Letting go...

Mereu am mers pe principiul "fa ceea ce simti", desi de foarte multe ori acest principiu mi-a demonstrat ca ceea ce simt nu e bine sau ca ceea ce simt ar trebui sa pastrez pentru mine.

Mereu am accelerat lucrurile pentru ca am vrut totul "azi" si "acum".

Mereu am cautat pareri, sugestii, reclamatii si mereu am cautat sa-mi justific alegerile, deciziile si optiunile.

Mereu am zis ca am sa invat din greseli si a doua oara nu am sa le mai fac.

Mereu am avut asteptari ca in final sa fiu dezamagita.

Mereu am zis ca o sa ma schimb, sau cel putin am zis asta in fiecare Luni.

Mereu am vrut sa fiu omul bun si am sfarsit prin a fi cel rau.

Astazi ma vad intr-o lumina neagra. Ma vad ca fiind cea care-i indeparteaza pe toti de langa mine, cea care pune prea multe intrebari si are prea multe nelamuriri. Ma vad un om lipsit de scrupule si suflet, lipsit de sentimente si constiinta. Ma vad cea mult prea rasfatata ca sa merite ceva.

Apoi, ma gandesc ca lucrurile nu sunt chiar asa cum par. Ma simt justificata pentru fiecare decizie mareata pe care am luat-o, pentru ca asa am simtit si mereu am considerat ca e bine sa faci ceea ce simti. Si cu tot rasfatul de rigoare, sustin ca merit mai mult, din toate punctele de vedere.

Ce ati putea voi invata din toate gandurile mele? Ca indiferent ce sustine lumea ca stie despre voi, voi trebuie sa stiti cum sunteti. Trebuie sa fiti lucizi in concluziile pe care le trageti, chiar daca din afara pare ca v-ati bazat pe factori exteriori, iar ceea ce exista in suflet trebuie sa se concretizeze si in ratiune.

Mereu se va gasi cineva care sa va spuna ca ceea ce gandeste el este cel mai bine si ca ar trebui sa alegeti calea A in loc de calea B. Uneori, e bine sa ascultati si ce zice acel cineva, dar in restul datilor, folositi-va de propria intuitie. Stiti pana la urma ce cred?
Cu fiecare sut in fund pe care o sa-l luati, se va aduna undeva o bila alba pentru fericirea voastra!

Declaratie!

Vreau sa moara toti fluturii din lume pana le zic eu sa invie iar!

Continua-mi povestea...

" - Otilia, iti mai aduci aminte cand...?

- Nu. Pentru un timp am sa uit trecutul si am sa traiesc in prezent.

- De ce?

- Pentru ca azi respir. "

Taci tu, ca e secret!

Stiai ca cineva se gandeste la tine fara ca tu sa stii? Te iubeste in secret, iar tu nici macar nu-ti dai seama.
Exista pentru fiecare o persoana care suspina pentru tine, viseaza la tine, simte mii de fluturasi numai cand iti aude vocea, se trezeste cu tine in gand...iar tu, nici macar nu banuiesti.

Acea persoana asteapta, nu actioneaza. Asteapta sa-ti dai seama, sa-i treaca fluturasii, sa-i pice un raspuns din cer, sa apara altcineva care sa-i fure mintile sau sa se intample ceva.
Insa eu cred in ziua in care persoana de la care te astepti cel mai putin, o sa vina la tine si o sa te sarute pasional, sau o sa-ti dea un telefon la capatul caruia vei auzi "ai vrea sa ne intalnim? am ceva sa-ti zic"........exact ca in filmele americane cu happy end!

Cineva, in toata lumea asta, ar fi gata sa se bata pentru tine, sa te faca fericit/a, sa se schimbe pentru tine, sa riste, sa-si dezamageasca prietenii si sa-ti puna sufletul in palma...iar tu nu stii nimic despre asta! Asadar, nu mai fi trist/a pentru ca esti iubit/a in secret de o persoana ce doar asteapta momentul potrivit ca sa-ti spuna asta.

In schimb, sunt curioasa sa stiu cati dintre voi sunteti acele persoane, care visati in secret la o baloasa poveste de dragoste :)

Lonely day

In definitiv suntem cu totii singuri. Noi cu gandurile si sentimentele noastre sufocate undeva la mijlocul drumului dintre abdomen si esofag.
Nimeni nu ne poate intelege mai bine decat noi.
Da, lumea din jur este mereu interesata : "Esti bine? Ai patit ceva? Te pot ajuta cu ceva?" Dar, lumea din jur nu are rabdare ca tu sa te deschizi, sa te acomodezi, sa-ti scoti inima in palma si sa o analizezi ca la un curs de biologie avansat.
Lumea este agitata, grabita, stresata si mai presus de toate, are problemele ei!
Nu are timp sa le asculte si pe ale tale! Multumeste-te ca-ti sunt adresate intrebari din complezenta...
Cat urasc intrebarile din complezenta! Cam la fel de mult pe cat urasc sa fiu dezamagita...
Sa incerci sa iesi cu totii prietenii tai, atunci cand te simti cel mai singur om de pe planeta. Ai sa te intorci in patul tau cu minus o problema rezolvata si cu 200000 de alte pareri la activ.
Toata lumea vrea sa te inteleaga si vrea sa te ajute, insa ei nu constientizeaza ca de fapt vor sa se ajute si sa se inteleaga pe ei...
Cei care vor intr-adevar sa te inteleaga, atunci cand esti incurcat, sunt cei care bat la usa ta pe neasteptate, sunt cei care te suna si-ti spun : "hai sa iesim. acum", sunt cei care te asculta fara sa te judece...
Insa si aceia au un interes ascuns....
Oare de cand am devenit atat de sceptica?
Aplauze pentru persoana incojurata de oameni, dar cea mai singura din univers!

O zi din viitor

Peste 10 ani ma vad trezindu-ma dimineata bine-dispusa. Imi dau drumul la muzica si pun cafea la filtru ca sa-i simt mirosul dupa ce ies din dus.
El e deja trez, dus sa cumpere briose cu ciocolata si flori proaspete. Aranjez pe masa mare si ovala din bucatarie micul dejun dupa preferinta: el suc natural, eu cereale cu lapte si cafea, iar aia mica de toate :)
Dupa o ora, pup de plecare cele doua fiinte importante din viata mea, si apoi ma duc sa ma imbrac. Scot telefonul de pe silent, raspund la primul apel si intre al doilea si al treilea incerc sa-mi mai rimelez o geana.
Ma urc in masina si pornesc spre serviciu...la fel de bine-dispusa.
Sunt redactor-sef la o revista de femei, si printre altele, coordonez o echipa energica, lucrez la un reportaj, scriu pe site si ma gandesc la articolul urmator ce va aparea la rubrica "opinie". Sunt bagata in priza, fara sa simt trecerea timpului, deoarece ador ceea ce fac.
La praz, o iau pe aia mica de la scoala, luam pranzul in parc, ca fetele, si o las acasa cu bunicii. Ma intorc in fuga la birou: am 2 intalniri, 3 mini sedinte si un deadline.
Pe drum vorbesc cu el si ii spun ca seara am program cu fetele...el ramane sef in casa, insa sa nu exagereze cu junk food-ul si bomboanele si mai ales ca nu uite de povestea de seara, citita din cartea cu printese. Inainte sa intru pe usa biroului vorbesc cu ele, la fel de agitate ca si mine, una pregatea un eveniment, cealalta o lansare, si stabilm sa ne vedem la 9 la restaurant.
Intr-un final ne intalnim, comandam un vin, ceva consistent de mancare (old habits die hard) si vorbim despre noi - am invatat sa lasam discutiile interminabile despre munca pentru convorbirile telefonice sau intalnirile fugitive :) Dupa cateva ore de ras si povestit, ne ducem acasa la iubitii si puii nostri...
Il gasesc pe el dormind cu punga de bomboane langa pat si cartea pe piept...micuta viseaza linistit in camera ei...
Ma dezbrac...el se trezeste....noapte buna...

Leapsa primita de la Arina si trimisa mai departe catre voi toti.

Gone in Paris...

LOUIS ARMSTRONG-LA VIE EN ROSE
Asculta mai multe audio Muzica »

In caz ca nu stiai...

