vineri, 2 octombrie 2009

Nonprintesa si bula ei

De ceva timp mi se spune ca vorbesc mult si spun putin sau vorbesc putin si nu spun nimic...depinde de context. Evident, mie mi se pare ciudat, pentru ca eu ma privesc ca pe o persoana extrem de deschisa..

Dar avand in vedere ca nu exista o singura persoana care mi-a spus asta, ci sunt mai multe..am inceput sa constientizez problema.

Traiesc intr-o bula. Ce-i drept e o bula cu gauri, nu de alta, dar trebuie sa-mi pastrez imunitatea, nu-i asa?
Mi-am format un sistem de aparare involuntar, pe care dupa mult timp am inceput sa-l constientizez.

Nu am traume grave si nici probleme existentiale iesite din comun.

Pur si simplu m-am lovit cu capul de sus, mi-am dat seama ca ma doare si n-as mai vrea sa trec prin asta iar.

Cred ca un pitic de-al meu a zis "Hmm..nu e bine asta pentru tine" si atunci, incet, incet, a inceput sa-si construiasca o casuta pentru a se feri de rau si a-i fi bine. Practic, a pus stapanire pe mine, mi-a construit o bula si m-a pus sa ma adaptez si sa ma bucur de ea.

Ce-am facut eu? M-am adaptat, logic :)

Beneficii?

Riscuri minime, dorinta acuta de a detine controlul...si dupa cum bine stim cu totii, cand avem "puterea", mai greu sa fim raniti, o viata cvasi-linistita, fara dezamagiri, si abilitatea de a trece "mai departe" mult mai usor.

Riscuri?

Impresii gresite despre mine - ca sunt rece, necomunicativa, ca merg pe principiul "ma descurc si singura" si mai ales ca cineva trebuie sa treaca 1028e4308403803 de trepte ca sa ajunga la mine..

Realitatea?

In adancul sufletului am ramas la fel: o persoana usor influentabila, sensibila, indragostita de fluturasi, care vrea sa fie tinuta de mana pe strada, vesela, visatoare si usor de dezamagit...

Rezultat?

Combinand toate efectele din acest post relativ coerent, avem urmatoare concluzie: fiecare experienta pe care am trait-o a contat si m-a facut ceea ce sunt in prezent: o nonprintesa prinsa intr-o bula cu gauri, care vrea sa fie inconjurata de oameni care-si doresc si-si dau silinta sa patrunda in lumea mea.

Poate asa imi dau seama ca intr-adevar vor sa fie aici si ca le pasa, poate asta sunt acum, sau poate am nevoie de o gura de aer proaspat care sa ma faca sa pasesc sigur intr-o lume in care nu stii ce te asteapta dupa colt.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Depinde cat de mult inseamna pt. tine ceea ce cred oamenii care nu reusesc ,,sa te vada''

Zoli ZzZ spunea...

Si eu am o bula, iar in momentul cand ies din ea atunci ma simt viu. E bula roz cu interior negru a sigurantei, a previzibilului, a rutinei, unde urmezi un tipar de actiuni si ganduri deja traite.

Spre fercirea mea, mi s-a atras atentia ca singura modalitate de a te progresa e de a parasi aceasta zona de confort. E valabil in multe arii ale vietii, atat fizic (fa mai mult cu o flotare de cand zice corpu: "gata, AJUNGE!"; logic (articolul de revista nu e o carte; ai mintea deschisa la idei noi, le oferi o sansa?); emotional (nu fugi de emotia de frica, rusine, furie, etc - acceptale si lasate spalat de ele cat mai des posibil.); spiritual (cat timp iesi din zona de confort ca sa hranesti spiritul?).

Concluzie: Frustrarea si parasirea zonei de confort in mod intentionat e sanatoasa. Tip of the day: Frustreaza iar apoi revino in bula ta pentru a te reincarca cu energie.

lara spunea...

cred că toți avem așa-zisa bulă(eu o numeam carapace.) poate nu poți să trăiești viața cu adevărat fără să ieși din ea...

Hyperion spunea...

normal ca toti oameni au asa zis o "bula" eu pe a mea o consider sistem de sigurantza ptr k ea ma tine departe de unele obstacole si chiar dak le intalnesc trec peste ele usor :D dar sunt de acord k trebuie sa iesi din cand in cand din ea si sa profiti de viata din plin este ok ;) dar trb sa te intorci inapoi ptr a detine controlul iara si sa fi cel cu "putere" chiar dak in inima ta esti o fire sensibila, asta te face sa treci de multe lucruri grele ;)

andrei akhe spunea...

o sa reusesti sa iti gasesti locul si viata o sa se apropie de "acel ideal din bula". curaj.

Alecs spunea...

mi-e dor de tineeeeeeeeeee. chiar daca te-ai prostit putin cu posturile astea apocaliptico-enervante. :))

Roxana spunea...

„Campania pentru Luana a luat sfarsit. Suntem fericiti sa va anuntam ca s-au strans banutii necesari implantarii. Totusi campania “Luana , citeste o poveste “continuua prezentandu-va cazurile prietenilor ei care momentan nu pot auzi. Astfel si Andreea poate citi o poveste . Multumim din suflet oamenilor speciali care au facut ca acest proiect sa gaseasca o finalitate si in acelasi timp sa ne dea speranta ca poate continuua sa ajute si alti copii, multumim ca ati renuntat la cate ceva pentru dumneavoastra pentru a ajuta acest ingeras, multumim pentru timpul acordat, pentru efortul celor ce au promovat aceasta campanie, pentru miile de mailuri si im-uri trimise catre listele de prieteni din calculatorul fiecaruia, pentru blogerii care au postat comentarii si care au spus povestea mai departe, multumim dansatorilor care au facut prin efortul lor sa miste o sala intreaga, multumim firmelor care intr-o perioada critica au gasit resurse sa sprijine aceasta idee. Va multumim”.

In continuare puteti scrie o poveste pe www.citesteopoveste.com

iulia spunea...

bula lui bolt?