joi, 5 iunie 2008

Pick a side!

Vreau sa va vorbesc despre integritate: despre oamenii care se pot numi oameni, despre cei care se lupta pentru parerile lor si mai ales despre cei carora nu le este frica sa spuna ce gandesc.
Integritatea poate avea multe valente, insa am sa ma leg doar de o latura a ei si anume sinceritatea.
Oamenii sinceri sunt cei care sufera cel mai mult, deoarece intotdeauna spun ce gandesc..si dupa cum bine stiti, adevarul de multe ori doare.
Nu cred ca exista oameni sinceri de la A la Z, deoarece asta ar inseamna ca am trai intr-o utopie, insa cred in acei oameni carora nu le este frica sa admita ceea ce sunt.

Imi place sa ma cred unul dintre acesti oameni. De ce? Pentru ca imaginea pe care mi-o promovez pe blog o am si in realitate, iar imaginea pe care o am in realitate o am si pe blog.
Vorbesc despre bloguri..deoarece acestea au inceput sa ia un avant foarte mare si s-a ajuns ca oamenii sa se identifice cu cei pe care ii citesc, sa-si creeze anumite modele si valori.
Cu totii stim, ca blogul este un loc in care poti fi TU sau poti fi TU cel imaginat de tine sau pur si simplu poti sa fii ALTCINEVA.
Am un respect deosebit pentru oamenii care-si fac public aceste insusiri.
Mi-ar placea sa ies cu un tip care mi-a spus despre el ca e amuzant, frumos si destept si nu cu unul urat, plictisitor si prost.
As fi super incantata daca tipa pe care o citesc cel mai des...se va dovedi o dulce, o draguta si o persoana minunata si nu una ipocrita.
As aprecia daca cei care injura si care se simt atat de puternici pe o pagina online sa aiba tupeul acesta extrem si in viata reala.
Nu am sa ma leg de puterea pe care ne-o da internetul, de usurinta cu care poti sa critici, sa fii mitocan, sa injuri, sa iubesti, sa urasti...
Am sa ma leg de acei oameni care spun ceva si fac altceva.
Pentru ca in ei nu pot avea incredere, pentru ca nu stiu niciodata la ce sa am astept si in principiu sunt cei care ma dezamagesc cel mai tare.

Nu stiu exact de ce tin toate aceste lucruri: de educatie, de bun simt, de respect, de valori...
As vrea tare mult sa existe cat mai multi oameni autentici, deoarece pe masura ce cresc ma lovesc de tot felul de situatii pe care nu le credeam capabile sa exite.
Cu cea mai mare sinceritate, va spun ca nu imi imaginam ca exista atat de multi oameni nepasatori, fara suflet, indoctrinati, practic niste legume ale societatii, fara vlaga, care-si urmeaza doar propriul curs si sunt dispuse sa-si sacrifice totul pentru a nu se abate de la el.
Poate sunt egoista, poate irealista, poate sunt chiar puerila..insa imi doresc a fiu inconjurata de oameni care atunci cand ma intreaba "ce faci", chiar sa ma asculte, imi doresc sa fiu inconjurata de oameni care dupa ce au stat de vorba cu mine si au ras si am povestit sa nu se apuce sa barfeasca public (pe la colturi n-au decat - si eu o fac uneori (intre prieteni mai exact)), de oameni care sa nu spuna despre ei "vai cat natural sunt eu si ce dragut si va iubesc asa muuult" si sa fie de fapt un fitos de doi bani cu un caracter infect.
Da, pot spune ca vreau o lume mai sincera, pentru ca m-am saturat de minciuni, falsitati si ipocrizii.
Ce zici, vrei sa faci parte din lumea mea?

29 de comentarii:

Lelaina spunea...

