sâmbătă, 19 aprilie 2008

How can you tell if...?

Iubire.
Mi se pare unul dintre cele mai grele cuvinte: fiecare il descrie, simte, il pune in practica altfel. Insa un lucru e sigur: atunci cand iubim, ni se citeste pe fata.
Suntem mai calmi, mai zambitori, mai draguti cu cei din jur si in mod sigur mai linistiti sufleteste.
Nu cred in "azi simt iubire si maine nu mai simt nimic", pentru ca din punctul meu de vedere nu e logic. In schimb, cred in "iubirea se transforma".
Cu timpul, poate micile noastre defecte, rutina ce s-a instalat, compromisurile pe care am ezitat sa le facem, comunicarea pe care am exclus-o din cercul nostru de prioritati...toate au dus la transformarea iubirii noastre in: prietenie, singuratate, tristete si uneori chiar intr-o vesnica ranchiuna, fara sens.
Cei mai multi dintre noi isi dau seama de toate astea intr-o singura zi : te-ai trezit dimineata, soarele era sus mare pe cer, te-ai uitat lung la persoana adormita de langa tine si ai realizat : "Ups, cred ca n-o mai iubesc".
Ei bine, toata aceasta transformare nu a venit brusc, cum initial ai vrea sa crezi, ci daca ai sa analizezi lucrurile in profunzime, ai sa vezi ca in fiecare zi a fost un mic amanunt care te-a deranjat si pe care nu l-ai discutat sau nu l-ai bagat in seama, si care a dus inca un pic la transformarea iubirii tale.
Mai demult, am scris intr-un post ca marile iubiri nu mor niciodata....si intr-adevar asta am crezut in acel moment si as fi putut baga mana in foc ca asa este.
Cu timpul, am ajuns sa inteleg ca intr-adevar marile iubiri nu mor niciodata, dar se transforma. Si oricat de tragic sau banal ar suna, dragostea nu este niciodata de ajuns.
Desi ai crede ca iubirea ta pentru ea sau pentru el, este tot ceea ce aveti nevoie pentru a putea supravietui ca un cuplu...ai sa afli, mai devreme sau mai tarziu, ca nu e deloc asa. Iubirea vine mana in mana cu increderea, comunicarea, compromisul, micile atentii, respectul, caldura, atentia, sexul, stabilitatea, familia, valorile, credinta...
Ca o relatie sa functioneze, din punctul meu de vedere, trebuie sa atinga in acelasi fel si cu acelasi impact fiecare dintre elementele de mai sus.
Asadar, dragii mei cititori, nu fiti surprinsi cand doi dintre prietenii vostri foarte buni, pe care i-ati vazut mereu zambind si mergand de mana fericiti vin intr-o zi si va spun : "Ne-am despartit".
Nu s-a intamplat brusc si dintr-o data cum ati crede, de cele mai multe ori nu a fost o decizie de moment, ci pur si simplu, lucrurile marunte care s-au adunat incet, incet, incet au implut paharul si n-au mai avut unde sa se reverse.
Daca m-ai intreba cum imi dau eu seama ca cineva te iubeste, probabil mi-ar veni in minte 1000 de raspunsuri mai mult sau mai putin verosimile, insa mai presus de toate te-as intreba: atunci cand tu ii zici lui "ma iubesti", el iti raspunde imediat "da"?
Daca e asa, inseamna ca sunteti pe drumul cel bun si ca dragostea voastra nu a fost alterata si ar fi bine sa o pastrati la acelasi nivel.
Daca el sau ea se gandeste sa-ti raspunda, iti cere timp pentru a-si clarifica sentimentele, iti spune ca intr-o zi iti va raspunde clar...inseamna ca iubirea lui sau ei nu mai e la fel si nu stiu cat timp sau putere vei mai avea sa opresti transformarea, pentru ca imi vine greu sa cred ca o data ce o iubire s-a transformat, mai poate fi resuscitata.

37 de comentarii:

Merle spunea...

cred ca fiecare dragoste are apogeul ei si depinde de noi ce alegem mai departe. pentru ca de acolo poate urma foarte usor o cadere in banal, in obisnuinta, in a te complace, in a spune "asta e eu am ales" si cu toate astea parca nu poti renunta, pentru ca a trecut atata timp. ne obisnuim sa traim asa si zi de zi ceva se altereaza pana atunci cand sti ca nu mai poti continua asa. si atunci e prea tarziu sa te intorci inapoi.
pe de alta parte poti (de la acel apogeu) sa te redescoperi, pe tine, pe el/ea, sa redescoperi lucrurile de care te-au adus in acest moment, sa-ti redefinesti iubirea, sa comunici, sa imparti, sa impartasesti, sa daruiesti, sa fi inventiv, sa fi inedit, sa te indragostesti din nou de acea persoana.

batman cand era mic spunea...

