vineri, 4 aprilie 2008

Un pic de...literatura. Cap. 1

Am pus mainile pe tastatura, fara nici macar o idee in cap si mi-a iesit ce vedeti mai jos.
Cred ca o sa mai creez pasaje in timp.
Nu am sa pun in paranteza gesturile personajelor, daca zambesc sau nu, cum se uita unul la altul, mimica lor, contextul in care se intalnesc sau modul in care sunt imbracati.
Aici vreau sa interveniti voi, sa va dati cu parerea si sa va puneti in aplicare imaginatia. Poate facem impreuna ceva dragut, nu?

"
-Otilia ! Stai!
- De ce?
- Nu ne-am mai vazut demult si....
- Te ascult.
- Si....la naiba, imi era dor de tine!
- Ovidiu, serios acum, ma faci sa rad. Cum adica iti era dor de mine?
- Pur si simplu. Imi era dor de tine. Punct.
- Si ti-ai adus aminte acum? Tocmai cand ne-am intalnit intamplator? Iti statea pe limba, nu?
- Nu inteleg de ce esti asa iritata. Da, imi statea pe limba, multumita?
- Absolut deloc. Si daca tot iti ardea limba, de ce nu mi-ai spus mai devreme?
De ce n-ai dat un telefon, un mail, un buzz? De ce puii mei n-ai trimis un porumbel?
Zau acum Ovidiu, ma scoti din sarite! Te strangea dorul de limba si tu ai asteptat sa ne intalnim pur intamplator ca sa-mi zici asa ceva, asta vrei tu mie sa-mi spui?
- Nu am chef sa vorbesc despre asta. Ce mai faci?
- Ahhhhhhhh!!!!!!! Tu imi zici mie ca ti-e dor de mine si tot TU nu ai chef sa vorbesti despre asta? Cum vine asta?
- Mmmm, hai ca trebuie sa plec. Pa, pa."

31 de comentarii:

alexandra spunea...

ciudat sa citesc postu asta tocmai cand m'am intors de la o intalnire asemanatoare...dar eu am fost aia care de dor am sunat sa ne vedem...buna ideea de un post ca nu am mai scris de mult... te pup...

Ovidiu spunea...

Hai ca n-a fost chiar asa! Tu m-ai observat, eu nu mai stiam de unde te stiu si apoi a fost discutie de complezenta ;)
Nu te mai umfla atat in pene!

Cerculet spunea...

Fictiune, o bucata de autobiografie...?
Ce conteaza, si mie imi plac scenariile.

Ana spunea...

@ Alexandra: In prmiul rand, ma bucur sa stiu ca mai traiesti si in al doilea, ca intr-adevar ai de gand sa mai scrii ceva..in viata asta :)
Coincidentele vietii..sau ironia ei, asta te-a facut sa-mi citesti postul dupa ce ai fost la intalnire. Apropo, a fost dragut in oras? :)

@ Ovidiu: :))))) Otilia NU poarta niciodata discutii din complezenta, asa ca nu te mai scuza atat Ovidiu, ca nu ai dreptate :)

@ Cerculet: Pai daca-ti plac, contribuie si tu femeie: zi in ce cadru crezi ca s-au intalnit astia doi, cum arata fiecare..tu nu vezi ce zic si eu? Sa facem ceva Impreunaaaaaaaaaaaaa..
Of...voi cu vietile voastre importante si fara lipsa de timp si chef :)) Te pup.

Makü spunea...

in primul rand imi place poza.....nu stiu de ce aia e ceea ce mi-a atras atentia...probabil pt ca scrie in germana.....
genul asta de discutie l-am avut si eu cu fostul....e surprinzator cum el pune punct, el cere sa il lasi in pace si tot el e cel care vine primul cu replica "mi-e dor" si "de ce nu m-ai sunat?"
in fine...un cadru ar fi interesant sa fie un bar/ club ceva frecventat de amandoi...ea zambitoare, she got over it, el ofticat ca o vede fericita si nepasatoare desi o vroia distrusa...si el mai si observa ca arata mai bine ca niciodata.....e buna sugestia?

Ana spunea...

@ Maku: Bunaaa si bine te-am gasit pe la mine :)
Imi place tare mult sugestia ta, la un cadru de genul asta ma gandeam si eu. Te pup si te mai astept :P

Lexy spunea...

