duminică, 13 septembrie 2009

Mica doza de pesimism...

Am ajuns intr-un punct in care imi pun atat de multe intrebari, de teama sa nu le gasesc raspunsul.

Am ajuns intr-un punct in care degradarea totala mi se pare singura solutie...insa limitele bunului simt nu-mi dau voie.

Am ajuns intr-un punct in care imi vine sa calc in picioare oamenii rai, nascuti pentru a te demoraliza si a-ti spune constant cat de prost esti.

Am ajuns intr-un punct in care nu stiu ce vreau si in ce directie sa ma uit..si mi s-a spus ca "rabdarea" este unica solutie..

Cam ironic, avand in vedere ca nu sunt nici un om rabdator si nici unul care sa accepte solutii unice impachetate in hartie colorata.

Am ajuns intr-un punct in care mi se pare ca m-am format conform opiniei generale si nu propriilor pareri.

Am ajuns intr-un punct in care vad ca lumea ma judeca, fara habar sa aiba despre ce e vorba..nu ca s-ar obosi.

Am ajuns intr-un punct in care cred ca as fi capabila sa-i indepartez pe toti din jurul meu..fara prea mare greutate.

Mi-am pierdut punctul de sprijin. Ce e curios, este ca de abia acum imi dau seama si evident, ca in filmele proaste, acum e prea tarziu...

Lumea nu sta in loc, nu asteapta ca noi sa ne punem gandurile in ordine, nu-i pasa de suferintele si intrebarile noastre.

Lumea judeca repede, zambeste, pune punct si merge mai departe. Ea cauta o viata linistita, fara probleme si nu una complicata.

Ma intreb..oare oamenii care asteapta si isi doresc sa fie salvati..de ce fac intotdeauna primul pas si nu au curajul sa astepte pana la capat? Oare le e teama ca nu va veni nimeni in ajutorul lor?

13 comentarii:

Anonim spunea...

Emotionanta insemnare...ma regasesc atat de mult in randurile tale...
Ai dreptate in legatura cu intrebarea de final..asa e..nu asteptam pana la capat pentru ca stim ca nu se oboseste nimeni sa ne salveze...

”Nu sunt ce sunt.Oamenii ar trebui sa fie ceea ce par, iar cei care nu par, n-ar trebui nici sa fie…”

CRICRI.

Hyperion spunea...

poi si eu ma regasesc in randurile tale :D dar oameni nu pretuiesc nu stiu sa pretuiasca pe altii dar mai sunt unele excepti ;)) si instinctul omului il face sa actioneze fara sa astepte pana la capat asa e el niciodata nu poti sa il cunosti indeajuns :)

Raluca spunea...

acest post descrie mai bine de cat mi-as fi putut imagina gandurile mele de azi..bravo.in fond si unii carora nu vor sa ne dam seama ca le pasa,chiar o fac pentru ca au si ei oricat de mica ar fi doza lor de umanitate.

Adina spunea...

azi am vazut pay it forward. daca nu l-ai vazut, ti-l recomand:) mi-a ramas in minte o faza in care un om al strazii , vazand-o pe o tipa ca vrea sa sara de pe un pod ii intinde mana si ii spune : salveaza-mi viata!

de cele mai multe ori ne vindecam reusind sa vindecam ranile noastre in ceilalti. asa descoperim cata forta avem de fapt.:)

Tzuk spunea...

Ana...pesimismul este doar o metoda de a te apara, de unde si vorba "pesimistii nu vor fi dezamagiti niciodata". Nu te lasa demoralizata, fii tare chiar daca cei din jurul tau nu sunt, ai incredere in tine chiar daca cei din jurul tau nu au. Imi place sa cred ca sunt persoane pentru care merita sa zambesti neconditionat cand te trezesti dimineata. Eu am cel putin una, si sunt convins ca si tu ai, ca oricine are. Sa nu pui acestei persoane eticheta de "iubit" sau "iubita", chiar daca pers despre care vorbesc o iubesc foarte mult...este fratele meu, frate care intr-un gest simbolic foarte frumos mi-a daruit un magnet de frigider pe care scrie "cand imi numar prietenii, pe tine de pun mereu de doua ori". Asadar, stai "chill" ca lucrurile se vor repara intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu. Te pup

Anonim spunea...

hei! Stop listening to Tokyo Hotel! Esti printre cele mai pozitive persoane pe care le-am cunoscut... so cut the bullshit!