..ana...lumea mai si zice da, doar asa din obisnuinta..pentru ca most of us suntem f rezistenti la schimbare...most of us nici nu consideram/acceptam faptul ca unele lucruri sunt in felul in care sunt decat la final. Iar daca este din obisnuinta..., cand il spui nici macar nu realizezi ca ceva este diferit.

La naiba cu obisnuinta...urasc obisnuinta...intotdeauna am luptat cu ea...intotdeauna am sa o fac.


merle...am o intrebare pentru tine...what's your choice..?, merle oberon spunea ca are nevoie de securitate pentru a arata si a se simti frumoasa...., asta ai ales si tu, securitatea ?
(iar daca tu faci tot ce scrie mai sus pentru el/ea....ce face el/ea pentru tine ?)


p.s. ori te cunosc ori asta este cea mai mare gluma a sortii pe care am intalnit-o vreodata

suflet pierdut spunea...

Stii cum e... daca nu a mers de prima oara ,atunci nu va merge niciodata. 'Supa reincalzita' nu face bine nimanui.Insa tind sa cred ca o relatie ce-a luat sfarsit intr`un mod brusc,nefiresc,unul dintre parteneri fiind nevoit sa ii puna capat,atunci,poate candva isi va gasi o continuitate.Bineinteles,vorbim de acele iubiri care te transforma,dupa cum bine ai zis si tu. Ironic,am trecut printr`o astfel de chestie de curand... si eu am fost cea care a pus capat. Pentru ca,treptat,totu` s-a degradat.. stiam ce avea sa vina,caci era a doua impacare.. dar m-am gandit ca de data asta va fi altfel. La naiba! nu am facut decat sa dau iarasi sperante desarte.. Asa ca,a luat sfarsit imediat dupa evenimentu` fericit. Cel mai important,Ana.. e sa nu te minti pe tine ca persoana, si sa crezi ca mai poti face ceva,desi in strafundu` sufletului tau,stii ca va exista un viitor sfarsit.

pixuaplecatlarevedere spunea...

@batman cand era mic
imi place sa cred ca aleg a doua varianta si ca sunt dispusa sa ofer tot ce e mai bun neconditionat. insa totodata are riscurile ei...poti primi totul sau nimic in schimb. e vorba de alegeri. de cat esti dispus/a sa risti "din tine" pentru ceea ce crezi si vrei.
daca esti dispus si simti ca e bine, merita sa risti totul.

Merle spunea...

imi cer scuze am nu stiu de ce mi-a publicat sub alt nume, nu merle
@nu sunt printesa scuze k am umplut aici

aura spunea...

Nu pot sa fiu de acord cu tine la ultima parte. Eu cred ca acele detalii si nemultumiri vin cu mult dupa momentul "da, te iubesc". Te iubesc-ul acesta este o confirmare...iar dupa ce vine confirmarea, siguranta...apar si nemultumirile. Nu mai cuceresti ci analizezi.
Inca ceva...eu cred ca marile iubiri nu dureaza...nu se pot concretiza in timp. Cele mediocre sunt cele mai sanatoase si cele mai productive.
Si iubirea este o lupta...si uneori renunti sa mai lupti. O lasi pe ea sa lupte pentru tine...zic eu.

lara spunea...

poate sunt doar eu... dar am o intrebare trebuie sa-ti confirme cineva ca te iubeste? pentru ca eu nu cred asta.... cat despre secventa cu prietenii si mie mi se pare ca exista persoane pe care le voi vedea doar impreuna...

batman cand era mic spunea...

@pixuaplecatlarevedere aka merle...., eu te-am intrebat ce ai ales...nu ceea ce crezi bine ? :D
ai riscat sau nu...?


mai devreme inca ma intrebam sau nu daca ne cunoastem......, ei bine acum sunt sigur ca da.

Remus spunea...

de acord cu aura... Iubirea adevarata e trecatoare, dureaza putin.

Ce numim noi casnicie si familie sunt niste lucruri impuse mai degraba de societate decat de nevoi.

Ana spunea...