Ce dragut!!!
Cum ii vad eu :P : vara, Otilia se plimba cu 2-3 colege de facultate, dupa ore, prin cismigiu; Ovidiu singur, venise sa-si limpezeasca gandurile (o relatie care tocmai se incheiase, o alta ea, care stiuse cum sa-l atraga in mrejele ei, il trimisese la plimbare, desi el o iubea). O vede pe Otilia si regreta tot ce s-a intamplat. Isi aduce aminte acum de seara aceea de toamna tarzie, de ploaia care a inceput din senin, ploaie care se scurgea pe fata ei, pe fata lui, ploaie care se amesteca cu lacrimile ei... si glasul ei stins care acum ii rasuna in urechi, glasul care il ruga sa nu plece, sa mai ramana putin... dar el a plecat, lui nu i-a pasat de ea, pentru ca el cunoscuse o alta ea. Iar acum Otilia era in fata lui. Ce sa-i spuna?! Regreta, dar isi dadea seama ca era prea tarziu. Ea era fericita, sau cel putin asa parea...

persy spunea...

interesant articol;cum vad cadrul,hm..in sala de curs..ea este una din cele mai frumoase fete din facultate, iar el cel mai timid baiat;cu toate ca au avut o singura discutie in trecut el vrea sa o abordeze...fiind fastacit, replica lui este "ce dor imi era de tine"..si de aici pornesc toate replicile pe care le-ai scris tu...
merge scenariul asta?
Acum asteptam continuarea:)

Ana spunea...

@ Lexy: Eu ar trebui sa-ti spun tie ce dragut!!!! Mi-a placut tareeee mult modul in care vezi tu povestea, am trait fiecare moment ca si cum as fi fost acolo :)

@ Persy: Merge si scenariul tau Persy, cum sa nu. Insa eu o vad pe Otilia nu cea mai frumoasa..ci mai degraba "altfel", iar Ovidiu nu cred ca este nici chiar atat de timid precum pare...nu stiu...il zugravim pe parcurs :P

alexandra spunea...

Ana nu am fost in oras :) daca o sa imi citesti postu o sa vezi unde am fost :) te pup

Cerculet spunea...

Se intalnisera din intamplare, intr-un Mc mai mic si mai mizerabil. Intalnirea fusese destul de improbabila, avand in vedere ca el era militant anti Mc convins, iar ei nu-i placea respectivul loc in rutpul capului. Pe el il tarase prietena care mai apoi...dar nu conteaza asta, e un detaliu. Pe ea o chemase prietena cea mai buna, proaspat parasita de marea iubire. Pur si simplu n-ar fi putut s-o refuze.

Astfel ca Ovidiu si Otilia erau acum fata in fata, intr-un loc pe care ca aproape il detstau amandoi, intr-o ipostaza pe care o detstau mai mult ca sigur amandoi. Tipasera un pic unul la altul, ea chiar zisese un "pa" care se voise foarte sec si inexpresiv, dar care intr-un final a dat la iveala toate sentimentele si senzatiile ce se amestecau violent in ea.

Si inghetasera. Pur si simplu inghetasera privindu-se, redescoperind lucruri atat de familiare unul la altul si analizand ceea ce era nou si imprevizibil. Era plin de nou si imprevizibl, avand in vedere toti anii care trecusera intre ei, dar rezista totusi un iz cu care erau obisnuiti. Un iz atat de reconfortant in mijlocul vartejului de replici violente, nu atat aparent, cat in esenta.

Tacerea probabil ca a durat cateva zeci de secunde, aproape un minut. Dar a parut ca dureaza ani, generatii, cat sa se dea razboaie multe si sa stabilieasca tot atatea paci.

Pana cand el a deschis gura, fara sa stie sa ce voia sa zica si....

Si de aici continua printesa :P
Na, ca in viata mea importanta, fara timp si fara chef, am zis.

Ana spunea...

@ Alexandra: Citesc, citesc :P

@ Cerculet: Sar'naaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!
Multumesc pentru povestirea in stilul tau inconfundabil. Te puuup!!! Am zambit incontinuu, sa stii :P:P:P

Anonim spunea...