Si totusi,oamenii sinceri sufera cel mai mult. Cat de bine stiu asta :) si nu e self-promoting

Tare greun in ziua de azi sa gasesti persoane cu adevarat sincere,care sa faca din sinceritate un mod de a trai. Multi renuntam la ea fiidnca speram odata cu ea,sa scapam si de suferinta. Marea majoritate a oamenilor nu apreciaza sinceritatea,ne place sa fim mintiti,pe fata,chiar daca stim asta inside of us (si nu neaparat deep inside).
Si totusi,parca n-as renunta la sinceritate...parca renunt la mine,asa ma simt. Sooo,prefer sa fiu mai singura decat as putea fi,dar macar alea 2-3 persoane (mult zis) de langa mine,le simt ca sunt cu adevarat langa mine.
Ah bun,ca mai vin si momentele de melancolie derivate tocmai din instinctul ala de turma,asta e altceva...dar care ar mai fi farmecul sinceritatii?

Dana spunea...

Am intrebat odata pe cineva (anume un prieten pe care l-am cunoscut intai pe blog si apoi in realitate) cum anume ma percepe el pe blog si cum in realitate. Mi-a spus ca pe blog am mai mult tupeu, pe cand in realitate sunt mai vulnerabila.. Asta totusi nu cred ca ma face sa fiu falsa. Nu as vrea sa transform blogul intr-un jurnal, in care sa fiu eu cea adevarata, pentru ca n-as atrage decat critici si scuipati, caci asa se obisnuieste in Romania.
In schimb, nu imi pot imagina cum pot exista persoane care sa isi creeze o cu totul alta identitate pe blog... si din pacate, sunt atatia care fac asta. De aceea, da, ai dreptate, si sper sa pot declara ca si eu fac parte din lumea oamenilor cu bun simt, care stiu sa spuna lucrurilor pe nume. ...Asa cum imi pari tu. :)

Julie spunea...

dupa cum ai spus tu: oamenii mai mint uneori, oamenii mai barfesc uneori, oamenii se mai prefac uneori... eu cred ca toti o facem in mai mica sau mai mare masura. de aceea a avea 'o lume proprie' cu oameni cu bun-simt sincer, etc...e cam imposibil tocmai fiindca mai calcam stramb.
sa stii ca si mie mi s-a rreprosat la scoala ca traiesc intr-o lume utopica unde am impresia ca nimeni nu copiaza la examene, nu smechereste, etc...dar apoi m-am gandit: eu sunt un gri mai deschis poate intr-o lume gri inchis.
asta e tot ce poti sa fii

Simina spunea...

lasand la o parte oamenii prefacuti din buna-stiinta, care manipuleaza si mint fara regrete, de care te-ai legat tu, mai sunt si timizii. cei care nu au incredere in ei si se ascund in comportamente care nu ii caracterizeaza.

in perioada adolescentiei, nici nu vreau sa ma gandesc cati sunt cei care ar sta si in cap, doar ca sa intre in grupul X, cel mai popular din liceu. renunta la activitatile preferate, la propriile lor convingeri si pareri, la gusturi si la orgoliu (e bine sa avem si din ala din cand in cand). si toate astea doar ca sa fie acceptati.

iar daca incep asa, asa merg si inainte. isi formeaza convigeri ca "toata lumea trebuie sa ma placa pe mine", "trebuie sa fac ce vor ei sa fac", "daca nu-l perii pe sef, n-as putea niciodata sa promovez prin forte proprii", "eu nu sunt suficient de bun, trebuie sa le arat oamenilor alta imagine". si la ce se ajunge? falsitati, complexe, cerc vicios.

si pentru multi din oamenii astia, blogurile, forumurile si in general spatiile virtuale sunt locurile ideale unde pot sa-si arate adevaratul caracter. pentru ca, lasand la o parte imaginea exterioara, toti avem o personalitate cu numeroase calitati care ar iesi la lumina daca nu le-am indesa noi inauntru.

Liz spunea...