@ Merle: Hei, in primul rand, bine te-am gasit si bine ai ajuns pe blogul meu :)
In al doilea rand, da, ai dreptate: de la intriga pana la deznodamant nu e decat un pas..e doar in puterea noastra sa pastram punctul culminant la nesfarsit :) (sunt metaforica la ora asta)
In alta ordine de idei, am intalnit si eu cazuri in care despartirea a fost doar zguduitura ce trebuia sa se intampple pentru ca relatia sa prinda puteri si radacini.
Ps: Si nu te mai scuza, e ok sa vorbesti aici cat vrei tu :)

@ Batmancand era mic: Corect. Majoritatea nu constientizam sau nu dorim sa constientizam ce se intampla decat in momentul in care nu mai avem nici o solutie.
Ma bucur ca gandesti asa...si eu urasc banalitatea si rutina si mereu, mereu caut lucruri, senzatii, locuri noi :)

Acuuum, Ps-ul tau cu ironia sortii, este pentru mine sau pentru Merle, ca sa stiu si eu daca raspund sau nu la el :))?

@ Suflet pierdut: Sa stii ca eu in primul rand te felicit. E bine ca te-ai impacat a doua oara, pentru ca e foarte posibil, daca nu o faceai, sa te fi intrebat la nesfarsit : "dar oare cum ar fi fost daca..?"
Asa..macar ai putut fi sigura in totalitate. Si eu cred ca undeva in sufletul nostru noi avem deja raspunsul stabilit si poate da, de cele mai multe ori ne mintim singuri, insa pe de alta parte, cred ca doar avem nevoie de certitudinea ca am facut tot ceea ce ne statea in putinta sa fie totul bine. Mai exact, sa avem constiinta impacata si sufletul linistit :)

@ Aura: Intr-adevar, iubirea este o lupta, insa nu pot fi de acord cu afirmatia ca marile iubiri nu dureaza. Eu cred ca ele sunt singurile care raman...indiferent de ceea ce se intampla, de asta se cheama asa.
Urasc cuvantul mediocru, mai bine prost decat mediocru..si de asta nu pot accepta idea ca o relatie de acest gen poate fi una perfecta.
Insa, iti respect punctul de vedere si inteleg ce-mi spui :P

@ Lara: Sa stii ca uneori ai nevoie si de o confirmare verbala..iubirea intr-adevar se simte, dar crede-ma ca sunt momente in care vrei sa si auzi sentimentele prinzand grai

@ Remus: NU, NU, NU...nu pot sa cred asta! Nimeni nu-ti impune sa te casatoresti sau sa-ti intemeiezi o familie...doar noi suntem cei care iau decizia in final si semneaza negru pe alb.
Din punctul meu de vedere, noi ar trebuie sa facem toate aceste lucruri in momentul in care simtim ca este corect sa le facem..si nu cand ne "obliga" cineva.

Merle spunea...

@batman cand era mic
am riscat si as risca intotdeauna atata timp cat sunt convinsa ca merita. totul sau nimic.
ps. nu te cunosc, ma rog "numele" tau nu imi aduce a ceva cunoscut

andreea spunea...

Hello Ana! Sunt de acord cu Remus, din nefericire.S-a demonstrat stiintific faptul ca dragostea adevarata nu dureaza decat de la 3 la 5 ani maxim, daca depaseste deja vorbim despre o patologie! Dupa ce trece in schimb ce ramane? Respect, obisnuinta, poate teama de schimbare...nu stiu nici eu exact! Si eu chiar cred ca faptul ca la un moment dat ne casatorim e de fapt un stereotip social de genul "asta e cursul vietii". E adevarata ca nimeni nu ne obliga insa o chestiune indusa de societate, de cei din jur. Majoritatea celor de 30 ani sau mai mult ajung sa se gandeasca"am o varsta deja,trebuie sa imi fac o familie". Probabil e greu sa fii single intr-o lume a cuplurilor cu copii si tot ce mai implica o famile!

Marcel spunea...

Marile iubiri nu mor niciodata, dar se transforma in ... mici iubiri... care pot sa moara daca le lasi!
Deci, se poate!

Ana spunea...

@ Andreea: Tu ai citit "Dragostea dureaza 3 ani", nu? :))
Pana la urma..chestia asta cu dragostea, dupa cum am zis si in post, e relativa...fiecare o interpreteaza intr-un mod unic.
Mie personal imi place sa cred ca marile iubiri dureaza...si vorba lu Marcel..se transforma in iubiri mai mici..sau nici atat :)
Tu ai dreptate, multi se casatoresc din teama de singuratate, din cauza presiunilor societatii..insa...inca am speraranta la cei cativa care fac lucrurile pentru ca asa simt..si nu pentru ca asa trebuie :)

@ Marcel: Foarte scurta si la obiect explicatia ta, imi place tare mult

Catalin spunea...

