joi, 22 octombrie 2009

La limita.

Desi fiecare post pe care l-am scris in acest blog este inspirat din realitate, are un fir de adevar si un pic din sentimentele mele...exista momente in care nu pot sa spun exact ce am pe suflet.

Ma gandesc prea mult la consecinte si la cei care ma citesc si carora ma adresez direct.
Imi pare rau ca nu pot sa-mi depasesc propria-mi limita si ca ma opresc exact la limita dintre fictiune si realitate, metafora si adevar, dintre subtil si concret.

Adevarul este ca in ultimul timp m-am gandit la multe si in fiecare seara cand pun capul pe perna, imi formulez fraze si idei in vis...pe care apoi sa le impartasesc cu voi.

M-am gandit sa scriu despre cum femeile intotdeauna sufera mai mult decat barbatii.

Pentru ca doar ele, pe langa suferinta lor, se pot gandi, acumula, si diseca alte suferinte - ale oamenilor din jur, ale prietenilor apropiati sau a celui pe care tocmai l-au indepartat din viata lor.


Doar ele pot sa zambeasca o zi intreaga, sa se descurce perfect la un job, ce de multe ori depaseste 9 ore pe zi, sa iasa in oras...iar seara, cand ajung acasa, sa se aseze calm in pat..si sa astepte un semn de
el, sau sa-si puna mii de probleme de adolescenti, sa adoarma cu frica ca nu vor mai iubi niciodata sau ca nu vor mai fi iubite..si a doua zi sa o ia de la capat.

Doar ele pot sa planga ca si cum ar fi sfarsitul lumii...si de fiecare data chiar sa creada asta...

M-am gandit sa scriu despre faptul ca sunt confuza. Si ca nu stiu ce sa cred, desi rationalul din mine tipa si-mi spune din 2 in 2 secunde raspunsul.


Simt ca ma aflu intr-o zona gri si urasc zonele de gri. Nu reusesc sa inteleg ce se intampla, pentru ca este pentru prima data cand ma confrunt cu o astfel de situatie.


Si sunt nervoasa pe mine pentru ca ma complac in ea si astept ca cineva sa ma puna intr-un loc si sa-mi dea o directie...

Cred ca este pentru prima data in foarte mult timp, cand mi se face un program si cand cineva ma muta ca pe o tabla de sah, ca pe un simplu pion.


Iar eu niciodata nu am fost doar un simplu pion. Ci mai degraba o regina...sau ma rog, o non-regina, daca este sa fim corecti :)

Nu este un post pesimist si nici eu nu ma simt pesimista. Ci pur si simplu incerc sa fiu cat mai sincera, ca sa-mi scot din sistem anumite ganduri...


Nu stiu daca la sfarsit exista o morala...poate doar, daca vreodata o sa simtiti ca inauntrul vostru cineva sau ceva striga STOP, poate chiar e cazul sa va opriti!

9 comentarii:

afostodatavera spunea...

o sa existe un sah -mat ...un stop...si in momentul acela...tu vei hotari ultima mutare ... suferinta, durere, rationament si simtire ...joaca...asta este viata noastra...sentimente ce uneori nu pot fi pur si simplu transpuse in cuvinte...succes...:D

Anne spunea...

afostodatavera are dreptate :)

Black Bitch spunea...

Cineva a spus odata: "Durerea este inevitabila. Suferinta este insa optionala." Femeile sufera mai mult ca barbatii pentru ca asa vor ele. Sau mai degraba pentru ca de multe ori nu au altceva de facut.

Si nu, nu cred ca exista nici o morala la nici fel de capat. E doar mintea care ne spune ca am ajuns la capat... si ca am trecut si peste asta...

CRICRI spunea...

Sa pleci din locul care te face nefericita, este o dovada clara de selfesteem.De regula, ca un paradox tampit al vietii, tre' sa pleci cand iubesti mai mult..ca sa fie chinuitor de greu sa learn to let go..The point is:if u feel like going, don't look back.Asta daca ai facut tot ce ti-a stat in putinta sa ''salvezi'' lucrul respectiv...si mai ales daca ai facut-o din tot sufletul, nu doar ca sa nu ai ce sa-ti reprosezi mai tarziu.Deciziile se iau, sufleteste, inainte ca mintea sa poata sa priceapa sau/si sa le accepte...

Ambition! spunea...

Draga Ana,
Nu esti un pion, tu ramai o printesa pentru noi cei de la Ambition! :-)
Avem o LEAPSA pentru tine pornind de la postul acesta:
http://blog.ambition.ro/?p=25.
Tu cum ai vrea sa fie nunta ta, o sa respecti traditiile, o sa faci totul ca la cartea ortodoxa?

Anda spunea...

Sincer, eu chiar nu inteleg cum pot plange in halul ala, cum ai spus tu, sa am impresia ca n-o sa ma mai trezesc si ca a doua zi va fi insuportabila, iar cand ma trezesc o iau de la capat, nu cu forte proaspete, dar sa o iau. Si senzatia aia de "sfarsit" nu mai e.
Astept sa vad si eu unde e limita. Ah da, si de fiecare data sper ca n-o sa ma mai simt "asa".
Si eu am impresia ca femeile sufera mai mult decat barbatii, dar nu sunt de acord cu Black Bitch. Nu ma pot educa sa nu sufar, ca si cand as ignora durerea aia...

Doppelganger spunea...

Yeah, well...the truth is that this kind of problems just comes and goes. I've been there. Stiu ca-i naspa si extrem de urat, dar in cele din urma o sa dispara aproape complet orice are legatura cu asta. Suna brutal? Insensibil? Poate un pic pesimist? Well, it's the truth. I've been there and I have to admit I'm almost healed. It's true: time will heal.

Just hang on.

Good luck.

ddew:) spunea...

Si eu cred ca dispare tot, se transforma in ceva mai bun, daca ai rabdare si putere sa rezisti.
Da, intr'adevar, ultima mutare e a ta. E grea si adesea te doare pe tine cel mai mult, dar e decizia care ai luat'o tu...iar partea cea mai rea, e ca nu poti invinovati pe nimeni altcineva pentru asta.

Anonim spunea...

nevoia de a verifica:)