Am ca element focul. Sunt Sagetator.
Calitate: mutabil. Am o atitudine de usa batanta fata de viata. Usa de la dormitor. Nu am intalnit vreo persoana cu care sa nu vreau sa ma culc...personal, am intalnit destule :D
Guvernator: Jupiter. Zeul „Dincolo de cele mai indraznete vise”.
Sunt de o franchete brutala, vesnic neindemanatica, dar si zeita jovialitatii excesive si neavenite. Activitate mea preferata este sa deschid gura inainte sa gandeasc, iar cartea preferata: „Filosofia la minut”. Am ca model in viata pe Goofy, iar ca idol romantic pe : omul invizibil.
Prima intalnire ideala ar trebui sa decurga asa : sa filosofez la un pahar de vin, dupa care o partida rapida in masina, apoi sa il abandonez pe celalalt pentru individul beton pe care l-am vazut prin geamul masinii in timp ce mi-o trageam.
Fraza cheie: „Ce am facut?!”
Stil romantic: inexistent

Sunt o tantaloaica de mare clasa, cu gura cat o sura si lipsita de orice fel de tact.
Nu am stare, in schimb, dispun de o personalitate extravaganta. Cred ca stiu tot, de aia imi petrec viata incercand sa ii educ pe ceilalati si nu sunt deloc subtila.

La un centimetru sub privirea mea vesnic vesela zace o megatona de furie reprimata. Sunt cea mai buna ucigasa din zodiac. Rabufnesc cand te astepti mai putin si cu mare violenta, dar nu prea des. Nu sunt violenta fizic. Mai degraba iti fac casa bucatele si vars epitete deloc placute la adresa neamului tau :)

Sunt pasionala, nu stabila si o sa alerg dupa orice imi incanta privirea la un moment dat. Am sindromul „iarba e mai verde in curtea vecinului” si o sa renunt la planuri de perspectiva pentru senzatii pe termen scurt :) Daca te certi cu mine , o sa-ti serveasc o predica de-o sa iti dea sangele pe urechi.

Sunt independenta, optimista si cred ca sinceritatea este cea mai buna politica. Nu imi plang de mila, sunt foarte prietenoasa si spontana. Vreau un partener cultivat si care a calatorit prin lume. Sunt genul de femeie care o sa te urmeze pana la capatul lumii.

DAR

Fac multe gafe si sunt victima celor mai bizare intamplari, desprinse parca din Zona Crepusculara, care ma fac sa ajung mereu la locul nepotrivit in momentul potrivit. Nu o sa vin la masa pentru ca am vazut o mata care nu mai putea sa se dea jos din copac, am sunat la pompieri si acum incerc sa ii conving sa ma lase sa ma urc pe scara sa o salvez.

Intarzii mereu. Chiar daca as pleca cu 3 ore inainte de acasa, tot o sa se intample ceva. Cand in cele din urma ajung, e destul de probabil sa schiopatez sau sa fiu in carje - asta pentru ca sunt expusa la accidente si am tendinta sa ma impiedic si sa cad foarte des.

Cand ma infurii, o sa vezi o explozie care o sa te loveasca in fata inainte sa poti lua orice masura de precautie. S-ar putea sa se lase cu ceva pahare sparte si desi nu o sa uit prea repede, o sa ma potoleasc in scurt timp. Dupa aia, o sa povestesc prietenilor incidentul in cele mai mici detalii. E felul meu de a ma razbuna ca ai fost rau cu mine :D

Pot sa turui 20 de minute fara sa respir si zambesc aproape non stop. Imi umplu existenta cu proiecte, petreceri, cauze si prietenii superficiale pentru ca nu suport sa fiu singura. Urasc munca in gospodarie, imi place afectiunea, dar detest sa fiu cicalita.

Am multi prieteni barbati. Daca esti genul gelos, o sa iti cam pun rabdarea la incercare. Ma astept sa ai incredere in mine si refuz sa imi schimb stilul de viata sau prietenii.
Sunt foarte pasionala, dar prefer o partida de sex scenelor prea emotionale si de asemenea, sunt cea mai independenta femeie de pe suprafata pamantului. ***

Ce zici, ai avea curaj? :)

***Text adaptat dupa un horoscop ingenios, parca special facut pentru mine. Vrei sau nu sa crezi, in proportie de 80% ma caraterizeaza.

Dor

Oare persoanelor care nu-si mai amintesc de mine, le e dor de mine?
Oare sunt atat de nesemnificativa pentru toti cei care nu-mi dau un semn cu lunile, sau le e dor in secret?
Oare toti cei care m-au uitat se mai gandesc la mine?

Ati observat ca exista persoane care se gandesc la voi doar atunci cand se simt singure? Aceste persoane apar brusc in viata voastra, isi satisfac dorintele, ca apoi, cand ceva mult mai bun se iveste la orizont, sa dispara iar.
Mereu m-am intrebat care este motivul pentru care se reintorc: sa fie oare disponibilitatea noastra neconditionata? De ce pentru unii, am fi buni doar in momentul in care lor le lipseste ceva ? Si de ce tocmai noi?

Cred ca pana la urma traim intr-un cerc vicios: noi ii vedem doar pe ceilalti, nu si cand intre noi si ceilalti se pune semnul egalitatii. Practic, jumatate din viata suntem jucarii si cealalta jumatate suntem jucatori.

Totul ar fi mult mai simplu, daca lumea ar fi deschisa si sincera: "Astazi m-am gandit la tine", "Mi-e dor de tine", "Nu te-am uitat", cu astfel de mesaje s-ar duce naibii o groaza de intrebari, si sincera sa fiu, pe mine m-ar ajuta grozav.
Nu am sa inteleg niciodata oamenii care dispar total din viata mea un timp, ca apoi sa reapara mai senini ca niciodata, ca la final s-o ia de la capat.
But then again, daca totul ar fi atat de simplu, unde ar mai fi distractia, macinatul nervilor, rosul unghiilor, nedormitul noptilor, barfelor nesfarsite cu prietenii, curiozitatea?

Odata cu inaintarea in varsta, poate am sa inteleg si eu ca nu toate lucrurile trebuie sa-mi fie clare in minte si atunci am sa-mi pot expune mult mai obiectiv si rational punctul de vedere.
Insa, fiecare varsta are farmecul ei si pana una alta, intrebarea mea ramane:
Ti-e dor de mine?

The little little small things

Chiar daca asteptam cu sufletul la gura gesturile marete ale vietii, de cele mai multe ori, doar cele mici conteaza. De exemplu, atunci cand :

- te intalnesti cu un cunoscut care are ochelarii de soare la ochi si atunci cand te saluta, si-i da jos

- soferii isi fac semn ca-i radar

- un/o prieten/a foarte bun/a iti cumpara prajituri

- suni pe cineva si-i spui ca ti-e rau si acel cineva vine imediat la tine

- un amic indepartat isi aduce aminte de ziua ta

- ti se cedeaza scaunul la metrou sau in ratb

- tipul/tipa ala/aia misto iti zambeste si intra in vorba cu tine

- ti se face un cadou neasteptat

- primesti flori de la cine te astepti mai putin

- tipul/tipa pe care (l-)ai cunoscut(-o) acum 5 seri, da in sfarsit un semn de viata

- primesti un add pe mess de la tipul/tipa de care-ti placea, dar n-ai avut curaj sa-i spui niciodata

- vezi ca parerea ta conteaza

- prietenii tai sunt langa tine

- zambesti si primesti inapoi un zambet

- stii ca n-ai fost uitat/a

- iti este recunoscuta originalitatea

- simti ca ai fost unica

- te simti cea mai singura persoana din univers..si-ti suna telefonul, cineva se gandea la tine...