E pur si simplu vorba de nevoi. Satisfacerea lor. Aparitiile altora. Orice fel de nevoie are nevoie de satisfacerea ei. Restul e fum.

Lexy spunea...

Dragostea nu e vesnica, dar exista diverse stadii ale ei, se transforma pe parcursul relatiei. Nu poti spune ca iubesti la fel, cu aceeasi intensitate o persoana cu care ai o relatie de cativa ani. Pe parcursul acestei perioade dragostea pentru acea persoana se transforma putin cate putin: daca la inceput a fost mai mult pasiune, pasiunea s-a transformat in dragoste, dragostea in iubire, iubirea in intelegere, prietenie, respect fata de persoana de langa tine etc.
Ador batraneii care se plimba prin parc si inca se mai tin de mana, care stiu sa-si faca mici surprize din cand in cand, care stiu sa daruiasca flori sau bomboane. Chiar credeti ca ei inca se mai iubesc "ca-n prima zi"?

Ana spunea...

@ Catalin: Pragmatic vorbind, tu ai foarte mare dreptate...insa, eu personal, mai am nevoie si de vis :)

@ Lexy: Intr-adevar..niciodata nu ai sa retraiesti fluturasii din primele zile, exact cum erau atunci, si peste mult mult timp...
Insa...imi doresc ca dorinta aia de a-l saruta sa vina din pasiune si nu din prietenie...
Uite, eu dupa 2 ani de relatie inca o mai am..si sper sa ramana asa:)
Statistic vorbind sansele sunt mici, dar imi rezerv dreptul de a spera.
Batraneii nu se mai iubesc ca in prima zi, cei care se tin de mana si merg prin parc, insa dupa cum ti-am zis, mi-ar placea ca macar unii dintre ei sa-si pastreze un dram de iubire..nealterat de respect, prietenie, rutina

angel spunea...

stiai tu ceva cu marile iubiri nu mor niciodata. continuarea era "fiindca raman neimplinite". eu cred ca cel mai mare dusman al iubirii este mutatul impreuna.:)))
explicatie: cand stai impreuna, fara sa vrei asisti si la chestii omenesti de genul: scobit in fund la masa, ragait dupa o masa imbelsugata, pasta de dinti fara capacel, gura urat mirositoare cand se trezeste el; urdori si machiaj necuratat cand se trezeste ea... chestii neplacute pe care nu ai prilejul sa le "admiri" cand stati separat.
@batman: se crede in filme:) e bine ca uraste obisnuinta dar mereu va avea de-a face cu ea. in ce sens va lupta impotriva ei? rezulta ca nu va avea un serviciu stabil si nici o iubita permanenta.
cat despre copchii..ce sa mai vorbim? pe-astia chiar nu are cum sa ii schimbe cand se invechesc.
concluzie: iubirea exista in viata noastra dar nu tre sa o punem pe un piedestal. trebuie doar sa fim constienti ca toate in viata au in inceput si un sfarsit. si tocmai de-aia trebuie traita fiecare clipa la intensitate maxima.
punct.

blackmetal spunea...

uneori, oricât de mult iubeşti, te întrebi dacă mai poţi continua. uneori, simţi că ţi se cere prea mult sau ţi se oferă prea puţin şi ajungi să te întrebi dacă nu e mai bine să renunţi. de multe ari ajungi la concluzia că da. şi pleci. pentru ca, ulterior, să realizezi că ai distrus ceva într-un moment de slăbiciune, când tot ce mai trebuia era să vă daţi încă o şansă. aşa că, uneori, e bine să ai răbdare şi să nu consideri că, dacă cel de lângă tine stă pe gânduri, asta înseamnă că ce simte pentru tine sau ce simţi tu pentru el, s-a diminuat. în dragoste merită să-ţi dai oricâte şanse e nevoie... şi chiar mai multe!

blur spunea...

