duce o existenta iluzorie, creata din cadre, pagini si versuri amestecate.
Lulu are amprentele degetelor lui pe pielea ei, buzele sfarmate de sarutul lui apasat, rochia rupta de dorinta lui neinfranata si simte orgasmul contopirii cu el, pana in irisul ochilor, desi el nu a atins-o, sarutat-o, avut-o vreodata.
Lulu si-a scris povestea "lor" cu patima, cu sete, cu sentimente, pe care putini le-au simtit, fara ca "ei" sa fi avut o poveste.
Ea traieste si iubeste in imaginatie ei, negand cu toata puterea adevarul crud, rece si inevitabil. El ii curge in sange, ii clocoteste in creier, ii stie fiecare punct al corpului, fiecare fantezie, dorinta, placere...sau cel putin asa si-ar dori Ea.
Ea scrie istoria "lor" inexistenta, atat de cursiv, incat daca te-as intreba daca este reala sau nu, nu ai sti ce sa-mi raspunzi.
Ea scrie pentru El...sperand ca intr-o zi, toata cuvintele vor prinde forma si viata...
Obsesia pe care si-a creat-o pentru El, o invaluie intr-o tristete atat de reala, o oboseste, deprima si consuma, incat ma doare sufletul pentru nefericirea ei...
Realizezi cum e sa te simti ca Ea, sa-i simti suferinta...desi tot ceea ce simte ea, e pur produsul imaginatiei sale?
Lulu este atat de indragostita de idea de dragoste...incat si-a irosit cele mai intense trairi intr-o fata Morgana.
Uneori devine constienta de dualitatea fiintei sale...si atunci vrea sa uite, vrea sa-l uite...vrea sa sterga sentimente, amintiri reale, care practic, datorita upgrade-urilor folosite de Ea asupra lor...raman inexistente.

Lulu se zbate pentru El...isi neaga propria iubire-obsedanta pentru El, dar in acelasi timp il asteapta...

in timp ce

El se zbate pentru ca vrea sa iubeasca si sa fie iubit, viseaza la o alta Ea...

Ironic, nu vi se pare?

50 de comentarii:

blur spunea...

o sa se lungeasca .....
cuvintele nu prind forma si nici contur decat daca sunt rostite. des, des, des.. insotite de fapte si zambete la reactiile starnite de fapte..
lulu e cam pierduta din punctul meu de vedere.. el e indiferent, pacat ca ea, pe langa "pierduta" mai e si oarba ...

cha0s spunea...

Dorintele creaza obsesii. Obsesiile creaza lumi, imagini, povesti. Si te trezesti deodata ca esti nebun, iar nebunia ta iti relfecta dorintele.
Nu e ironic. E doar omenesc.

Să-ţi zburde ielele prin păr spunea...

ana draga mea...ai citit de prea multe ori Madame Bovary...sau poate doar i-ai urmarit povestea perpetuata la nesfarsit in modernitate...foarte interesant cum unele lucruri nu se demodeaza niciodata.

Mihnea Dimitrie Calin spunea...

Interesant... intotdeauna am fost de parere ca afectivitatea este regasibila la nivelul sinelui si nu poate fi nicidecum extrasa dintr-o relatie de cuplu... numai astfel poti explica de altfel iubirile neimpartasite. Contactul cu celalalt serveste doar ca un principiu activ, permitandu-i sinelui sa se deschida inspre lume prin intermediul unei stari de gratie. Poate ca lulu ar trebui si ea sa inteleaga contactul cu elementele individuale din afara sa fara a construi religii in jurul fiecaruia... in acest fel, poate ca ar avea pentru sine, in oricare secunda, universul :)

ana spunea...

@ Blur: Poate o sa vina o zi in care o sa se trezeasca si o sa cunoasca trup si suflet iubirea

@ Cha0s: Foarte interesant comentariu..insa nu toate dorintele creaza obsesii, ci doar cele neimplinite, cel putin eu asa cred.