- iesi la dans si te distrezi dupa cea mai obositoare saptamana din viata ta

- voi ma cititi si-mi dati feed-back :)

Cu si despre...fericire

"Intotdeauna m-am intrebat: atunci cand un fluture paraseste coconul, realizeaza cat de frumos a devenit? Sau inca se mai vede ca fiind doar o omida?"*

Asa este si in viata : oare pe masura ce crestem si evoluam, realizam cat suntem de fericiti, sau inca ne vedem niste tristi si deprimati, incapabili sa realizam ceva maret?
Fericirea pe care atat ne-o dorim, nu este a celor din jur, nu apare daca muncim mai mult, iubim mai mult, mancam mai mult, speram mai mult...fericirea pe care atat ne-o dorim, este chiar in fata noastra.
Din pacate, suntem mult prea orbi, aroganti, orgoliosi, victime s-o vedem. Iar partea si mai amuzanta este ca, indiferent cate scrieri se vor face in jurul acestui subiect, concluzia va ramane neschimbata: omul mereu va alerga in cautarea fericirii. De ce?
Pentru ca asa suntem construiti: sa ne dorim mai mult, sa ravnim, tanjim, salivam la ce are altul... Mai greu sa ne uitam si in curtea noastra.
Desi am fost crescuti in canoane si invatati de mici, ce e bine si ce nu, pentru ce sa ne bucuram si pentru ce nu, ce ne va aduce succes si ce nu, practic instruiti ce este fericirea, fiecare dintre noi are raspunsul in suflet.
Fiecare dintre noi, in adancul inimii sale, stie foarte bine ce-l face fericit, insa din cauza motivelor de mai sus...nimeni nu va spune cu voce tare sau daca va spune, ori va nega foarte repede, ori va rade zgomotos, astfel incat sa para o gluma buna.
Noi suntem fericiti constant, dar mereu ne intrebam ce inseamna fericirea.
Visam continuu la "acel moment" si de multe ori plecam in cautarea lui...
Insa ne intrebam vreodata, ca poate parasind deja fericirea pe care o avem, (dar de care nu suntem constienti) nu vom mai reusi sa gasim niciodata alta?
Sustin visele! Cred din tot sufletul ca oamenii ar trebui sa-si urmeze visele, si vreau la fel de mult ca ei sa fie fericiti...insa, tot ce vreau sa zic e simplu:
fericirea este in noi, asa ca incetati s-o mai urmariti in altii, pentru ca s-ar putea sa gresiti drumul...

Asadar, dragii mei cititori, voi realizati cat de frumosi sunteti sau inca va vedeti urati, mici si nesemnificativi?

*Citat de la inceputul filmului Air I breathe

.

"- Singura...sunt singura. Cat de ciudat e sa spui asta? Heeeeeeiiiiii, ma aude cineva?
- Cum adica esti singura? Nu e adevarat! Minti!
- Da...sunt singura, ele nu mai sunt...sau cel putin n-o sa mai fie in scurt timp, iar el...vrea sa fie fericit.
- Si langa tine?
- Nu ti-am zis? Langa mine nu e nimeni fericit! Am deosebitul talent de a-i indeparta pe toti... Stii ceva? El era...este..singurul care ma intelege. In fine, cred ca visez prea mult, prea departe, prea bine, prea sigura, prea fericita.. Otilia!!!!!! Trezeste-te!!! Pune picioarele pe pamant - aici in lumea reala, unde esti mica, ignorata, aproape inexistenta, inconjurata de oameni cu vise realizate si probleme stringente... In fine, ti-am zis..visez prea mult, prea departe, prea sigur... Am sa ma inconjor intr-o perdea de vise si am sa ma izolez de toti!
- Si de ce nu faci nimic?
- Fac, nu fac, fac, nu fac, fac, nu fac, fac, nu fac...nu mai stiu...lasati-ma in pace!!!!!!
- Deci, esti singura?
- Da, fara el..sunt singura, mai sunt ei...dar ei sunt departe...
- Otilia, ce s-a intamplat cu tine?
- Nimic. Sunt un monstru! Lasa-ma si tu acum..."

"Sitting, Waiting, Wishing"

Mereu asteptam ceva...
Asteptam: ziua de maine, marea iubire sau doar una noua, sa treaca timpul, sa sune telefonul, sa ni se deschida in fata o casuta de mess, sa mancam, sa dormim, sa facem sex, sa fim tinuti in brate, sa bem o sticla de vin, sa fim avansati, sa ni se dea o marire, sa primim surprize, sa ne vina ziua de nastere, sa treaca mai repede ziua noastra de nastere, sa fim iertati, sa cerem iertare, sa spunem ce avem cu adevarat pe suflet, sa avem tupeu, sa inceapa filmul -piesa de teatru-concertul, sa intram la facultate, sa dam bac-ul, sa crestem, sa ne maturizam, sa ramanem mereu copii, sa fim independenti, sa fim iubiti, sa plecam in vacanta, metroul-autobuzul-taxiul-trecnul-avionul-masina, sa ne intalnim cu cineva cunoscut, sa fim placuti pentru ceea ce suntem, sa nu fim mintiti, sa fim unici, sa primim replici originale, sa luam o restanta/restantele, sa luam licenta, sa primim analizele, sa primim o veste buna sau una proasta, sa adormim cat mai repede, sa visam frumos, sa nu ne mai doara, sa ne vindecam, sa uitam, sa ne pice para in cap, sa prindem curaj, sa fim respectati, sa facem un copil, sa batem pe cineva, sa se downloadeze o noua melodie, sa terminam de citit o carte, sa se incarce o pagina de net, sa luam salariul, sa primim flori, sa reusim, sa facem o nebunie, sa intoarcem spatele si sa plecam, sa fumam tigara, sa se inchida calculatorul, sa se incarce telefonul, sa vedem cine isi aminteste de ziua noastra de nastere, sa ne tundem, sa ne treaca durerea de cap, sa iasa cineva din cabina de proba, sa nu trecem neobservati, sa slabim, sa fim placuti de cei din jur, sa fim ceruti in casatorie, sa concepem un copil, sa infiem un copil, sa avem o relatie solida, sa ni se indeplineasca visele, sa ni se faca cinste, sa ne vina nota de plata, sa ne vina comanda, sa iasa soarele, sa fie luna plina, sa ajunga mesajele, sa ni se raspunda la telefon-mail-scrisoare-sms, sa terminam de citit acest post, sa ne creasca unghiile, sa se termine hainele de spalat, sa ne conformam regulilor, sa incalcam regulile, sa schimbam lumea, sa fim schimbati, sa fim fericiti...

Toata viata asteptam ceva...
V-ati gandit vreodata la asta?



Jack Johnson
Asculta mai multe audio Muzica »

Scrisoare catre voi

Salut,

Vroiam sa va spun atat de multe, sa va scriu intamplari amuzante de ale mele, sa va arat in cuvinte pe unde am mai fost, ce am mai facut...insa, de fiecare data cand astern pe hartie literele..mi se par ilogice, fara sens, aberante si mai ales neinteresante.

Totul a pornit cu furia mea, cand un ardelean pe care de abia il cunoscusem, dintr-o data si fara nici o legatura incepe sa-mi zica cu accentul evident si frumos : "No, dar de ce pula mea ti-ai numit blogul nu, cratima, sunt, cratima, printesa ?" , "No, da scrii despre printese?"
A continuat o cearta si o concluzie, a mea : nu va mai dati cu parerea despre lucrurile despre care nu stiti nimic! Adunati argumente si apoi bateti-va joc cat vreti. Ok?
Furia mea, data de faptul ca un lucru de-al meu mi-a fost criticat de un necunoscator, mi-a fost alimentata de un prieten bun de-al meu, coleg de apartament cu ardeleanul, care imi zicea constant: "El e baiat bun, ma Ana. Gateste bine. E la arhitectura si i-a aparut proiectul nu stiu unde. E baiat bun, nu fi suparata!"
Hellllllllloooooooooooooooooooooooo - sunt destul de maricica sa-mi dau seama si eu de oameni: nu am nevoie de scuze pentru ei, ca si cum as fi o toanta care nu se poate prinde la glume sau critici sau mai stiu eu ce. I-am zis asta amicului meu, care evident i-a tinut isnonul ardeleanului.
Whatever..eu sunt aia exagerata, nu?
Buuun, piticul asta cu ardeleanul il am de 2 saptamani..bine ca l-am zis, acum chiar pot dormi linistita :))

In boxe imi canta "Nu am chef azi", iar eu as mai avea sa va spun despre oameni: buni, rai, ciudati, si mai ciudati...despre relatiile dintre oameni si multe, multe, multe alte lucruri..
Dar vorba cantecului, nu am chef azi... ne vedeeeeeeeemmmmmmmm jjjjoooooooooooiiii!!!
Azi sunt linistita, calma si pregatita sa pasesc oficial in postura de adult responsabil (cel putin teoretic)...