Anonim spunea...

Am ajuns intr-un punct in care imi pun atat de multe intrebari, de teama sa nu le gasesc raspunsul.

Atunci nu-ti mai pune, culca-te!

Am ajuns intr-un punct in care degradarea totala mi se pare singura solutie...insa limitele bunului simt nu-mi dau voie.

Te contrazici, degradeaza-te daca asta ti se pare a fi singura solutie.

Am ajuns intr-un punct in care imi vine sa calc in picioare oamenii rai, nascuti pentru a te demoraliza si a-ti spune constant cat de prost esti.

Calca-i!

Am ajuns intr-un punct in care nu stiu ce vreau si in ce directie sa ma uit..si mi s-a spus ca "rabdarea" este unica solutie..
Cam ironic, avand in vedere ca nu sunt nici un om rabdator si nici unul care sa accepte solutii unice impachetate in hartie colorata.

N-ai inteles nimic cand ti s-a spus ca rabdarea e unica solutie!Un om fara rabdare e ori un animal infometat ori foarte rasfatat si deci un diletant.

Am ajuns intr-un punct in care mi se pare ca m-am format conform opiniei generale si nu propriilor pareri.

GRAV!

Am ajuns intr-un punct in care vad ca lumea ma judeca, fara habar sa aiba despre ce e vorba..nu ca s-ar obosi.

Nasol ca-ti pasa. N-ar trebui.

Am ajuns intr-un punct in care cred ca as fi capabila sa-i indepartez pe toti din jurul meu..fara prea mare greutate.

Poate ar fi mai bine.

Mi-am pierdut punctul de sprijin. Ce e curios, este ca de abia acum imi dau seama si evident, ca in filmele proaste, acum e prea tarziu...

Niciodata nu e prea tarziu!

Lumea nu sta in loc, nu asteapta ca noi sa ne punem gandurile in ordine, nu-i pasa de suferintele si intrebarile noastre.

Tie iti pasa de ale ei ?! Te vaicaresti aici degeaba..

Lumea judeca repede, zambeste, pune punct si merge mai departe. Ea cauta o viata linistita, fara probleme si nu una complicata.

Bravo ei! Tu cauti altceva ?

Ma intreb..oare oamenii care asteapta si isi doresc sa fie salvati..de ce fac intotdeauna primul pas si nu au curajul sa astepte pana la capat? Oare le e teama ca nu va veni nimeni in ajutorul lor?

Pentru ca sunt lasi.

Take care!

Ana spunea...

@ Anonim: Nu cred ca stim ca nu va veni nimeni, adica nu avem certitudinea asta in suflet, insa..ne e frica sa aflam raspunsul..

@ Hyperion: Inseamna ca trebuie sa ne controlam instinctele, nu? :P

@ Raluca: Daca te regasesti in ce-am scris..atunci sper sa-ti gasesti optimismul si linistea cat mai repede

@ Adina: Ai foarte mare dreptate, prin ultima fraza pe care mi-ai scris-o. Merci frumos pentru ea :)

@ Tzuc: Merci Tzuc, dupa cum bine ti-am zis si personal, iti multumesc frumos de comentariu..este tare dragut :)
Si inteleg ce zici..si asa e. Hai te pup :)

@ Anonim: Nu ascult Tokyo Hotel :)) Oricum..mi-a placut comentariul tau :) O sa fiu ok..:D

Ana spunea...

@ Anonim: Impulsiv comentariu..insa ma gandesc ca are o morala ascunsa..si am sa-l privesc in mod pozitiv..

Merci frumos de el, ai grija de tine si tu ;)

Anonim spunea...

Ana, ai citit Der Steppenwolf ?

Hyperion spunea...

mda asa ar trebuie sa facem ;). app mam uitat si eu la filmul pay it forward e foarte captivant si ai multe de invatat din el ;) merita vazut

Anonim spunea...

Tu pui niste intrebari pe care din pacate nu ti le adresezi tie .

Le strigi numai din rarunchi fara sa stai sa le mai si asculti.

Daca ai face asta, ai descoperi ca de fapt la fiecare intrebare ai cate un raspuns.

LoveGame spunea...

Am luat si eu un fragment dintr-o postare a ta.Dar am pus site-ul de unde am luat-o.Uite: http://lokakid.hi5.com [about me]