@ Ratusca urata: URAAAASCC Madame Bovary, mult prea descriptiva pentru mine. Insa povestea ei s-a transpus in realitate si dupa cum vezi, exista...intr-adevar, unele lucruri sunt mereu "in trend" :)

@ Calin: Bine ai ajuns mai Caline pe blogul meu, noroc sa m-am uitat inainte pe blogul tau si am vazut ca esti student la filosofie, asa am putut sa-mi explic mai bine comentariul tau dezvoltat :) Iti multumesc mult pentru el, iar in ceea ce o priveste pe Lulu, n-am de unde sa-i stiu finalul..pentru ca povestea inca si-o scrie..

defektu spunea...

ea....este fictiva....totul este fictiv.....sentimentele sunt fictive...pana la urma si noi suntem pseudo-fictivi

julie spunea...

poate lulu nu mai sufera...poate tocmai ideea aia de 'a iubi dragostea' i-a dat aripi noi si acum ei ii place sa fie french pt EA si nu pt EL...who knows?

Dragos spunea...

Am citit doar primele 10 randuri si mi.a venit un banc ... este cu Lola nu cu Lulu.
2 prostituate ... una pe un trotuar, alta pe cel de vis-a-vis. Una cu multi clienti, alta cu putini.
Se duce cea care avea putini clienti sa o intrebe pe cealalta care este secretul:
- Fataaa ... ce faci de ai atatia?
- Eeeee!!!
- Hai ma fata, maaa!!!!
- Le zic ca ma cheama Looollaa! Tu cum le zici ca te cheama?
- Zaza!

k, noapte buna!

cha0s spunea...

@ana: Relativitatea isi spune cuvantul. Fiecare priveste prin proprii ochi, subiectiv si cu totii vedem cate o alta imagine. E totusi bine ca le putem compara si eventual adaugi la propriul nostru film ;)

@defektu: N-o sa ma leg de cele 12 puncte pe care le-ai tastat, o sa presupun ca ai probleme cu tastatura ori ca "esti pe val", dar as sunt foarte curios pentru o definitie a pseudo-fictivului. Astept raspunsul tau prin randurile acestui spatiu virtual.

Să-ţi zburde ielele prin păr spunea...

@ Cha0s: Sper sa nu te superi daca raspund eu l-a intrebare, nu de alta dar chiar m-am gandit putin la ce ar putea insemna pseudo-fictivul. Pai mai intai m-am gandit eu ca poate fi o pseudo-realitate (sa presupunem ca in acest caz cele doua concepte realitate-fictiune se intrepatrund datorita acelui pseudo din fata- o regula de trei simpla cu calea de mijloc aristotelica in ...mijloc)si desi suna redundant tot la Madame Bovary mi-a zburat gandul si acum, mai mult la faptul ca exista oameni care chiar traiesc din carti si filme, din influente pe care nu le vor putea niciodata egala in realitate dar pe care le joaca zi de zi. Iesind din sfera french, gandeste-te la tipele care ii fac iubitului niste scene telenoveliste exagerate si pline de dramatism de fata cu toata lumea doar pentru ca asa au vazut ele la televizor ca e romantic (ceva in capusorul lor imbuibat cu prea multe dar prea mici le spune ca apoi va veni o impacare pasionala, si apoi inca o scena, si iar impacarea si tot asa, pana la happy end), cel mai nasol e ca nici macar nu realizeaza cat de "fabricate" sunt reactiile respective. Sunt foarte multe persoane reale (adica le vedem pe strada :P ) care traiesc fictiv, care sunt un produs al culturii de masa si nu o viata aparte.
Auci, am tot deschis paranteze si am uitat sa le inchid, dar cam asta ar fi ideea, nu cred ca e vorba de obsesii/nebunie, e doar una dintre multele "maladii" moderne datorate imposibilitatii de a distinge pana la capat intre o pelicula siropoasa si viata. (m-am si jucat putin- pentru ca-mi place)

lamya7777 spunea...

visele sunt ultimele lucruri care ne pot fi luate de soarta. incetam sa visam doar cand murim. deci...prefer sa visez la un EL inexistent decat sa mor...fara vise suntem doar niste bucati de carne...

ana spunea...