-si totusi,de ce pleci? hai sa ne certam un pic!
-crezi ca putem?
-de ce nu?
-sau sa incepem cu : ce mai faci otilia,mi-a fost dor de tine!
-iaca,iar o luam de la capat?
-pai de ce nu?fiecare lucru are un inceput!
-si un sfirsit
-si daca e .....serial?
-hai ca esti nashpa!
-uite ca am schimbat tema!nu bem o cafea pana ne mai ascutim "sabiile"?
-cu lapte?
-cu lapte!
-deci: ce mai faci tu Otilia?mi-a fost dor de tine!
-te urasc!
-te iubesc!
-CE DORITI SA VA ADUC?
-lasa-ne frate nu vezi ca suntem in discutii?
-(AMINDOI)-CAFEA CU LAPTE!!!!

maya spunea...

otilia si ovidiu se intalnesc pe holurile facultatii, cautandu-si fiecare indrumatorul de licenta, faculatate in care au fost pana nu demult colegi de grupa, prieteni buni si din cand in cand amanti si indragostiti. Nici ei nu stiu cum s-au instrainat, poate din cauza ca nu mai suportau sa se justifice mereu pentru ceea ce faceau si simteau, epuizandu-se in certuri, sau poate din cauza greutatii de a-si purta apropierea. Dupa intalnire, amandoi vor pleca emotionati si stingheri...regretand cum a decurs conversatia, imaginandu-si si unul si celalalt ca daca ar fi spus altceva ar mai fi avut o sansa de a se regasi.
:)

maya spunea...

haha...ce fain continua anonimul povestea...foarte vizual

Ana spunea...

@ Anonim: :)))) Adoooor povestea taaaaaaaaaa.... Imi place tare, tare mult !!!! :P
PS: Si Otiliei chiar ii place cafeaua cu lapte :D

@ Maya: Multumesc Maya pentru continuare...intr-adevar, asa imi imaginez si eu ca s-au simtit cei doi dupa ce s-au despartit...:)

aura spunea...

hei...2 scenarii...
1. El face cativa pasi...ea nedumerita si intrigata ramane blocata. Rosie la fatza...nu stie daca sa planga sau sa rada. Brusc el se intoarce:
- Ha ha ha!!! Te-am speriat, asa-i? (ea isi misca buzele fara curaj...nu iese nici un cuvant). Hai, maaa...chiar te-ai suparat?
-Aaa..nu...dar nu inteleg...
-hai recunoaste ca te-am facut! Hai,ma...chiar mi-a fost dor de tineee. Ai tai ce mai fac? Frate'tu mai e cu Sonia?.........................
so...el era un fooost prieten din orasul ei natal...un tip pe care ea kiar l-a iubit, dar n-a fost sa fie. El o vede si face pe actorasul...nestiind ca ea, saraca...

2. Bravo, copii...spuse profu! Este bine, dar tu...femeie...nu te mai smiorcai atata! Hai! Altcineva...care mai joaca o data textul?

Ana spunea...

@ Aura: Latura ta cinica si ironica, nu putea sa lipseasca din scenarii :)
Imi plac tare mult, mai mult primul..ca pot sa-i dau o continure. Te pup si merci!!

arina spunea...

Eu vad povestea ca pe ceva foaaaarte intortocheat. Soaps-like. Il vad pe Ovidiu ca fiind ceva in genul unui frate de care Otilia nu stia, si de care aceasta s-a indragostit, desi el "o vrajise" in cunostinta de cauza. Otilia afla in final ce se intampla si sufera, el ajunge intre timp sa tina cu adevarat la ea...

Don't mind me, aberez.

hotzu spunea...