lucrurile ce vin natural sunt de doua feluri: bune sau rele.
daca un lucru venit natural e bun, inseamna ca el este bun. daca nu este bun, inseamna ca nu este bun. daca schimbi ceva astfel incat un lucru ne-bun sa fie bun, inseamna ca el nu mai vine natural.
dragostea functioneaza cumva in sensul asta.
pe undeva comentariul meu are legatura cu articolul tau. pe altundeva am vrut sa fiu cateva clipe serios si sa incerc, alaturi de tine, sa trasez o verticala in multitudinea de concepte cu inflexiuni sentimentale in care ne scaldam zi de zi: dragoste, ura, emotie, simpatie, compromis, teama, stabilitate, incredere, minciuna, fluturasi in stomac, ....
daca stii sa separi lucrurile bune de cele rele, vei fi fericit cat ai zice "STEA" .. :)

batman cand era mic spunea...

angel...., pentru cineva care "se situeaza" deasupra norilor, pari cam "suparat/a" pe vise..!! :)); filme..., bineinteles, chiar vara asta se va lansa unul nou cu mine in rol principal(the dark knight se cheama :D); iubita permanenta, serviciu stabil, copii..., ce legatura au toate astea cu obisnuinta ? - raspuns, nici macar 1 singura.

iar marile iubiri nu mor neimplinite...decat daca oamenii respectivi sunt dusi cu capul...tre' sa fi rau pe carari ca sa fugi din fata iubirii.

pe undeva sunt de acord cu blur....insa ce spune el/ea acolo depinde si de cat de onesti suntem cu noi insine nu numai de "capacitatea" de a distinge naturalul de ne-natural

Lexy spunea...

@ana: nu cred ca iubirea batraneilor este alterata de prietenie, respect... dar cred ca, cu timpul, iubirea aceea din prima zi se treansforma intr-o iubire mai temperata, nu mai este asa pasionala ca-n prima zi. Cu timpul iubirea se contopeste cu prietenia, cu respectul, cu intelegerea...nu spun ca nu mai este iubire, dar este, asa cum ai spus si tu, iubire intr-o forma diferita.

Defektu spunea...

poate se poate resuscita....de dragul celuilalt....

baghy spunea...

Multumesc pentru postul asta. Prin asa ceva trec acum

eliza spunea...

asa rau imi pare ca am intrat tarziu pe blog sa citesc postul incat am ajuns al 25-lea comentariu...

1 iubirea nu se transforma, daca exista cu adevarat se sedimenteaza numai ca noi trebuie sa ne dezvoltam senzorii ca sa putem percepe acel mod de iubire, profund, adanc infipt in noi; de cele mai multe ori se cade in acelt banal care deschide un hau intre cele doua perechi de brate care erau odata nedezlipite, inca o data mare atentie la senzorii de perceptie (si mai pot continua pe asta dar ma opresc aici)

2 poti primi raspunsul "da" imadiat ce pui intrebarea "ma mai iubesti" si acel "da" sa nu insemne decat un reflex format in timp... sa fie "da, te iubesc= m-am obisnuit cu tine si nu simt nevoia de altceva"' "da, te iubesc= nu imi place ca nu te mai ingrijesti dar ai zile cand stralucesti si ma fac sa uit ca ti-ai pus cateva kile in plus", "da, te iubesc= pt ca alt raspuns nu imi mai imaginez la intrebarea asta" si exemplele pot continua

3 dragostea cere intelepciune, devotament si f multa forta, pentru ca ia cere sa cladesti o punte pe care nimeni nu o mai poate demola nici peste sute de ani si culmea ... e unica si o intalnesti o singura data sau niciodata intr-o viata de om

ps: parerea mea ;)

batman cand era mic - a mai crescut oleaca spunea...

...cu riscul de a fi rautacios...., bine ca te-ai oprit..!!

personal cred ca ai 16 ani si el este primul tau iubit; tot ce rezulta din asta....se subintelege.

batman cand era mic spunea...

..ca sa fiu mai clar...:

mi-a spus cineva odata ca " daca dimineata cand te trezesti nu te trezesti cu gandul de a o face fericita pe ea, atunci e timpul sa o "schimbi" " - stiu ca suna dur insa este doar adevarul. Personal mor pe oamenii care se auto-amagesc si iluzioneaza in aceatsa directie...."ca iubirea s-a transformat...ca de fapt ea este acolo insa este altceva si trebuie sa ne recalibram noi "senzorii" interni....."; sa fim seriosi(si realisti) : if it's gone...it's gone..!!(punkt)

nu spune nimeni sa nu lupti pentru iubire....insa cand ea exista si ceva se interpune liberei ei desfasurari....., but if it's gone...lupti doar pentru iluziile tale si atat.

dap...am devenit la loc mic :)

Burn spunea...

Nimeni nu stie exact ce e iubirea... Eu una inca nu vreau sa stiu.