Mi s-a spus intr-un comentariu ca sunt o "pseudo-intelectuala vulgara", nu stiu ce a vrut omul exact sa zica, dar cred ca e de bine...si suna bine..si mi-a dat o stare de bine :)
Insa...tot acel om, pe care nu-l cunosc si nu stiu nimic despre el, mi-a zis la sfarsitul comentariului: "Aduci a vama veche...cred :)"
Ma jur, unul dintre cele mai minunate si frumoase complimente pe care le-am primit vreodata...despre care nici nu pot descrie in cuvinte ce sentimente frumoase imi da...

Da, si pentru ca aduc a Vama Veche...pentru ca ascult Vama Veche si pentru ca sunt indragostita de Vama Veche si implicit de mare..ne vedem acolo de azi pana duminica. Iar daca nu ne vedem, am sa soptesc marii ceva frumos pentru voi :)

Va pup.

Ana, nu cratima sunt cratima printesa punct blogspot punct com!

??????????????????

Mereu am discutat despre cum fac fetele cand sunt indragostite: se inrosesc, zambesc stupid, sunt mai blande, dau mesaje, fac lucruri dragute, se imbraca mai frumos pentru el, ii pun intrebari stupide, ii soptesc din ochi ca-l plac...
Insa una dintre intrebarile mele constante a fost : cum iti dai seama cand un baiat te place?
Exista prima varianta, cea previzibila, plauzibila si absolut deloc subtila : iti cere numarul de telefon, te suna din senin, iti face mici cadouri, se comporta frumos numai cu tine, te invita in oras si azi, si maine si peste 3 zile, vorbeste toate lucrurile din lume cu tine, iti aduce flori sau chiar te asculta atunci cand vorbesti.
Si evident exista si a doua varianta, in care presupusul amorezat nu prea face toate lucrurile de mai sus, face altele si mai important decat atat, tu simti ca el te place.
De ce, cum, cand?
Astfel, el iti zambeste frumos ori de cate ori te vede...si nu orice zambet, zambetul ala, care te dezbraca si te imbraca din priviri...
Te invita in oras, unde vorbiti despre vrute si nevrute, incat la finalul serii simti ca s-a creat o legatura puternica intre voi, insa a doua zi nu te mai cauta...si nici peste inca 5.
Daaaar, urmatoarea data cand va intalniti, la fel de frumos iti zambeste, vorbeste, priveste, gesticuleaza...
Te suna sau iti scrie un mail in care-ti spune cat de dor i-a fost de tine si ca s-a trezit gandindu-se la tine...si ca ar vrea sa va vedeti. A doua zi nu zice nimic, ca la sfarsitul saptamanii sa te sune iar si sa te roage sa-l ajuti cu ceva.
Tu, zambareata...accepti...
Aveti flirtul vostru, cuvintele voastre cheie, surasul cu subanteles, buza de jos muscata si obrajii rosii...dar atat.
Oricand e loc de o mica tavaleala pasionala, dar niciodata de o plimbare in parc si o inghetata cu zmeura.
Mereu esti disponibila pentru el, dar el niciodata pentru tine..

Fetelor ce se intampla?
Ne plac acesti baieti sau doar se joaca? Sunt timizi si nu stiu sa ne spuna in cuvinte ce le zace in inima sau le e drag de mor atunci cand ne vad...si doar atunci?
Mult timp mi-am pus aceste fantastice intrebari, muuult timp mi-am consumat neuronii facand scenarii peste scenarii, punand bucatelele de puzzle in asa fel incat sa-l scot pe el bine si pe mine iubita, incat, sincera sa fiu...am obosit.
Cu ajutorul prietenelor mele care m-au pus: sa semnez contracte sa nu-l iau pe messenger, mi-au tinut lectii intregi, logice si bine argumentate, mi-au ascuns telefoanele sa nu-l sun in momentele de euforie maxima, mi-au aruncat cele mai urate priviri, de genul - m-ai dezamagit, mi-au zis ca-s proasta, ca NU ma place, ca eu pic RAU si dupa infinite alte intamplari, plansete, sfaturi si timp...m-am prins.
Si mai mult de atat, am reusit sa inteleg ceea ce am zis mereu: cand un baiat te place te cauta!!!
Fetelor, oricat de timizi, neindemanatici, curvari, sex-simboluri, prosti, balbaiti, neprihaniti, ocupati, nehotarati, sau orice alta scuza le-ati gasi...un baiat cand va place va cauta. E atat de simplu. De ce?
Pentru ca: nu se poate gandi decat la voi, pentru ca atunci cand ia telefonul in mana automat se gandeste sa va sune, pentru ca daca nu are numarul vostru, o sa faca rost de el...
Pentru ca va place si inima ii bate cu putere, si creierul ii este endorfinizat si mana ii tremura si vocea ii sta in gat.
Pentru ca se poate si au existat cazuri si pentru ca instinctul ii ghideaza pasii si sufletul...
Oricat de greu ar fi sa renuntati la iluziile roz pe care vi le-ati cusut cu atata grija, incercati sa aveti undeva in coltisorul stang al inimii, certitudinea ca daca el va place, va iubeste, va vrea, va doreste, mai mult ca sigur va face ceva in privinta asta!
Iar daca nu, cine stie, poate chiar exista exceptii, dar daca si ele au murit, aveti in minte ca nu el este pentru voi...si oricat de mult v-ati dorit sa fie, oricat de mult ati visat colorat la el si v-ati imaginat impreuna de mana...nu se va intampla.
Nu vreau sa ramaneti cu ideea ca este un post trist...ci unul care sa va dea speranta.
Dragi barbati, care-mi cititi postul, ideea se poate aplica si la voi la fel de bine ca la noi : daca ea va place...de cele mai multe ori, va va da de inteles asta :)...si chiar e foarte usor sa va prindeti.

Pick a side!

Vreau sa va vorbesc despre integritate: despre oamenii care se pot numi oameni, despre cei care se lupta pentru parerile lor si mai ales despre cei carora nu le este frica sa spuna ce gandesc.
Integritatea poate avea multe valente, insa am sa ma leg doar de o latura a ei si anume sinceritatea.
Oamenii sinceri sunt cei care sufera cel mai mult, deoarece intotdeauna spun ce gandesc..si dupa cum bine stiti, adevarul de multe ori doare.
Nu cred ca exista oameni sinceri de la A la Z, deoarece asta ar inseamna ca am trai intr-o utopie, insa cred in acei oameni carora nu le este frica sa admita ceea ce sunt.
Imi place sa ma cred unul dintre acesti oameni. De ce? Pentru ca imaginea pe care mi-o promovez pe blog o am si in realitate, iar imaginea pe care o am in realitate o am si pe blog.
Vorbesc despre bloguri..deoarece acestea au inceput sa ia un avant foarte mare si s-a ajuns ca oamenii sa se identifice cu cei pe care ii citesc, sa-si creeze anumite modele si valori.
Cu totii stim, ca blogul este un loc in care poti fi TU sau poti fi TU cel imaginat de tine sau pur si simplu poti sa fii ALTCINEVA.
Am un respect deosebit pentru oamenii care-si fac public aceste insusiri.
Mi-ar placea sa ies cu un tip care mi-a spus despre el ca e amuzant, frumos si destept si nu cu unul urat, plictisitor si prost.
As fi super incantata daca tipa pe care o citesc cel mai des...se va dovedi o dulce, o draguta si o persoana minunata si nu una ipocrita.
As aprecia daca cei care injura si care se simt atat de puternici pe o pagina online sa aiba tupeul acesta extrem si in viata reala.
Nu am sa ma leg de puterea pe care ne-o da internetul, de usurinta cu care poti sa critici, sa fii mitocan, sa injuri, sa iubesti, sa urasti...
Am sa ma leg de acei oameni care spun ceva si fac altceva.
Pentru ca in ei nu pot avea incredere, pentru ca nu stiu niciodata la ce sa am astept si in principiu sunt cei care ma dezamagesc cel mai tare.
Nu stiu exact de ce tin toate aceste lucruri: de educatie, de bun simt, de respect, de valori...
As vrea tare mult sa existe cat mai multi oameni autentici, deoarece pe masura ce cresc ma lovesc de tot felul de situatii pe care nu le credeam capabile sa exite.
Cu cea mai mare sinceritate, va spun ca nu imi imaginam ca exista atat de multi oameni nepasatori, fara suflet, indoctrinati, practic niste legume ale societatii, fara vlaga, care-si urmeaza doar propriul curs si sunt dispuse sa-si sacrifice totul pentru a nu se abate de la el.
Poate sunt egoista, poate irealista, poate sunt chiar puerila..insa imi doresc a fiu inconjurata de oameni care atunci cand ma intreaba "ce faci", chiar sa ma asculte, imi doresc sa fiu inconjurata de oameni care dupa ce au stat de vorba cu mine si au ras si am povestit sa nu se apuce sa barfeasca public (pe la colturi n-au decat - si eu o fac uneori (intre prieteni mai exact)), de oameni care sa nu spuna despre ei "vai cat natural sunt eu si ce dragut si va iubesc asa muuult" si sa fie de fapt un fitos de doi bani cu un caracter infect.
Da, pot spune ca vreau o lume mai sincera, pentru ca m-am saturat de minciuni, falsitati si ipocrizii.
Ce zici, vrei sa faci parte din lumea mea?

