marți, 9 februarie 2010

Cu siguranta...cred...nu stiu

Caut esenta lucrurilor.

Nu-mi plac discutiile din complezenta, oamenii fara substrat si starile platonice.


Ma implic in lucrurile care ma pasioneaza: carti, persoane, sentimente, melodii. Le interiorizez si incerc sa trag concluzii de pe urma lor. Pe care apoi sa le transform in lectii. Sau macar in petice care sa-mi acoperi Eu-ul.

Uneori caut cuvinte care sa-mi linisteasca nelinistile. Caut cuvinte in persoane care nu vor sa mi le ofere.
Nu inteleg exact de ce.

Poate simt ca daca o persoana aproape straina ma calmeaza, inseamna ca ma intelege, deci inseamna ca am un rost.


Actionez strict in functie de ceea ce simt. Si numai eu stiu de cate ori m-am lovit de ratiunea celor din jur.
Sau de faptul ca oamenii nu mai stiu sa simta.
S-au baricadat in spatele unor ziduri de autoaparare, atat de tare s-au speriat de prima suferinta.


Dar eu continui sa ma lovesc si sa cad si uneori mi-e din ce in ce mai greu sa ma ridic.


Parca incep sa ma trezesc si sa constientizez lumea in care traim. Nu pot sa functionez intr-o astfel de lume.


Va rog eu frumos: macar 5 minute pe zi incercati sa nu mai fiti indiferenti si rai si superficiali. Priviti lucrurile cu seriozitate.


Dragi cititori, nu mai imi spuneti ca intelegeti ceea ce simt. Da...probabil ca asa e, insa nu ma ajuta cu nimic.
Mai bine veniti cu solutii sau imi spuneti cum v-ati schimbat in bine sau ce ati facut bun in ziua respectiva. Sau ce v-a facut sa zambiti!


Ieri seara m-am trezit din somn si am avut un atac de panica. Am simtit ca nimic n-o sa mai fie bine.
Stateam in pat si ma uitam la tavan.
M-am simtit singura. Am inceput sa plang.

Am dat doua mesaje: de la primul cautam exact niste cuvinte potrivite pentru suflet, iar de la al doilea o certitudine.


De la primul am primit raspuns: "
U ai tendinta sa dramatizezi lucrurile"

De la al doilea: "Vin la tine acum. Te rog sa raspunzi si sa imi dai drumul la usa"

Intr-unul am actionat
sentimental (fara intentii romantice, ci pentru ca asa am simtit) si in altul rational. Concluzii?

Sunteti norocosi daca aveti prieteni pe care sa va puteti baza si care sa vina la voi prin ninsori si ger ca sa va stranga in brate si sa va spuna ca o sa fie bine
, dar e bine sa va pastrati si sentimentul de "dar daca..."

Dar daca o persoana aproape straina mi-ar fi linistit nelinistile, m-ar fi inteles cand aveam nevoie si mi-ar fi dat
rostul?

Morala: de asta rostul ni-l dam singuri...

18 comentarii:

Caty spunea...

Nu inteleg cum poti pretinde altora pur si simplu sa renunte la viata lor pt a ta. Nu crezi ca ceri prea mult. Nu crezi?! Lasa-i sa aiba o viata, si tu traieste viata ta asa cum ti-ai facut-o tu. Tot ce spun e sa live and let live. Hope for you all the best.

Ana spunea...

@ Caty: Draga mea,

Nu inteleg cum ai inteles tu asta. Imi pare rau sa-ti spun, dar nu doar ca ai pierdut ideea, dar esti si pe langa subiect...grav.

afostodatavera spunea...

cand imi spune cineva ca dramatizez ...( pentru ca mi s-a intamplat si mie :)))ma doare si mai tare ...pentru ca nu are cum sa inteleaga ceea ce eu simt ...nu are ...indiferent cat de asemanatoare e situatia ...nu am cum sa iti spun ca trece...dar trebuie sa gasesti in tine puterea de a fi tare ...de a fi mai rationala si de a te bucura de micile lucruri ...doare al naibii de rau ...dar crede-ma pe cuvant roata este "atat" de rotunda incat o sa te surprinda...