Subscriu parerii Siminei... Mi-a placut postul si e adevarat... in mare parte. Cred ca depinde de ce se vrea de la un blog citit si ce vrea bloggerul sa scrie acolo... Eu personal nu pot afirma ca sunt in realitate cum sunt pe blog... si bravo tie de o poti face... Pe blog scriu ce nu pot spune cu voce tare pentru ca nimeni nu m-ar asculta, pareri ce nu am cu cine sa le schimb, poate chiar caut un gand identic cu al meu, si chiar ma cultiv... tot de pe bloguri am aflat de carti noi, filme noi si muzica buna... lucruri ce viata efectiva si reala cu anturajul, valtoarea si preocuparile zilnice nu a putut sa mi le ofere...Si nu! nu ma prefac, nu sunt falsa pentru ca principiile mele sustinute virtual sunt aceleasi si real... Si sunt convinsa totusi ca imaginea reala, sociala pe care si-o face cineva despre mine poate fi departe de cea reala...
Si totusi sa ne bazam pe instinct ... cred ca nu ne va insela niciodata chiar si in privinta unui/unei posesoare de blog...

L.a.u.r.a spunea...

Imi pare tae rau ca noi doua printeso nu am vorbit prea mult, caci numai tu poti decide daca pot face parte din lumea ta, insa niciodata nu e prea tarziu, nu? :)

Ana spunea...

@ Lelaina: Imi place tare mult comentariul tau...si ma bucur ca-ti asumi riscurile sinceritatii. Dupa cum am mai zis, nu cred ca exista 100% sinceritate insa..daca e mai multa decat falsitatea..atunci suntem pe drumul cel bun.

@ Dana: Multumesc Dana, in primul rand, iar in al doilea rand..nu cred ca esti absolut deloc falsa. Cu totii avem un pic mai mult tupeu in spatele unei pagini de internet..
Dar daca de la acel mic tupeu ajungi la cu totul altcineva..aici e problema :)

@ Julia: :) Sa stii ca ai punctat foarte bine si sincera sa fiu, ceea ce ai spus tu la finalul comentariului ar putea deveni motto: "eu sunt un gri mai deschis poate intr-o lume gri inchis"
Niciodata nu am consemnat alb pe negru ca poate exista o lumea cu oameni perfecti si cu atat mai mult ca eu ass face parte din acea lume...ci cum am zis mai sus, mai exact. mi-ar placea sa existe un loc in care unii au mai multa minte decat altii.

@ Simina: Da..intr-adevar exista si timizii..si oricat am vrea noi sa credem ca ceea ce vedem in filme legat de viata din liceu..este pura fictiune..nu este. Exista copii care fac totul ca sa fie acceptati intr-un anumit grup, care sunt exclusi din mediul celor "populari" din diverse motive stupide si tot asa...
Mi-ar placea tare mult sa nu-i judec, pentru ca nu stiu exact ce se inatmpla in acea lume si la acea varsta..insa pot spune ca daca as fi in locul lor, as lupta pentru mine si pentru cine sunt eu cu adevarat.

@ Liz: Nu credeam ca am sa spun asta vreodata...dar pe mine instinctul m-a dezamagit fix in fata unei situatii descrise de tine :)
Cred ca uneori nu ar trebui sa ne luam dupa prima impresie ci dupa cea de-a 5-6 a...
In alta ordine de idei, nu cred ac esti falsa pentru ca pe blog spui ceea ce nu poti spune nimanui - in mare parte, asta e si rostul unui blog - acela de jurnal virtual.
La alta falsitate m-am referit eu si anume atunci cand afirmi ceva despre care nici macar nu te apropii...

@ Laura: Normal, nu spune niciodata niciodata..
Insa la cum te citesc eu pe tine cred ca faci parte din lumea de care vb eu :)

Teenager.Girl spunea...

Eu cred ca cel mai trist e sa nu fi crezut atunci cand esti sincer..sa privesti in ochi si sa spui adevarul sau ceea ce gandesti si sa ti se raspunda : Nu te cred!
Si pe langa asta doare si cand afli ca ai fost mintit cand tu ai spus mereu adevarului.
Sau...cand cineva iti cere sinceritate..si te da la o parte cand i-o oferi deoarece nu e destul de tare ca s-o primeasca...
Anyway..de acord cu tine..frumos scris:)

defektu spunea...

lumea ta......e greu sa intrii in lumea cuiva...

Ana spunea...