Oare cand?

Viata este un cerc vicios: cand ti se intampla ceva rau - automat trebuie sa vina ceva bun, iar cand ti se intampla ceva bun - automat trebuie sa vina si ceva rau.
Tocmai din cauza motivelor de mai sus, nu stii niciodata cand sa zici stop sau mai corect zis, nu stii niciodata cand e momentul oportun sa spui stop.
Exemplele sunt infinite: femeile care stau alaturi de barbatii care le bat, pe principiul ca a doua zi le pare rau si urmatoarele 10 este extrem de dragut, un anturaj extrem de fascinant care te indeparteaza de toti oamenii care tin cu adevarat la tine, dar in acelasi timp de face fericit, mari, pe principiul ca e prea slaba, hai sa incercam has, lsd, coca...si de ce nu hero...si nu in ultimul rand, oamenii care stau implicati intr-o relatie care le face mai mult rau decat bine.
Problema este foarte simpla : cand trebuie sa spunem stop?
Raspunsul mi se pare destul de complicat.
Daca raspunzi: atunci cand pur si simplu nu mai poti, este total gresit - deoarece ai sa vezi ca ai sa poti muuult mai mult decat credeai si in ritmul asta, credeti-ma ca o sa dati cate un raspuns pozitiv la fiecare problema...si stop tot nu o sa spuneti.
Toate situatiile de mai sus sunt daunatoare, insa cum nu am cunostinta de cauza in fiecare in parte..am sa vorbesc despre relatii.
E foarte greu sa spui stop unei relatii: mai ales daca aceasta are rolul de a te obosi psihic treptat, de a-ti face rau putin cate putin, de a prelungi durerea si tristetea in subconstient si de a te face s-o uiti uneori prin zambete rare si scurte.
Practic, cand spui stop amintirilor impreuna, viselor, planurilor de viitor, tinutului de mana, naturaletii aproape innascute....celui mai bun prieten?
Din punctul meu de vedere...atunci cand devine un efort sa razi, sa explici, sa lupti, sa asculti si sa te faci ascultat de ea/el.
Atunci cand stii ca ai incercat si incercat si icercat...si ai realizat ca ideea de cuplu inseamna 2 si nu 1.
Atunci cand nu mai esti iubit/a si toata iubirea pe care o dai, vine inapoi sub forma de ura, de razbunare, de ironie si nepasare.
Cand nu mai exista empatie : cand tot ce se intampla e ceva normal, cand ti se spune ca exagerezi de prea multe ori, cand esti luat peste picior la fiecare gand serios pe care-l ai....cand esti luat de bun/a.
Adevarul este ca mai sunt inca un milion de motive...insa, stiti ce cred eu?
Eu cred ca indiferent de situatia in care ne aflam..raspunsul il avem undeva in adancul sufletului. Este raspunsul pe care noi ni l-am format in timp, este bine documentat, clar si ireversibil.
Iar noi stim ca-l avem, insa mai trebuie doar sa stim sa-l folosim.
Avem nevoie sa-l constientizam, sa-l spunem cu voce tare si sa ne lasam "salvati" sau nu de el.
Asa ca, stop vom putea spune doar cand o sa fim pe deplin pregatiti sa recunoastem adevarul si situatia reala in care ne aflam, cand o sa avem curaj si cand o sa fim siguri ca de atunci in colo vom putea privi mereu inainte si nu inapoi.

Vorba lui Blur

"Cand eram mic eram convins ca pot sa zbor.
Chiar m-am gandit intr-un an, inainte de 2 mai, de ziua unui verisor de-al meu ca vroiam sa ii fac cadou faptul ca am invatat sa zbor. Eram eu sigur ca o sa invat pana atunci sa zbor si ca o sa-i arat si lui, in dar de ziua sa.
Fiecare cu visele lui, cu super-eroii lui, ..., culmea ca pana la adanci batraneti ne tot bantuie si ne fac sa zambim aceste vise, aceste povesti.

Mama mi-a spus mereu sa gandesc in culori calde! M-am gandit mereu la ce a vrut sa spuna... cum adica sa gandesc in culori calde?
Ei bine, cu timpul am descoperit ca cel mai usor sa gandesti in culori calde e sa te gandesti la visele tale. Sa te gandesti la CE VREI SA AI, la CE ITI DORESTI.
E cel mai usor sa vizualizezi zambind restanta de anul trecut si exact momentul in care te uiti pe listele din avizier si iti citesti nota de trecere din dreptul numelui tau. E usor sa faci din acest gand ceva cald, "light", linistitor, ..., ceva palpabil, aproape de tine, sa simti ca esti in fata avizierului si citesti nota de trecere, zambetul si emotia promovarii.
Dupa ce ai fabricat in culori calde aceasta dorinta, mai mult ca sigur ca vei reusi sa inveti fara sa stai stresat si cu stari negative, si sa ti se implineasca.. dooh!

Visele cele mari.... visele cele mari trebuiesc pastrate continuu in aceeasi forma, in aceleasi culori. Eu visez si imi doresc o casa cu ferestre imense, gradina mea de trandafiri mai mare decat cea pe care o am la tara.
Visez la o familie fericita si unita, visez la liniste si bucurie in casa mea cu geamuri inalte. Imi ofera pace dorinta asta. O am de mult, iar casa e la fel, ferestrele-s la fel, gardul si trandafirii sunt la fel de cand am fabricat visul.
Am imaginea clara a ceea ce imi doresc si sunt sigur ca am sa am pentru ca de cate ori inchid ochii ma vad acolo. Totul e la o intindere de brat, e palpabil, facubil, realizabil si in culori ... :)

Va zic: visati in culori calde si tineti la visele voastre. Oricat de mici, oricat de mari ar fi. Daca stii sa iti doresti sa zbori, ai incredere! ca o sa inveti s-o faci.
Va doresc o viata in culori! "

Viata mea, scrisa de Winamp!

Am primit acum ceva timp o leapsa de la Cerculet , in care practic sunt pusa sa-mi ghicesc norocul in muzica. Mie mi-a placut la nebunie intreaga idee, asa ca hai sa vedem ce iese....:

1. How are you feeling today?

Vama Veche - Ana (asadar ceva gen: Da, gata, m-am saturat..... Ceeee te uiti asa la mine? Arati ca dracu'.....Sa nu te mire..ca..intr-o dimineata n-o sa ma mai gasesti... Hai ma, hai ma nu-mi fa de astea...)

2.Will you get far in life?

Take That: Rule de world (daaaaaaaa...pana acum chiar merge bine...numai ca vreau sa schimb lumea, nu s-o conduc :P )

3. How do your friends see you?

Kate Havnevik - Grace (Ca pe o binecuvantare? :) Melodia oricum..e tare draguta)

4.Will you get married?

Anastacia: Sick and tired (Mmmmmmmmm....asa oare am sa fiu in acea zi, sau deja sunt asa?)

5.What is your best friend’s theme?

James William Hindle: Leaving Trains (mereu pe fuga, merem nehotarat, merem copil...exact..)

6. What is the story of your life?

Pink: Centerfold (e despre cum supravietuieste Ea dupa un El...)