@ Defektu: Ea este reala..sentimentele sunt reale...povestea este fictiva, cat despre noi care suntem pseudo-fictivi nu prea cred, sau cel putin eu imi pun bazele in realitatea mea :)

@ Julie: Mi-ar placea tare mult ca Lulu sa nu mai sufere, french cred ca a devenit pentru EA, deoarece si-a format un stil, pe care si l-a insusit..insa cred ca inca are probleme sa "let go.."

@ Dragos: Merci tare mult de banc..desi nu prea are legatura cu postul :)

@ Chaos: Si aici vine intrebarea, retorica de altfel: oare cum ne vedem noi in ochii altora? :)

@ Lamya: Stiu ca fara vise suntem morti..dar cand visele ajung obsesii, se incalca o limita, care nu este in favoarea noastra

cha0s spunea...

@Să-ţi zburde ielele prin păr: Ma intreb oare exista nascociri ale imaginatiei care sunt adevarate? daca tot vorbim de cele false. Daca e fictiv e ireal. Daca e ireal nu accepta valoare de adevar. Eu am inteles ce-ai vrut sa spui, sper sa intelegi si tu ce spun eu ;)

@defektu: Inca astept raspunsul tau.

Să-ţi zburde ielele prin păr spunea...

@ cha0s: valoarea (de adevar sau cum o fi ea)este un concept uman - oamenii confera valoare de adevar, pentru un nebun toate iluziile sau halucinatiile pe care le traieste sunt reale intr-un sistem de valori in care noi nu am putea interveni pentru ca face parte din alt context...in continuare, legatura e aceeasi, Lulu poate sa confere valoare de adevar unui elefant care mananca cirese intr-un nuc (vezi bancul)...e chestia aia deja ajunsa cliseu cu normalitatea care poate fi definita sau conceputa diferit in functie de oameni si context. Gata ca iar ma intind

Nemo spunea...

(@ par zburdat): (deja devenita) celebra teorie a "formelor fara fond" e mai actuala ca oricind... oare cum ar fi lumea daca cei care traiesc in realitate ar fi marea majoritate si nu cei care "aiureaza" pe aproape tot parcursul vietii lor patetice ingramaditi in aceleasi marunte aberatii meschine preluate fara a-si da seama macar ???
(bleah... "totusi este trist in lume" ... :| )

Să-ţi zburde ielele prin păr spunea...

si acum in eter sau...vorbind la luna: ce bine ar fi daca oamenii nu ar mai vorbi despre teorii/ideii/whatever-uri despre care nu au citit un rand in viata lor si despre care nu au idee- so, "forma fara fond" a aparut ca si concept in arta discursiva si de aici (a se vedea retorica)a ajuns ca si dezirat in politica, undeva prin perioada interbelica la noi si mult mai devreme in alte parti. Pentru mai multe amanunte a se citi din Titu Maiorescu si altii mai destepti decat noi; si da, este foarte actuala dar nu avea nici o legatura cu postul meu.
Mi-a placut in schimb chestia cu "par zburdat" - playfull (daca era cu un singur "l" va rog sa ma corectati :P)

cha0s spunea...

@Să-ţi zburde ielele prin păr: Am impresia ca ne intelegem ca strutul si maimuta :) Ar fi o idee sa fixam niste repere bine definite. Pana atunci, hai sa cautam elefantul :P

@ana: Oare ? :)

ana spunea...