Foarte frumoase si interesante scenariile posibile pe care le-am citit aici. Si foarte inspirate, pentru ca a trebuit sa ma gandesc putin (ideile erau deja "luate") pana sa asez pe hartie si viziunea mea asupra lucrurilor.
Sa incercam o abordare putin diferita a problemei, macar pentru diversitate.
Otilia si Ovidiu au copilarit impreuna in acelasi sat, au mers la aceeasi scoala, la aceeasi discoteca, primavara au adunat ghiocei de pe aceeasi poiana si vara au facut baie in aceeasi garla. In concluzie, cei doi ajunsesera sa se iubeasca foarte mult. Dar erau inca tineri, mult prea tineri pentru a se confrunta cu problemele vietii de zi cu zi. Amandoi proveneau din familii destul de modeste, astfel ca Ovidiu a fost nevoit ca la varsta de 18 ani sa plece in strainatate ca sa munceasca pentru a-si intretine familia. In ziua in care a plecat s-a intalnit cu Otilia si i-a marturisit ceea ce ea stia de la bun inceput: ca o iubeste. Ea era atat de emotionata incat nu a putut spune nimic, dar raspunsul se putea citi in ochii ei mari si inlacrimati. S-au tinut de mana pana cand el s-a urcat in masina si a plecat.
Si a trecut timpul. Nu mai stiu exact cati ani. Multi. Toata dragostea pamanteasca a Otiliei s-a orientat in scurt timp catre divinitate. Lipsita de cel pe care il iubea Otilia a cautat ceva mai presus de logica si cuvinte (acelea pe care ar fi vrut macar odata pe an sa le auda la telefon de la Ovidiu).
Asa a decis Otilia sa se calugareasca. Vestea a ajuns la urechile lui Ovidiu si acesta nu a stat pe ganduri si s-a intors in satul natal exact in clipa in care ea se pregatea sa plece spre manastire.
De aici decurge logic si dialogul dintre cei 2. "Stai!" nu are numai sensul de opreste-te ci si de razgandeste-te. De unde si raspunsul "De ce?". Otilia inca ar fi putut renunta la ideea ei in acest moment. Ovidiu este oarecum fascinat de puterea pe care o degaja acum Otilia. Atat de sigura pe sine, parca nu mai pastra nimic din acea fata care, cu ochii in lacrimi a fost incapabila sa mai articuleze vreun cuvant. Asta il face sa se piarda si sa uite tot discursul pe care si-l pregatise in avion("Si... la naiba"). Otilia insa cunostea acum mai bine ca oricine firea umana cu slabiciunile ei si isi da seama ca Ovidiu nu a incetat niciun moment sa o iubeasca in toti acesti ani si decide ca el este Dumnezeul ei, care, chiar daca nu i-a mai dat vreun semn de existenta, s-a gandit tot impul la ea.
Happy end si toata lumea e fericita. 8->
Imi cer scuze daca am scris prea mult, e defect de scriitor.

Laura spunea...

Fac deci o brosa Buze pentru Maria ta?Ma bucur ca ti-a placut!Te astept si la "colectia" de primvara peste vreo 2 saptamani.Sunt incepatoare,dar...ma tratez:D

Ana spunea...

@ Arina: Nu esti sanatoasa :)) Nu e soap like..offff...e real life, fara incesturi, evident :P:P:P

@ Hotzu: In primul rand, te rog sa nu te mai scuzi niciodata, cel putin pe blogul meu, pentru ca ai scris prea mult! Nu ma deranjeaza :P
In al doilea rand, apreciez originalitatea scenariului tau...foarte interesant si foarte dragut..insaaaaaaaa, nu e happy-end..ca mai vine si Cap 2, Cap 3 etc :) Merci inca o data! :*

@ Laura: Te rooooooooooggggggg!!!! Imi place la nebunie :) Si nu te mai scuza atat ca esti incepatoare pentru ca din cate am observat eu, chiar ai talent si faci foarte bine ceea ce faci. Te pup :*

blur spunea...

- nu inteleg ce atata alergatura in jurul cozii? de ce a trebuit sa ma sune Mihai sa imi spuna ca te-ai intors in tara? nu inteleg, daca tot ai vorbit cu el, de c nu i-ai cerut un numar de telefon? de ce nu mi-ai cerut mie numarul de telefon? atatea mailuri Ovidiu, atatea mailuri despre iubiri imposibile si despre viata noastra de zi cu zi, .., atatea mailuri fara raspuns Ovidiu! atata pierdere de timp pana la urma, pentru ce? pentru ce atatia ani in care ne-am mai impuns unul altuia cate un "salut" si cate un "bai dar ce misto ar fi fost daca, ..". crezi ca ma puteam hrani cu cuvintele tale scrise? crezi ca inflorea in mine floarea pasiunii din "salut" sa "... dac-ar fi fost sa.."? nu Ovidiu, nu! nu pot visa la stele verzi pe pereti doi ani pentru simplul fapt ca din cand in cand am mai dat cate un semn de viata.. nu inteleg de ce s-a intamplat asa? nu inteleg de ce din atatea variante de "si daca" s-a intamplat tocmai asta... si tu, in loc sa imi explici ceva, in loc sa incerci sa ma "incalzesti" cu o discutie purtata pe strada in urma intalnirii noastre intamplatoare, vii cu povestie astea. de ce?