7. What was high school like?

Janis Joplin: Piece of my heart (FIIIIIIIIIIX asaaaaaaaa!!!! Ma jur!!!)

8. How can you get ahead in life?

Bon Jovi: Living in Sin (Need I say more?)

9. What is the best thing about your friends?

All Saints : Never Ever (Dap...niciodata nu o sa mai gasesc persoane atat de extraordinare)

10. What is in store for this weekend?

Destiny's Child: Bootylicious (Sooooo fuuuun)

11. What song describes you?

Roxette: Wish I could Fly (Imi place atat de mult Winampu meu...ma cunoaste bine, bine, bine)

12. To describe your grandparents?

Maroon 5: Harder to breathe (adica..sunt batrani :( Mi-as dori ca toata lumea din jurul meu pe care o indragesc...sa fie tanara mereu...)

13. How is your life going?

Vama Veche: Fericire (Punct!)

14. What song will they play at your funeral?

Pink: Fingers (incepe cu : "I'm alone now, staring at the sealing, I'm kinda bored now"... nu zau?

15. How does the world see you?

Manowar: The Crown and the Ring (Ca pe o printesa deci...sau ca pe o non-printesa :) )

16. Will you have a happy life?

Guns'n'roses: Don't you cry (Asadar n-am sa plang prea mult, nu? Asta vrea sa-mi spuna, nu? Nu, nu, nu?)

17. Do people secretly lust after you?

Procol Harum - Night in White Satin (Daca ascultam versurile..care spun ceva de genu: "oh, how i love youuuuuuu", putem face o interpretare pozitiva, nu?)

18. How can you make yourself happy?

Europe: Final Coutdown (Nu stiu cum sa interpretez asta...)

19. What should you do with your life?

Ciara feat. Missy Elliott - 1, 2 Step (Sa merg inainte...unu, doi, unu, doi...si tot asa..)

Leapsa merge catre cine o vrea, nu fiti timizi. Ideea e simpla: dai winampu pe shuffle si pui intrebarile...

MONOLOG

" Simt ca nu ma mai iubesti!
Da, da, da...nu ma insel, de data asta cred ca am dreptate: nu ma mai iubesti!
Ce ironic! Acum doua zile ma pufnea rasul doar la gandul ca ai putea sa te desparti de mine, auzi...TU de MINE, si acum...acum nici macar nu pot sa respir.
Da, simt ca nu ma mai iubesti...altfel, altfel ar fi altfel, mai mult ca sigur m-ai suna, mi-ai aduce flori, mi-ai scrie, ce mai, ai face orice sa ma vezi fericita.
Ai devenit atat de rau! Da, da, asta e cuvantul: rau!
Ca si cum nu ai mai avea suflet...nu-ti mai dai seama cand gresesti, cum gresesti, de ce gresesti...sau nu vrei sa-ti mai dai seama.
Mereu te aud: tu, tu, tu, tu, tu. Numai TU.
Ce ai patit TU, ce probleme ai TU, ce simti TU si tot asa la nesfarsit, dar EU?
Zi-mi!!!
Cu mine cum ramane? Cu ce am patit EU, cu ce probleme am EU, cu ce simt EU?
Nu, nu, nu...clar - nu ma mai iubesti!
Inca e ciudat pentru mine sa scriu asta negru pe alb, insa unul dintre noi trebuie s-o faca, nu?
Nu ma mai iubesti. TU nu ma mai iubesti PE MINE! Ha!
Tu...stii, tocmai tu, baiatul ala dragut care si-ar fi dat sufletul pentru mine, care se linistea numai la vederea zambetului meu, care mi-ar fi adus luna ca sa ma opresc din plans...Tocmai tu, ai incetat sa ma iubesti!
Serios, inca imi vine sa rad!
Ma doare inima, ah, cred ca fac inca un atac de panica...in fine, cum spuneam, ma doare inima, dar parca tot nu-mi vine sa cred: nu ma mai iubesti...
M-am intrebat un timp daca sunt constant in mintea ta...daca chiar si atunci cand nu ma suni, te gandesti la mine...
M-am intrebat daca ti-e dor de mine, daca si tu vrei ca si mine sa-mi scrii cele mai dulci cuvinte...
M-am intrebat, da, insa intre timp, mi-am gasit si raspunsul..nu are cum, nu, raspunsul mai mult ca sigur e nu.
Tu pe care-l stiam..nu ar fi avut un orgoliu atat de mare, tu pe care-l stiam ar fi luptat pentru mine...tu pe care-l stiam ar fi facut imposibilul...da, da, da, exact...ar fi facut imposibilul!
Am obosit sa fiu tot eu aia care da sanse, una si inca una si inca una si inca una...
Am obosit sa iert, sa uit, sa trec cu vederea, sa nu-mi pese: nu am iertat, nu am uitat, nu am trecut cu vederea si mai mult ca sigur inca imi pasa!!!
Am obosit sa cer iubire, cand merit toata iubirea din lume!
Ti-am zis, crede-ma cand iti spun: Nu ma mai iubesti!
Stii de ce?
Pentru ca la cum merg lucrurile...nici nu as putea sa accept alt adevar... "

How can you tell if...?

Iubire.
Mi se pare unul dintre cele mai grele cuvinte: fiecare il descrie, simte, il pune in practica altfel. Insa un lucru e sigur: atunci cand iubim, ni se citeste pe fata.
Suntem mai calmi, mai zambitori, mai draguti cu cei din jur si in mod sigur mai linistiti sufleteste.
Nu cred in "azi simt iubire si maine nu mai simt nimic", pentru ca din punctul meu de vedere nu e logic. In schimb, cred in "iubirea se transforma".
Cu timpul, poate micile noastre defecte, rutina ce s-a instalat, compromisurile pe care am ezitat sa le facem, comunicarea pe care am exclus-o din cercul nostru de prioritati...toate au dus la transformarea iubirii noastre in: prietenie, singuratate, tristete si uneori chiar intr-o vesnica ranchiuna, fara sens.
Cei mai multi dintre noi isi dau seama de toate astea intr-o singura zi : te-ai trezit dimineata, soarele era sus mare pe cer, te-ai uitat lung la persoana adormita de langa tine si ai realizat : "Ups, cred ca n-o mai iubesc".
Ei bine, toata aceasta transformare nu a venit brusc, cum initial ai vrea sa crezi, ci daca ai sa analizezi lucrurile in profunzime, ai sa vezi ca in fiecare zi a fost un mic amanunt care te-a deranjat si pe care nu l-ai discutat sau nu l-ai bagat in seama, si care a dus inca un pic la transformarea iubirii tale.
Mai demult, am scris intr-un post ca marile iubiri nu mor niciodata....si intr-adevar asta am crezut in acel moment si as fi putut baga mana in foc ca asa este.
Cu timpul, am ajuns sa inteleg ca intr-adevar marile iubiri nu mor niciodata, dar se transforma. Si oricat de tragic sau banal ar suna, dragostea nu este niciodata de ajuns.
Desi ai crede ca iubirea ta pentru ea sau pentru el, este tot ceea ce aveti nevoie pentru a putea supravietui ca un cuplu...ai sa afli, mai devreme sau mai tarziu, ca nu e deloc asa. Iubirea vine mana in mana cu increderea, comunicarea, compromisul, micile atentii, respectul, caldura, atentia, sexul, stabilitatea, familia, valorile, credinta...
Ca o relatie sa functioneze, din punctul meu de vedere, trebuie sa atinga in acelasi fel si cu acelasi impact fiecare dintre elementele de mai sus.
Asadar, dragii mei cititori, nu fiti surprinsi cand doi dintre prietenii vostri foarte buni, pe care i-ati vazut mereu zambind si mergand de mana fericiti vin intr-o zi si va spun : "Ne-am despartit".
Nu s-a intamplat brusc si dintr-o data cum ati crede, de cele mai multe ori nu a fost o decizie de moment, ci pur si simplu, lucrurile marunte care s-au adunat incet, incet, incet au implut paharul si n-au mai avut unde sa se reverse.
Daca m-ai intreba cum imi dau eu seama ca cineva te iubeste, probabil mi-ar veni in minte 1000 de raspunsuri mai mult sau mai putin verosimile, insa mai presus de toate te-as intreba: atunci cand tu ii zici lui "ma iubesti", el iti raspunde imediat "da"?
Daca e asa, inseamna ca sunteti pe drumul cel bun si ca dragostea voastra nu a fost alterata si ar fi bine sa o pastrati la acelasi nivel.
Daca el sau ea se gandeste sa-ti raspunda, iti cere timp pentru a-si clarifica sentimentele, iti spune ca intr-o zi iti va raspunde clar...inseamna ca iubirea lui sau ei nu mai e la fel si nu stiu cat timp sau putere vei mai avea sa opresti transformarea, pentru ca imi vine greu sa cred ca o data ce o iubire s-a transformat, mai poate fi resuscitata.