@ Teenager girl: Da... e foarte greu sa fii sincer si lumea sa nu te creada...e unul dintre cele mai grele lucruri : 1. e posibil sa nu te creada pentru ca tu ai mintit prea mult, si sa fie ceva gen povestea cu lupul si oile sau 2. e posibil ca persoana respectiva sa fi fost mintita prea mult, sa fi trecut prin lucruri nu tocmai favorabile..si din acest motiv sa-i vina foarte greu sa te creada.
In orice caz, tu ai dreptate in ceea ce spui...si e grea situatia pe care o descrii..
In alta ordine de idei, bine ai venit in blogosfera si ai grija ca nici asta nu-i o lume tocmai roz :)

@ Defektu: True, true my friend...

Cerculetul spunea...

Parerea mea e ca astia care au oua, frumusete, umor, inteligenta pe blog si in realitate nu - nu se cunosc. Nu stiu cine sunt, ce vor si ce pot. E si asta un mod de a experimenta, dar nu duce nicaieri. Probabil la o mai mare deruta...

Pe de alta parte, nici sinceritatea totala si oarba nu e chiar cea mai buna chestie din lume. Cateodata e distractiv sa te joci cu cate cineva, dar tre sa stii sa-ti alegi si persoana.

Cred ca cel mai important e sa ramai fata de tine insuti sincer, dar asta presupune sa te cunosti destul de bine. Ceea ce se pare ca e o problema.

jean spunea...

de ce ai scris tu, ana, acest post? La fel ca si alt posturi, pentru ca vrei sa exprimi ceva, sa te exprimi pe tine in cuvinte, sa dai un mesaj si daca stau putin sa ma gandesc, stiu si cui i-l dai. Eu cred ca in spatele fiecarui bloggar, pt ca despre asta vorbesti aici, in mare parte, este o persoana care nu spune TOTUL pe fata, care nu este chiar suta la suta sincer si care foloseste mai degraba metaforele, eufemismele si alte metode de a spune indirect ceea ce crede/simte, de a i se adresa cuiva prin directii si nu printr-o sinceritate debordanta. Si nu e gresit asta, nu neaparat, depinde unghiul de abordare:)

Cat despre oameni in general, esti abia la inceput de drum si iti urez sa te calesti pana ajungi la sfarsitul lui, caci altfel, o sa te sfasaie intre timp, nenumrate persoane, daca vei pune totul la suflet. Pune-le la minte si fii deasupra lor! Nu te minti singurica pt ca persoanele astea exista si chit ca vrei sau nu ele fac partea din lumea ta, ele fac lumea colorata. Ar fi boring fara ele :p
Nu tu barfe, nu tu tabloide, nu tu presa populara:P, nu tu certuri si batai. Bleah:))

Ana spunea...

@ Cerculet:
Chiar este o problema pentru multi..cunoasterea asta de sine, but then again, putem vreodata sa ajungem sa ne cunoastem cu adevarat? :)

Ana spunea...

@ Jean: Bine ma ca ai tu dreptate...esti optimista, a? :))
Normal..fara TABLOIDIZARE nu are sens viata noastra!!!!!! Puuuup!!!

ddunia spunea...

Esti simpatica prin ceea ce scrii. Oricum, nu exista sinceritate absoluta, de la banalul"ce faci?ok..."care se poate sa fie, dar se poate sa nu fie ok.
Altfel...tu alegi cine sa-ti stea aproape, iar de aceia care vorbesc, ai mila si intelegere, sunt saraci cu duhul!!!

Ana spunea...

@ Ddunia: Hei, merci frumos :)
Bineeeeeeeee...asa am sa fac, am sa am mila si intelegere..sau cel putin am sa incerc sa am :P:P:P

sa-ti zburde ielele prin par spunea...

e grea asta...si totusi un blog poate fi orice altceva inafara de acel "TU" fara ca asta sa insemne neaparat ipocrizie sau falsitate. Gandeste-te la asta ca la raportul autor-narator daca vrei pentru ca de multe ori este doar o continuare a literaturii...chiar si un blog-jurnal poate contine fatete stilizate...asta poate inseamna ca persoana respectiva stie sa scrie, nu ca este mincinoasa. Cat despre valori, daca cineva ajunge sa iti modeleze personalitatea, mentalitatea, sa-ti ierarhizezi viata avand in vedere un factor ca blogosfera sau blogurile pe care le citeste atunci eu spun ca e grav.