- mai, stai un pic, nu am vrut sa "dau buzna"...

- tocmai ai dat! puii mei! e greu sa ma mentin pe linia de plutire cu tine in spate, pe strada, de nicaieri, in conditiile in care Mihai mi-a spus ieri ca te-ai intors...

- ok. te-am luat tare. stiu. am gresit cu tactica mea de a relua legatura cu tine. tu mi-ai scris un mail mai demult in care ma intrebai cum as reactiona daca intr-o zi, pe strada, ai aparea in fata mea... imi amintesc o intreaga balarie dezvoltata pe tema asta. adica aveai niste scenarii!!! mama mama!!

- da. aveam. logic! erau scenarii!! discutam ceva ce in momentul ala nu avea cum sa se intample! ma umflam in pene! si tu faceai la fel! si oricum, nu cred ca am ajuns in vreun scenariu la partea cu: ".. as sari pe tine si te-as saruta!!" .. scuza-ma, dar sa apari dupa doi ani, pe strada, in spatele blocului meu, sa ma iei in brate, sa ma sperii atat cat sa-ti fut una in cap cu geanta laptopului cu tot cu laptop in ea, e un pic cam mult pentru o dimineata de primavara... pleaca te rog, ..., pleaca... uite numarul meu de mobil. da-mi un telefon maine, sau poimaine, .., numai lasa-ma azi sa ma calmez, sa ma potolesc. auzi la el! sa apara cu sarutul lui in plina dimineata si sa vrea sa ma sarute domne! de parca am trait o viata impreuna!!.. pleaca te rog..

dadu sa plece si el o prinse de mana...

-Otilia ! Stai!
- De ce?
- Nu ne-am mai vazut demult si....
- Te ascult.
- Si....la naiba, imi era dor de tine!
- Ovidiu, serios acum, ma faci sa rad. Cum adica iti era dor de mine?
- Pur si simplu. Imi era dor de tine. Punct.
- Si ti-ai adus aminte acum? Tocmai cand ne-am intalnit intamplator? Iti statea pe limba, nu?
- Nu inteleg de ce esti asa iritata. Da, imi statea pe limba, multumita?
- Absolut deloc. Si daca tot iti ardea limba, de ce nu mi-ai spus mai devreme?
De ce n-ai dat un telefon, un mail, un buzz? De ce puii mei n-ai trimis un porumbel?
Zau acum Ovidiu, ma scoti din sarite! Te strangea dorul de limba si tu ai asteptat sa ne intalnim pur intamplator ca sa-mi zici asa ceva, asta vrei tu mie sa-mi spui?
- Nu am chef sa vorbesc despre asta. Ce mai faci?
- Ahhhhhhhh!!!!!!! Tu imi zici mie ca ti-e dor de mine si tot TU nu ai chef sa vorbesti despre asta? Cum vine asta?
- Mmmm, hai ca trebuie sa plec. Pa, pa."


- stai Otilia. da-mi te rog plasa mie, lasa-ma sa te conduc macar pana in scara.

- Ovidiu, trebuie sa plec, da-mi drumu la mana si intoarcete. serios. imi sare inima din piept, e prea mult pentru astenia mea de primavara.

- stai ma nitel caci doi ani abia acum ii simt. iarta-ma, iti spun din nou, ca am dat-o de gard cu sarutul. hai sa vorbim la o cafea.

- stii ceva Ovidiu? au trecut doi ani in care am asteptat povestea de dragoste ce ne statea pe degete amandurora sa se scrie odata, si nimic! doi ani! tie ti se pare ca dupa doi ani in care nu am intors capul dupa nicio fericire ce-a trecut pe langa mine, - si au trecut destule, crede-ma, - accept invitatia ta la cafea doar pentru ca ai aparut?

- Otilia, m-am intors. m-am intors tocmai din cauza celor doi ani in care nu s-a intamplat nimic. tocmai pentru a face ceva sa se intample. sunt stangaci, ne desparteau mii de kilometri... te sun maine, .. te vreau maine ... pa pa.

Ana spunea...

@ Blur: :X:X:X:X:X Minunat...i loooooveeeeeeee it!!!!!!

batman cand era mic spunea...