PEOPLEE..va las comentariile libere si va incingeti la discutii, aa? :)) Ma bucur, atata timp cat nu incepeti sa va scoateti ochii prin monitoare :))

Andra femeie, multumesc mult, desi nu-mi sunt adresate explicit mie comentariile tale si vreau sa-ti spun ca mie-mi plac..si esti desteapta foc..si noroc de blog ca mai aud si eu ceva de (la) tine :)

Să-ţi zburde ielele prin păr spunea...

@Cha0s: Daca tu gasesti elefantul eu vin cu nucul...cirese nu stiu de unde ca le-a mancat strutul...stii tu, ala de vb mai devreme cu maimuta cu care nu se-ntelegea sau nu mai stiu ce mai facea.
:P

cha0s spunea...

@Să-ţi zburde ielele prin păr: Cat de mare e nucul? sa stiu ce culoare vopsesc elefantul.

Anonim spunea...

"se zbate pentru El...isi neaga propria iubire-obsedanta pentru El, dar in acelasi timp il asteapta...

in timp ce

El se zbate pentru ca vrea sa iubeasca si sa fie iubit, viseaza la o alta Ea...
"

Doamne ... :( ma gandesc cu tristete ca poate mereu fiecare femeie va fi someday in situatia asta ... acum e momentul meu :-<

ana spunea...

@ Anonim: Da, ai dreptate..cred ca la un anumit nivel, fiecare femeie trece prin asa ceva o data..
Eu spun ca o sa fie bine si ca toate trec, desi poate nu crezi asta acum. Iti tin pumnii!

Anonim spunea...

Logic ca toate trec, insa nimika nu trece fara sa lase urme ... uneori prea adanci! Avem nevoie de toate acestea ... daca am fi mereu fericiti si toate ne'ar merge perfect, nu am mai sti sa pretuim adevaratele momente de fericire:) Imi place atat de mult ceea ce postezi ... mereu o faci la momentul potrivit ... cel putin pentru mine :D Merci frumos!

ana spunea...

@ Anonim: Ma bucur enorm ca ceea ce scriu...te ajuta intr-un fel sau altul. Iti multumesc pentru tot ceea ce mi-ai zis. Te pup.

defektu spunea...

@cha0s : intai imi definesc punctele...cele 12 plus cele 3 puse acum : (uite si inca 2 pe verticala) pt mine sunt niste pauze si e un mod de a ma exprima liber trecand peste virgula , punct si virgula si alte semne conventionale ; ma bucur ca imi numeri punctele (le poti numi si puncte de fuga)

referitor la pseudo-fictiv : pseudo din cate stiam eu inseamna fals (virgula)(evitand punctele)neadevarat
ficitiv conform cunostintelor mele inseana imaginar
unind aceste 2 cuvinte obtinem ceva imaginar si fals in acelasi timp (punct si virgula) adica pana la urma si noi suntem sau mai bine zis ramanem niste amintiri de multe ori false (virgula) fictive (virgula) creeate oarecum din povesti (vorbesc de momentul in care ne descompunem cuminti in sol) pentru ca (virgula) nimeni nu reuseste sa ne cunoasca in proportie de 100% decat noi insine (punct)

p.s imi cer scuze pt intarziere dar acum am vazut neclaritatea ta!

Să-ţi zburde ielele prin păr spunea...

Moaaamaa....
@Chaos: Din cate se vede a cam crescut (de nuc e vorba in propozitie) si s-a cam infierbantat, si a ars, asa ca elefantelul ( a se observa diminutivul) sta si se uita dezamagit la un butuc ars...trist; ce sa-i faci, asta e viata.

Anonim spunea...

Lulu mai exista si in alt blog...culmea destul de asemanator cu Lulu a ta...:D

cha0s spunea...