Straina! spunea...

"pe masura ce cresc ma lovesc de tot felul de situatii pe care nu le credeam capabile sa exite."

De cand am plecat de la mami si tati m-am intalnit cu un fenomen pe care sincer il credeam exagerat si imposibil. Rautatea. Aia pura in diversele ei manifestari (nepasare, nesimtire, agresivitate, etc). DA! Oameni pot fi rai. Oamenii pot fi inferiori unor gunoaie. Mi-a luat mult sa asimilez conceptul asta. Dar dupa ce am reusit asta s-a schimbat tot. Sunt uimita cand realizez cate s-au schimbat in mine intr-un timp extrem de scurt. Viata e frumoasa. Treb doar sa stii sa o iei ca atare.

Mi-ar fi placut sa te cunosc. Pacat de circumstantele 'acelea':P
Btw.. te-am vazut la un targ de handmade cercelushi. Asta e unu din noile mele hobby-uri:D

:*

Annoying Bug spunea...

Frumos spus. Frumos ambalajul postului... si din pacate sunt de acord cu tot ce ai spus si tot ce s-a postat pe la comentarii.
Insa sinceritatea si spusul in fata sunt cele mai bune "arme" (daca le pot spune asa) pe care le avem. Stiu ca adevarul doare, dar nu e mai bine asa? De ce sa traiesti in minciuna?
A nu se confunda sinceritatea cu teribilismul. Sincer esti cand vorbesti cu cineva fara masca .Sincer esti cand te certi cu cineva tot fara masca :|. Sincer poti fii si cu tine (aici intervine increderea in sine). Poate ca nu am ales sinonimul tocmai perfect, dar teribilismul (in my opinion) se observa cand intr-o cearta sari si zici tot felul de prostii, ma refer la minciuni cand stii foarte bine ca e vina ta, doar sa-ti scape tie mandria nepatara, prefacandu-te sincer!! (am fost implicata in certuri d-astea si nu m-am simtit prea bine.De fapt nu m-am simtit deloc bine.)

Prin postul asta ai deschis multe usitze ce duc catre altele si mai mari. Motive: motive? pai sunt multe motive ptr care majoritatea accepta masti de personalitate (asa le zic eu), insa nu cunoastem ce se afla in interiorul celor care isi pun mastile astea :-?? deci criticatul aici ma depaseste.
Recunosc ca si eu am mintit de multe ori,m-am prefacut ca nu-mi pasa :-??, chiar am si barfit. Dar asta nu inseamna ca nu sunt sincera. Spun in fata, daca simt nevoia si daca trebuie.
Remuscarile? Ha! Remuscarile apar prea tarziu, in cazul incare apar.
Frica de a fi descoperit de ceilalti? Frica de adevar? Nu exista, parerea mea. Majoritatea "ascatilor" nu se mai gandesc ca in definitiv isi fac ei singuri rau. E ok (sa zicem) ca ceilalti ar avea o parare superb de imaginara despre tine, dar cum ramane cu parerea ta depre tine?? Dar in fine, Atata timp cat toti te cred mare om al societatii(it's a way of saying it :) nu-ti pasa.
(Asta CRED ca e gandirea ascatului din ziua de azi). Anul asta am intalnit o groaza de exemple de genul asta.

Sper sa se inteleaga mesajul meu, avand in vedere ca "acuzatiile" le-am adus la pers a II-a. >:)
:) Parca as mai vrea sa scriu ceva, insa m-a lasa memoria. In legatura cu intrebarea ta.. Eu am lumea mea care seamna cu a ta din multe puncte de vedere. Insa a ta este mult mai matura.. diferenta de varsta se resimte. :D (nu te fac baba. :-B)

Annoying Bug spunea...

O mica precizare.. :-" era Mascatilor. =)) Eroare de tastatura. Sorry.

Ana spunea...