-Otilia ! Stai!
- De ce?
- Nu ne-am mai vazut demult si....
- Te ascult.
- Si....la naiba, imi era dor de tine!
- Ovidiu, serios acum, ma faci sa rad. Cum adica iti era dor de mine?
- Pur si simplu. Imi era dor de tine. Punct.
- Si ti-ai adus aminte acum? Tocmai cand ne-am intalnit intamplator? Iti statea pe limba, nu?
- Nu inteleg de ce esti asa iritata. Da, imi statea pe limba, multumita?
- Absolut deloc. Si daca tot iti ardea limba, de ce nu mi-ai spus mai devreme?
De ce n-ai dat un telefon, un mail, un buzz? De ce puii mei n-ai trimis un porumbel?
Zau acum Ovidiu, ma scoti din sarite! Te strangea dorul de limba si tu ai asteptat sa ne intalnim pur intamplator ca sa-mi zici asa ceva, asta vrei tu mie sa-mi spui?

..................................

- Sti ceva Otilia..., simt ceea ce cred si cred ceea ce simt!, daca nu iti convine...ghinion da' asta e situatia....;
Am sa plec acum.....zi frumoasa iti spun...(in soapta si doar pt el)zi frumoasa...
(incepu a se intoarce usor, rugandu-se in gand ca ea sa ii spuna ceva, sa-l prinda de brat, sa il cheme aproape de ea....doamne cat de dor i-a fost de ea....; insa nu, nimik nu se intampla...ii simti privirea pt inca o secunda dupa care auzi cum ea facu un pas micut in spate..., apoi pleca.
De ce, de ce a facut asta....acum iar a plecat si cine stie cand ii va mai putea spune "mi-a fost tare dor de tine"...; intotdeauna i-a placut centru orasului, i se parea plin de viata si culoare...insa acum, acum parea anost si gri iar gri-ul nu este viata caci viata este culoare...da-da, culoare...!
Se intoarse el catre ea, insa ea era deja in departare......zambi amar si se intreba oare cum va fi data viitoare...daca va fi o data viitoare....spera sa fie.
Uitandu-se la ceas, se indrepta grabit catre intrarea la metrou...)

Ana spunea...

@ Batman cand era mic: :)) In primul rand, imi place nick-ul tau :)), in al doilea, iti multumesc pentru scenariu. Este foarte verosimil si cu siguranta va fi o data viitoare :)

Ana spunea...

@ ALL:

Va multumesc din toooooot sufletelul meu pentru ca v-ati dat interesul si ati creat scenarii. Fiecare este unic in felul sau si apare aprenta voastra imprimata pe el. Cu fiecare povestiri, Otilia si Ovidiu isi schimba personalitatea, varsta si caracterul..iar asta este incredibil si doar datorita voua.
Sper ca la urmatorul sa fiti tot la fel de activi.
Va puuuuuuuuuup!!!!!

Desene Animate spunea...

otilia needs a lot of SEX-FUCK-love or SELFFUCKINGLOVE...everywhere :D

Ana spunea...

@ Desene: NOT :))

Marius spunea...

toti presupun k otilia si ovidiu au o relatie gen iubit-iubita. ce zici de o relatie fiu-mama. mama foarte bofata, din inalta societate, poate chiar in politica, recunoscuta pentru lipsa sa de diplomatie si pentru felul in care spune lucrurilor pe fata. Tocmai iese din restaurantul preferat, restaurant unde a fost anuntata de avocatul sotului sau (al treilea) ca acesta vrea sa divorteze de ea. Ovidiu este fiul ei. Pictor, sau artist de orice fel, acesta plecase de acasa in urma cu un an cand mama sa incercase sa ii impuna sa urmeze o facultate de buisness sau ceva in timp ce el vroia sa urmeze ..actoria...da, era actor. stiluri de viata total diferite dar relatia celor doi nu poate fi rupta. ea este femeia rece si puternica,moderna, dar care este foarte usor de ranit desi nu arat niciodata asta, in timp ce fiul ei este tipul boem, liber etc...ea isi iubeste fiul dar este putin geloasa pe felul lui de a fi.

scenariu putin diferit..poate ca nu iti place dar mi se pare ceva la care nu se asteapta nimeni:P

Ana spunea...

@ Marius: Ba sa stii ca imi place chiar foarte mult...mai ales pentru nota de originalitate pe care ai adus-o :) Iti multumesc pentru comentariu si mai ales pentru ca te-ai straduit sa-mi spui o noua varianta a secnariului.