Cat de cul e sa fii cul?

Vrem sa recunoastem sau nu, suntem o generatie a brandurilor.
Daca nu ai macar un Adidas sau un Swatch pe tine, inseamna ca esti depasit,iar uneori poti fi considerat taran. Ca sa nu mai spun cum sunt priviti cei imbracati de la Boss sau cele cu ceasuri Cartier (e de bine in orice caz).
Am ajuns sa fim catalogati in functie de ce etichete purtam : daca ai brandul x, inseamna ca esti destept, bogat si frumos, iar daca ai brandul y, cu siguranta esti un prost, care nici macar nu stie pe ce lume traieste.
De cele mai multe ori un brand vine insotit si de un anumit anturaj, de anumite locuri ce trebuiesc vizitate, de un anumit gen de muzica si de un anumit comportament.
Asta de fapt este problema: in ce moment au ajuns brandurile sa ne schimbe personalitatea, grupul de prieteni si atitudinea?
Generalizand, majoritatea oamenilor imbracati in haine de firma din cap pana in picioare, aranjati, asortati si cu ceva bani in buzunar sunt superficiali si aroganti.
Cu alte cuvinte, brandul creeaza si tendinta spre superioritate: asadar, eu sunt imbracata de la Stella McCartney, iar tu esti imbracata de la Terenova, prin urmare, eu iti sunt cu muuult superioara tie deoarece eu imi permit lucruri pe care tu nu le poti avea. Brandul se extinde si la accesorii, restaurante, mobilier, colectia de cesti de ceai etc.
Ce e trist, e ca de cele mai multe ori, oamenii trendy si hip, pe care noi ii consideram superficiali si care trateaza aparent problemele in acest mod, sunt persoane cu substrat.
Insa ce e mai cul sa discuti cu gasca ta cul: probleme filozofice importante sau unde plecati in week-end, de la cine ar fi mai bine sa cumperi iarba, de la A unde e mai tare sau de la B unde e mai ieftina si cand puii vostri va duceti un pic afara sa faceti un pic de shopping?
Dupa cum am mai zis, generalizez, insa brandul in sine nu reprezinta nimic si este alaturat multor altor factori: pozitie sociala, interese, pasiuni, cultura...
In alta ordine de idei, ne putem da seama de caracterul unui om, de hobby-urile acestuia si statutul sau in societate, doar uitandu-ne la firmele pe care le utilizeaza, dar intrebarea mea este alta: daca haina il face pe om si omul face pe haina, cand au ajuns aceste 2 sintagme complementare atat de diferite?

Bucati din puzzle-ul ce ma compune :

Ciocolata, cafeaua cu lapte, muzica, soarele, pantofii, povestile, marea, luna plina, primavara, stradutele de pe si din jurul Lipscaniului, cafenelele cu scaune,
mese si pahare dragute, fustele, mainile frumoase, sarutul, pozele, sa am mereu ceva de rontait cand ma uit la un film, plantuta mea pe nume Lolo, ca lumea sa
se joace cu parul meu, dansul, cartile, sa-mi dau cu parerea, copacii infloriti, tigarile, rujul rosu, culoarea verde, cerealele cu lapte, prajiturile cu crema, surprizele, cadourile practice, biletelele, sa conduc, camera mea din Bucuresti,
gentile, jeleurile, barfa, mailurile lungi, flirtul, sa fiu sunata noaptea si sa fiu
invitata la dans sau la munte, sau la o pizza in parc, sa ma intrebe lumea:
Ce mai faci Ana? si chiar sa ma asculte atunci cand raspund, Piata Sfatului din
Brasov, replicile inteligente, mirosul de benzina, ceasurile de mana, telefoanele
cu clapita, frappe-ul, inghetata de pepene si fructe de padure, sa vorbesc,
dormitul, invatatul, criticatul, mancatul, uitatul la seriale alaturi de cele 2 zane
ale mele, non-printul meu, aluziile, sa rad, destinul, oamenii sociabili, rochitele
baby-doll, nachos, bacardi, votca cu suc de portocale, lipton ice tea de lamaie,
complimentele, animalele, parcurile de distractie, pizza, intrebarile..............

Evident, acum e randul vostru dragii mei:

Un pic de...literatura. Cap. 1

Am pus mainile pe tastatura, fara nici macar o idee in cap si mi-a iesit ce vedeti mai jos.
Cred ca o sa mai creez pasaje in timp.
Nu am sa pun in paranteza gesturile personajelor, daca zambesc sau nu, cum se uita unul la altul, mimica lor, contextul in care se intalnesc sau modul in care sunt imbracati.
Aici vreau sa interveniti voi, sa va dati cu parerea si sa va puneti in aplicare imaginatia. Poate facem impreuna ceva dragut, nu?

"
-Otilia ! Stai!
- De ce?
- Nu ne-am mai vazut demult si....
- Te ascult.
- Si....la naiba, imi era dor de tine!
- Ovidiu, serios acum, ma faci sa rad. Cum adica iti era dor de mine?
- Pur si simplu. Imi era dor de tine. Punct.
- Si ti-ai adus aminte acum? Tocmai cand ne-am intalnit intamplator? Iti statea pe limba, nu?
- Nu inteleg de ce esti asa iritata. Da, imi statea pe limba, multumita?
- Absolut deloc. Si daca tot iti ardea limba, de ce nu mi-ai spus mai devreme?
De ce n-ai dat un telefon, un mail, un buzz? De ce puii mei n-ai trimis un porumbel?
Zau acum Ovidiu, ma scoti din sarite! Te strangea dorul de limba si tu ai asteptat sa ne intalnim pur intamplator ca sa-mi zici asa ceva, asta vrei tu mie sa-mi spui?
- Nu am chef sa vorbesc despre asta. Ce mai faci?
- Ahhhhhhhh!!!!!!! Tu imi zici mie ca ti-e dor de mine si tot TU nu ai chef sa vorbesti despre asta? Cum vine asta?
- Mmmm, hai ca trebuie sa plec. Pa, pa."

Hello WORLD!!!!

Pe 29 Martie 2007 a luat nastere www.nu-sunt-printesa.blogspot.com .
Am crescut multicel intr-un an: am aparut in reviste, am mai schimbat 2-3 pareri, am smuls cateva zambete, am iritat pe unii, pe altii, am plans un pic, am ras un pic, am sperat un pic, ne-am jucat un pic, am cantat....si ce-i frumos este ca : asta e de abia inceputul!!!!
Am doar un anisor...cu alte cuvinte: de abia am invatat sa merg, sa zic "mama", "tata" si efectiv sa zambesc cand lumea se prosteste in jurul meu....how cul is that?
Imi faceam griji ca termin facultatea si ca devin adult responsabil..cand, vorba aia, sunt doar un copil :)

Va multumesc din suflet celor care m-ati citit, ma cititi si ma veti citi...si da, sper ca ceea ce scriu, candva...sa schimbe intr-o oarecare masura lumea.