@ Lebaduta: Tu ai foarte mare dreptate in ceea ce-mi zici. Eu nu am zis ca toti cei care scriu sunt mincinosi si ca vai doamne eu sunt sinceritatea blogosferei, pentru ca nimeni nu poate fi 100% sincer..
Ideea era de oamenii care se dau ceva ce nu sunt, si nu ma refer aici la raportul autor-narator, ci literalmente la cei care spun ca sunt blonzi, dar ei sunt bruneti, fix cu scopul de a te duce in eroare :))
Si da...e grav daca-ti creezi valorile in functie de lumea blogosferica.

@ Straina: :) Dap, asa este...pe masura ce crestem, lucrurile se schimba foarte repede in noi, pentru ca ne lovim mereu de alte si de alte intamplari. Ma bucur ca si tu crezi ca viata e frumoasa, asta e si ideea, sa vezi lumina in toate lucrurile naspa care s-au intamplat. :)
Circumstantele "acelea" pe mine nu ma afecteaza...asa ca esti libera sa ma cunosti daca vrei :)
A, si data viitoare cand ma vezi, trage-ma de mana si zi-mi cine esti, ok? :)
Ps: Si mai ales ca faci si cercelusi...sa-mi dai si mieee, doooh!!! :))

@ Annoying bug: Bunaaa, merci frumos de comentariu..si tin sa precizez ca te-ai facut foarte bine inteleasa :P Eu personal nu mai am ce comenta, avand in vedere ca tu cam ai spus totul si foarte bine documentat de altfek :)
Te mai astept cu reactii pe aici ;)

Straina! spunea...

@Draga de tine: te vazusem intr-o poza.. dupa eveniment.. altfel nu te ratam sa fii tu sigura de asta>:)

Ana spunea...

@ Straina: Ahhhhhh, acum inteleg, de ce nu esti si tu clara de la bun inceput? :))
Te iert atunci ;)) Te pup!

angel spunea...

nu poti vorbi de integritate = sinceritate pe internet. nu ai cum. internetul este lumea tuturor si fiecare alege sa fie ce doreste aici.
cat despre blog, fiecare si-a ales un anume stil. cred ca este cel mai gresit lucru sa judeci un om dupa blogul sau. in blog scrii ce vrei, cand vrei si despre ce vrei. si te doare in cot de parerea celorlalti fiindca de multe ori ei citesc dar numai tu intelegi adevarul din blog. poezia pe care ei o percep ca fiind o incercare literara draguta, pentru tine poate inseamna un strigat disperat de ajutor.
asa ca nu cauta sinceritate pe net. fii fericita daca o gasesti in viata reala.:)
am totusi o problema: ce ai vrut sa spui prin "Mi-ar placea sa ies cu un tip care mi-a spus despre el ca e amuzant, frumos si destept si nu cu unul urat, plictisitor si prost". suna ceva de genul "decat sarac si bolnav mai bine bogat si sanatos":))))

Ana spunea...

@ Angel: Nu am vorbit despre sinceritatea pe net..sau cel putin nu asta era ideea.
Am vorbit despre oamanii care spun despre ei ca sunt albi si ei in realitate sunt negri.
Si am vorbit de bloguri, pentru ca multi oameni de pe blog afirma cu tarie si enorma sinceritate cum sunt ei in realitate si cunoscand-i personal..mi-am dat seama ca nu sunt asa..
In alta ordine de idei,da, am iesit odata cu un tip care mi-a zis ca e cele trei de mai sus, insa s-a dovedit a fi celelalte trei mai proaste.
Si da, exista exceptii, si da exista si tipi frumosi, destepti si amuzanti...qed!

Alex spunea...

Welcome to the real world, oameni ipocriti si mincinosi ai sa tot intalnesti de-a lungul vietii...

Ana spunea...

@ Alex: Merci frumos, acum sunt constienta de asta :)

Remus spunea...

in continuare ai niste poze foarte misto... :)

referitor la subiect :

Omul isi urmareste interesul pana la o anumita varsta. Iar atunci, isi da seama ca de fapt el a fost urmarit de "interes" tot acest timp.

Evident ca nu mai are puterea mentala de a se schimba, si atunci incepe sa se roage in nestire

Ana spunea...

@ Remus: Da...interesanta conceptie..ai dreptate.

Merci pt poze, le gasesti pe : www.deviantart.com