@defektu: In legatura cu punctele, le-as putea numii chiar si puncte de sorbit cafeaua sau de tras din tigara . Asta nu inseamna ca nu prefer cititul cursiv. Poate e doar obisnuinta mea proasta sa respect semnele de punctuatie atunci cand citesc.
Cat despre pseudo-fictiv nu pot face altceva decat sa ma repet prin a zice, dupa cum probabil (n-)ai citit mai sus, ca fictivul nu accepta valoare de adevar. Oricum, tu pari a avea o gandire filozofica si poate intr-o zi o sa scrii o teza despre asta ;)

@Să-ţi zburde ielele prin păr: sa stii ca si elefantelului i-au cam cazut nucile ;))

ana spunea...

@ Anonim: Stiu ca este o Lulu care are un blog..insa nu i l-am citit si mai mult ca sigur nu m-am referit la ea :)

Nemo spunea...

@par cu iele : tinere... suntem in Romania, asa ca e firesc sa ne referim la ceea ce este legat de noi... iar a vorbi recompilind citate despre ceea ce nu cunosti in detaliu este tipic celor care doar sed in spatele unor monitoare si incearca sa epateze prin tentative de a da lectii de cunostinte altora care incearca sa pur si simplu sa faca niste remarci (mai mult sau mai putin reusite din punct de vedere umoristic), pentru a mai atenua sarcasmul si dezgustul stirnit de aclamarea non-valorilor care se intimpla aproape ingrijorator de des in tarisoara noastra... got me ?

Mara spunea...

Nota 10 pentru randurile astea. Serios, mi-ai dat satisfactia sa pot citi printre randuri, si nu am mai patit asta cu un text...de mult timp..
Ai surprins EXACT ceea ce era de surprins..
Cat despre Lulu...elementele "insusite de ea" , toata viata asta boema + frantuzeasca, nu-i apartin de fapt. pacat...
Stii cum e vorba aia cu "o copie nu ramane decat o copie"...

Anonim spunea...

ma bucur ca cineva si-a dat seama de penibilul in care zace biata Lulu...
cu toate astea, mie mi se pare tragi-comica situatia ei.
i-am urmarit si eu indelungile suferinte de-a lingul timpului.
asteptam sa se opresca la un moment dat.dar am vazut ca se incapataneaza sa ignore realitatea, sa ignore evidentul. asta deja e comic...

Anonim spunea...

sunt sigur ca pentru Ea,EL nu mai exista de mult..

Mara spunea...

Anonimule, nu poti fi niciodata sigur de nimic.
e un nonsens...

ana spunea...

@ Mara: Iti multumesc tare tare mult pentru cuvintele frumoase si ma bucur ca ti-a placut. Te mai astept, sa stii :)

@ Anonim 1: Oare vb despre aceeasi Lulu? :-?? In orice caz, nu mi se pare comic..ci mai degraba trist.

@ Anonim 2: Ma bucur ca esti atat de sigur..de unde si pana unde? :)

daniel spunea...

acelasi lucru pot sa te intreb si eu pe tine..Daca ma insel,inseamna ca personajele tale nu sunt reale..

anonim 777 spunea...

clar ca sunt reale, nimeni nu ar scrie ceva pe blog, intr-un post fara sa porneasca macar de la o bucatica de adevar. vad ca iti place sa scrii povesti despre "ele" si despre "iubiri pierdute", "suferinte". te regasesti cumva in aceste personaje si nu stii cum sa le arunci?

ana spunea...

@ Daniel: Eu stiu pentru ca stiu, iar personajele mele sunt intotdeauna reale ;)

@ anonim777: Partea cu personajele mele reale ai nimerit-o. :) In ceea ce scriu pe blog, intotdeauna pornesc de la un sentiment verosimil, al meu sau al unei persoane de care am auzit, pe care o cunosc etc.
Mi-am asternut intr-un fel viata pe acest blog..si nu sunt greu de descifrat momentele in care vb depsre mine, de momentele in care vb despre altcineva. Fac o diferentiere clara..si nu vreau sa arunc nimic.
In postul de fata este vb depsre o "ea"...si in nici un caz despre mine :)

il bello delle donne spunea...

'ea se zbate ...' foarte misto!felicitari

daniel spunea...

si eu stiu pentru ca stiu.

ana spunea...