Iata care mi-a fost si primul pas:

"A fost odata ca niciodata...
ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, intr-un castel uitat de la capatul pamantului, intr-un decor cu iz de vechi si de poveste, o mica, zvapaiata si vesela fetita.
Pardon, o mica si zvapaiata printesa:)
Intr-o zi...
Hei, trezeste-te! Nu suntem intr-un basm si nici intr-un castel indepartat!
Suntem in secolul 21, Romania, Bucuresti, iar eu sunt Ana si contrar asteptarilor...sunt printesa:)
Daca stau si ma gandesc bine, fiecare fata cred ca este in sufletul ei o mica printesa sau cel putin ar vrea sa fie: delicata, fragila, mofturoasa, egoista, puternica, rea, aroganta, isterica, snoaba...si vesnic salvata de printul seducator pe cal alb.
Dar, prinse atat de mult in real, uitam de natura noastra nobila si incetam a mai fi printese, pentru a deveni femei puternice, de cariera, ocupate, cu bani si influenta.
Eu propun ceva: haideti ca pe parcursul intregii zile sa fim asa cum suntem de obicei: grabite, stresate, sunate, agitate, ocupate...dar seara, cand toate incep incet, incet sa se aseze, sa ne relaxam si sa redevenim printese: calde, blande, calme, vesele, pretentioase, atente la detalii..."

NO COMMENT!

Personaje: Nu sunt printesa si Namtigari (a carui zi de nastere este astazi..si cu aceasta ocazie ii spun si pe blog la multi ani, ca sa vada narcisistu' ca-i imortalizez momentul si aici). Sa fii fericit!

Locatie: Apartamentul inchiriat al Nonprintesei, camera colegei de apartament

Cand: Anul trecut in vara

De ce l-am publicat pe blog:

Explicatia lui Namtigari: "Sa vada lumea ca nu esti perfecta sau sa nu te mai creada lumea perfecta..." ceva de genu' :))

Explicatia Nonprintesei: 1. Sa vada lumea ca unele lucruri amuzante nu se intampla doar in filme...si ca poti sa razi in 2 si sa te distrezi...daca ai putina imaginatie.

2. Sa ma vad peste ani si ani...si sa-mi spun: "Frate...chiar nu m-am schimbat" (la comportament ma refer)

MENTIUNE: Personajele din filmulete, arata muuuult mai bine in viata reala si sunt imbracate chiar decent. Namtigari...de exemplu, nu umbla de obicei imbracat in hainele Neprintesei, iar Neprintesa...nu sta imbracata numai in pijamale. :))

De asemenea, personajele nu sunt nici atat de retardate ca in imaginile de mai sus, in cazul in care v-ati pus intrebarea.

Vorbesc la persoana a treia pentru ca ma detasez de personajul din filmulet si simt nevoia sa ma justific pentru ca o parte din mine vrea sa posteze filmuletul...din diverse motive dragute, iar alta imi da doua peste cap si-mi spune ca suntem groooaaaznici.

In fine...avea Macy Grey o melodie "Sexual revolution", unde spunea cam asa: "come share your freak with the rest of us", eh, uite ca noi am inceput....cine-i next? :)

Noua ni se pare tare fun filmuletul si de asta-l publicam...sa mai rada lumea...nu de noi, ci cu noi.

Nu cred ca ne mai ramane nimic de zis...lasam imaginele sa vorbeasca in locul nostru... :))

Party, party, party!!!!!!!

Sunt sigura ca macar o data, atunci cand v-ati uitat la un film tipic american..cu pusti de liceu sau facultate ducandu-se la o petrecere tematica, v-ati dorit sa fiti acolo.
Intr-o seara puteai sa fii Flower Power sau Celebrity Wanna-be sau intruchiparea perfecta a unui personaj din anii 60.
Iar partea minunata...era ca nu te simteai penibil, deoarece toata lumea arata la fel ca tine.
Sincera sa fiu, intotdeauna am fost fascinata de astfel de petreceri tematice. Mi se pare incredibil de amuzant, distractiv, original, sa ma imbrac intr-un anume fel, sa-mi iau fetele la brat si pentru a noapte sa fim noi, dar in pielea altui personaj.
Uite ca, in anul 2008, petrecerile tematice au ajuns si la noooi...yupppiii!!!
Orange, Nescafe si ABN Amro impreuna cu Precision Media (companie de publishing axata pe youth marketing, care editeaza Agenda Universitara, Agenda de Liceu, Agenda Ambition! precum si revistele StudentMax si Ambition!,
distribuite gratuit in marile centre universitare si de business din tara) organizeaza in Bucuresti si in tara 13 mega-petreceri tematice.
Dj + MC renumiti + trupe si artisti hot ai momentului...vor incinge atmosfera si vor da startul la distractie.
Eu sunt mai mult decat incantata de eveniment. Desi petrecerile se organizeaza pe facultati, toata lumea este binevenita, iar eu zic asa: daca nu sunteti studenti la facultatea respectiva sau, daca nu sunteti studenti...priviti toata treaba in felul urmator: "Mmmm, in seara asta chiar am chef sa ma distrez!!!! Wooow..pot sa ma imbrac ciudat, pot sa ascult muzica faina si sa dansez pana in zori...siiiii mai imi canta si formatia preferata...De ce nu?"
Iata si programul petrecerilor, iar la sfarsit va spun si la care ma gasiti :) :

26 martie Bucuresti
Facultate Spiru Haret
Locatie: Kristal Glam Club
Tema petrecere: FLOWER POWER
DJ: Raresh
MC: Cristi Nitu
Artisti: Suie Paparude+Morandi

27 martie, Bucuresti
Facultate: Stomatologie
Locatie: Club Maxx
Tema petrecere: Black & White --- Dental Party
DJ: DJ tba
MC: Andreea Remetan
Artisti:Directia 5 + Crush&Alexandra Ungureanu

27 martie, Bucuresti
Facultate: Electronica+Telecomunicatii
Locatie: Posh Club
Tema petrecere: Celebrity Party
DJ: Tba
MC: Cristi Nitu
Artisti: Morandi

27 martie, Bucuresti
Facultate: Finante,Asigurari,Banci si Burse de Valori
Locatie: Kristal Glam Club
Tema petrecere: Black & White
DJ: Tba
MC: Cristi Nitzu
Artisti: Vama + DJ Rhino & Silvia

1 Aprilie, Bucuresti
Facultate: Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
Locatie: Club Maxx
Tema petrecere: Celebrity Party
DJ: PiPoKoSa
MC: Geo Dasilva
Artisti: Parazitii

8 Aprilie, Bucuresti
Facultate: Marketing + Comert
Locatie: Maxx
Tema petrecere: Kitsch Party
DJ: Tba
MC: Giulia
Artisti: Parazitii + Simplu

10 Aprilie, Bucuresti
Facultate: Chimie
Locatie: Maxx
Tema petrecere: Spring Party
DJ: PiPoKoSa
MC: Geo Dasilva
Artisti: Parazitii

10 Aprilie, Bucuresti
Facultate:Drept
Locatie:Kristal Glam Club
Tema petrecere: Kitsch Party
DJ: Tba
MC: Cristi Nitu
Artisti: Voltaj

15 Aprilie, Bucuresti
Facultate: Medicina
Locatie:Maxx
Tema petrecere: Bal Mascat
DJ: Jungle
MC: Cristi Nitu
Artisti: Vama

16 Aprilie, Bucuresti
Facultate: Management
Locatie: Kristal Glam Club
Tema petrecere: Oldies but Goldies
DJ: dj-ul din Oldies Club
MC: Andreea Remetan
Artisti: Loredana

17 Aprilie, Bucuresti
Facultate: Farmacie
Locatie: Posh
Tema petrecere: White Party
DJ: tba
MC: Cristi Nitu
Artisti: Simplu

17 Aprilie, Bucuresti
Facultate:Cibernetica,Statistica si Informatica Economica
Locatie: Kristal Glab Club
Tema petrecere: Bal Mascat
DJ: PiPoKoSa
MC: Gea Dasilva
Artisti: Vama

17 Aprilie, Bucuresti
Facultate:Limbi Straine + Electrotehnica
Locatie: Maxx
Tema petrecere:BUZZ party
DJ: tba
MC: Dezbracatu'
Artisti: tba + Suie Paparude

Acestea fiind spuse...eu chiar sper sa mergeti la una dintre petreceri, cea care va atrage cel mai mult, sa va distrati si pentru o seara sa fiti wild :P
Pe mine mai mult ca sigur ma gasiti : Joia asta in Kristal la Black & White Party, pe 15 Aprilie la Bal Mascat, pe 16 la Oldies but Goldies si cine stie ce se investe pe parcurs...
Apropo, petreceri de acest gen sunt si in tara: Cluj, Timisoara, Iasi...pentru detalii, accesati: www.studentmax.ro
Va pup si poate ne vedem la dans :)