Am constatat, nu cu asa mare uimire, ca am o dependenta nociva personalitatii mele.Nu o regret. Fiecare are nevoie de momente penibile in viata - altfel nu s-ar schimba.
Consider ca, cel putin dintr-un anumit punct de vedere, eu am avut destule.
Am trait cateva luni intinsa pe jos, mi-am uitat sufletul in case straine, am lasat impresii despre mine nu prea bune si m-am pierdut.
Imi cer scuze mie, in primul rand, pentru ca mi-am batut joc de cine sunt si m-am complacut intr-o stare ce incet, incet m-a bagat in ceata.
Apoi, imi cer scuze celor pe care i-am stresat: imi pare rau daca am parut prea insistenta. Adevarul este ca nu meritati atata atentie si nici nu sunteti asa importanti pentru mine. Mintea mea bolnava e de vina.
Maine vine primavara si cu ocazia asta am hotarat sa-mi revin: intru la dezintoxicare.
7 comentarii:
bun planul.de maine ma bag si eu la dezintoxicare.
Deeeci,cum a fost prima zi de dezintozicare?
Daca ar fi sa o iei de la capat cu obsesiile adolescentei tale... si apoi cu cele din prezent.. Ce ai face diferit? (astept post)
@ Kali: A fost foarte ok :)
@ Sofia: Ne dam teme acum? Fii mai explicita, te rog..
Ideea e ca n-as vrea sa mai am obsesii :-s
Puup
Din nefericire, e mult mai usor sa renuntam la ciocolata, alcool, tigari sau alte dependente decat la cele care ne fac cu adevarat rau, insa la nivel psihic. E usor sa nu mai cumperi ciocolata, sa nu mai pui gura pe tequila sau sa arunci pachetul de tigari, dar e aproape imposibil sa nu te mai gandesti la oamenii care "are not that into you", sa nu'ti mai bati creierii rastalmacind cuvinte si sa nu te mai agati de semne inchipuite. Nu stiu daca are sens ce spun eu aici, asa ca o sa'ti urez doar dezintoxicare placuta, sper sa reusesti :)
@ Lenebarbie: Are foarte mare logica ce zici tu. Pana acum mi-e bine, merci de urari. Te pup
Eu subscriu.
Trimiteţi un comentariu