@ Il bello delle donne: Multumesc foarte mult. Te mai astept ;)

@ Daniel: Bineee...asa sa fie atunci :)

Annie spunea...

Si ai botezat-o Lulu pentru ca e french?:)
Mi-a placut foarte mult cum ai scris. E o poveste in care, intr-adevar, orice fata se regaseste la un moment dat. Orice fata care iubeste cu toata fiinta ei si nu intelege de ce el nu simte la fel. Si pentru ca il simte pe el ca parte din ea, devine si ea cumva parte din el. Gaseste inspiratie si satisfactie in stilul lui, in visele lui, in tot ce-i place lui, in tot ce are legatura cu el. Sigur ca a devenit french aflata fiind sub influenta a ceea ce simtea pentru el. Persoanele pe care le intalnim influenteaza adesea viata, alegerile, stilul, modul nostru de a gandi. Mai ales persoanele pe care le intalnim si le placem. Mai ales cand e vorba despre un EL. Aproape inconstient, incepem sa apreciem muzica pe care o asculta el, felul in care se imbraca, cercurile in care se invarte, filmele, culorile... Incepem sa visam cu ochii deschisi vise care se potrivesc cu ale lui sau vin in intampinarea dorintelor lui!
Indiferent daca il asteapta in zadar sau se va vindeca intr-o zi, (sau, intr-un vis foarte optimist, ajunge si el sa o vrea), ea va ramane French. (p.s. persoanele influentate de french, din cate am observat eu, sunt adesea atrase si de cultura orientala (japoneza) si de cea rusa (Moscova)... e si cazul personajului tau?)

ana spunea...

@ Annie: Ce frumos comentariu..ai foarte mare dreptate, sa stii si nu mi se pare un lucru anormal ca noi incepem sa vedem lumea prin ochii celui pe care-l iubim, dar nu mi se pare ok sa ne imaginam o lume, din care noi nu facem sau vom face parte.

PS: Tu ori stii cine-i personajul meu, ori ai o intuitie foarte buna, pentru ca da, si ea este atrasa de cultura orientala si rusa :)

Nemo spunea...

...as cita versurile de la "The Pretender", de Foo Fighters...

ana spunea...

@ Nemo: I love that song!!!! :D

Annie spunea...

Nu cred ca stiu cine-i personajul tau, dar lumea e mica si plina de drumuri intortocheate; cine stie, e posibil sa fie si vreo coincidenta la mijloc!;)
In orice caz, povestea personajului nu e unica, se pot regasi f. multe fete in ea, so... Chiar si eu, intr-o oarecare masura, cu alte detalii:)
Anyway, ce faci, continui povestea, ne spui ce se mai intampla cu Lulu? Ea stie ca ai scris despre ea?

Annie spunea...

...
Stie? Ce-a zis? S-a mai trezit, sau...

ana spunea...

@ Annie: :) Nu, nu stie ca am scris despre ea, si cred ca la un anumit punct fiecare dintre noi se regaseste in povestea ei..mai mult sau mai putin.
Nu stiu daca am sa mai scriu despre ea..poate candva, dupa mult timp..chiar nu stiu..
Te pup.

lorena spunea...

doamneee...
sunt cateva posturi in care m-am regasit in totalitate, dar nu am comentat la ele(poate ma intorc), insa acesta m-a palit..
nu istorisirea in sine, pt ca nu am ajuns chiar asa rau. inca;)) glumesc.
dar ai cateva fraze care seamana perfect cu ce am scris eu candva. sunt texte nepostate, dar cum se face ca sunt scrise la fel?
si apoi de ce Lulu? asta m-a palit.... exact lulu m-a trecut El-ul meu in telefon la inceput...

Ana spunea...

@ Lorena: :) Ce pot sa zic, coincidente se mai intampla :P Lulu...Lulu mi-a venit pentru ca asa am simtit :P