Ana spunea...

@ Angel: :)) Tu ai dreptatea ta, sa stii! Eu cred ca nu poti sa cunosti cu adevarat omul pana nu locuiesti cu el...dar in acelasi timp, nu cred ca mutatul este principalul factor pentru care o iubire ramane neimplinita. Mai sunt si altele...dar poti sa zici ca mutatul se afla in top 3 :))

@ Blackmetal: Iti multumesc pentru optimismul tau...
Rabdarea si datul sanselor trebuie sa existe, insa nu pot dura nici la nesfarsit, oricat de mult ti-ai dori.

@ Blur: Destul de simpla logica ta, ce-ar fi s-o incerci si tu...si dupa aia mai vb, ok? :)

@ Lexy: Ah, acum te inteleg..si nu pot sa-ti dau decat dreptate. Trist pana la urma, nu?
Toti ne dorim sa iubim si sa fim iubiti...si pana la urma..vom avea partea de o iubire schimbata.

@ Baghy: Imi pare rau dragul meu. Sper sa se rezolve problema ta...sau indiferent ce decizie o sa iei, sa fii fericit. Te pup!

@ Eliza: :) Sa stii ca nu ai intarziat asa mult cu comentariul, iar eu iti multumesc pentru el. In alta ordine de idei, nu am sa mai extind ideea ta, deoarece sunt in totalitate de acord cu tine!

@ Batman cand era mic: Cat de frumoos...sa te trezesti dimineata cu gandul de a o face fericita...

@ Burn: Sunt mai mult decat sigura ca ai sa-ti dai seama intr-o zi! :)
Si o sa-ti placa...apoi n-o sa-ti mai placa..si tot asa..e ca un cerc vicios :

eliza spunea...

@ batman cand era ce era si cum era.. probabil umoristul cinic de serviciu :)

felicitarile mele,esti un tip perfect adaptat vremurilor in care traim

sper sa ajung si eu la varsta ta sa fac acelasi lucru dar probabil... ca mai am ceva vaccinuri de facut, scutece de schimbat, muci de sters...

maria spunea...

of ana, ma revolta postul asta. primul cu efectul asta tin sa mentionez :P. asta pentru ca nu mi se pare ca iubirea are ca efect aruncarea cu zambete in stanga si in dreapta. e adevarat ca suntem mai linistiti sufleteste, este totusi o implinire, insa asta nu ne face mai buni, asa in general, ci ne deschide noi portite, nu stiu cumsa iti explic. este adevarat ca fiecare vede iubirea in alt fel, insa cred ca oricine ar include "increderea, comunicarea, compromisul, micile atentii, respectul, caldura, atentia, sexul, stabilitatea, familia, valorile, credinta" in conceptul de iubire. si nu iubirea s etransforma, ci indragoasteala aia de la inceput se transforma in iubire, care nu e o chestie statica undeva la inaltime, ci are niste urcusuri si niste coborasuri si tocmai asta e calitatea ei mareata. cel putin asta e parerea mea. si inca ceva "te iubesc" a devenit cliseul suprem universal. nu cred ca iti daca pui o simpla intrebare vei afla daca persoana de langa tine tine cu adevarat la tine. of! :P

Ana spunea...

@ Maria: Multumesc mult pentru interventie...si sa stii ca tu ai mare dreptate, nu neg asta...insa tin si la conceptiile mele pe care nu le consider in totalitate gresite :P
Insa da, "Te iubesc" a devenit un cliseu universal..dar e unul dintre cele mai dulci clisee...
Cat despre faptul ca raspunsul la aceasta intrebare nu lamureste 100% intrebarea in sine, sunt perfect de acord cu tine. Personal, tin mai mult la dovedirea faptului ca sunt iubita..decat la cuvintele in sine. Te pup :)

domnul.jâ spunea...

replyul meu consta intr-un post despre iubire ce l-am scris nu demult :

http://ideitraite.ro/?p=51

Ana spunea...

Domnul ja: Foarte frumos scris...multumesc :)

Ana spunea...

Genial articolul, mi-ai lamurit multe intrebari pe care mi le puneam mie insumi(fara sa gasesc un raspuns), si nu aveam curajul sa le pun altcuiva.

Ana spunea...

@ Ana: Iti multumesc tare mult si ma bucur ca ti-am putut fi de folos. Te pup si te mai astept pe aici :)

AlterEgO spunea...

http://eualteu.blogspot.com/2010/03/iubire-asa-e-ea-am-intalnit-iubirea-si.html