Anonim spunea...

CRICRI

Imi vin in minte cuvintele cuiva... ''De cand n-ai mai imbratisat pe cineva fara sa intrebi nimic, fara sa ai pretentia ca intelegi ce e in sufletul lui cand nici macar el nu stie? ''

Hyperion spunea...

"Nu pot sa functionez intr-o astfel de lume." tocmai functionezi de ceva vreme si dupa cate vad functionezi bine ;)

pe mine ma face sa zambesc cand vad un alt om ca zambeste si uita de probleme macar ptr 2-3 minute:D


ai lasa o persoana straina sa te linisteasca?



ps:odata ce ai cazut trebuie sa te ridici intrun fel sau altul...

Anyana spunea...

:) Ce ma face pe mine sa zambesc este aceasta fraza "Continua sa te desavarsesti prin iubire", pe care mi-o repet cand imi este rau. Iti recomand o carte, care cu siguranta te va face sa zambesti "Pescarusul Johnatan Livingstone" de Richard Bach.

i n e s s ● spunea...

deci.
blogul tau e chiar tare.
poate treci si pe la mne.
mai ales imaginile:
imi place ca le iei de pe devianart.
:X.
iubesc blogul...
m'a ajutat in multe situatii.
chiar stii sa dai sfaturi.
:X.

Susanne spunea...

ai un blog incredibil de .... viu!

Superstar- spunea...

Salut !Doresti sa faci link exchange ?eu iti afisez linkul pe http://blog.jocuri-tari.ro si pe http://www.jocuri-tari.ro/links.php iar tu imi afisezi un link catre http://www.jocuri-tari.ro cu titlul jocuri ,email me la kaydotsuperstar@gmail.com sau completeaza formularul http://blog.jocuri-tari.ro/link-exchange

Caty spunea...

@Ana

Draga Ana,

Imi cer scuze ca sunt grav pe langa subiect, nu stiu cum mi-am permis dupa asa ceva.

Sincer, nu stiu de unde am putut eu pleca cu ideea, din ceea ce ai scris tu, ca tie ti se pare normal sa dai buzna in viata prietenilor tai. Ca ii respecti atat de mult incat e perfect normal si ok sa ii trezesti la 3 dimineata si sa le faci un atac de panica.
Adica, ei nu or fi obositi, ei nu or fi avut o zi proasta si poate au nevoie de odihna si ti-ar parea si tie rau sa ii deranjezi si sa ii sperii, sa isi faca griji, nu stiu, zic si eu ca un muritor de rand ce sunt ...

Mda, mai mult ca sigur am inteles eu gresit...

Pupici

Ana spunea...

@ Afostodatavera: De abia astept sa ma surprinda roata..sincer :)

@ Cri cri: De azi...imi place sa dau hug-uri :P

@ Hyperion: Uneori, persoanele straine te pot surprinde intr-un mod placut..
Si am zis aproape straine ;)

@ Anyana: Iti multumesc tare mult pentru recomandare si raspuns. Chiar am sa caut cartea!

@ Iness: Daca tu iubesti blogul..si blogul te iubeste pe tine ;))

@ Susanne: Iti multumesc. Imi doresc sa nu moarta niciodata...

@ Caty: Da Caty, chiar ai inteles gresit. Iarta-ma ca-ti repet chestia asta. Habar nu ai despre ce vorbesti, asta 1 la mana si 2 la mana, de ce esti atat de afectata tu?
Nu pot sa pricep..nu poti dormi tu noaptea ca eu dau mesaje oamenilor? :)
Si ora 3 dimineata de unde ai scos-o?

Anonim spunea...

Bun asa! Se pare k esti exact tipul meu de fata :)) Ne place sa ne agatam de rau, cu toate k am putea avea bine:) Cel putin eu!
Am ajuns la concluzia k nu ii pot schimba pe ceilalti, nu.i pot face sa simta.Unii au sentimente, altii nu. Punct si de la capat..
Diferenta dintre noi doua stii unde se vede? Eu incerc sa ma fac pe mine mai rece, mai indiferenta, sa nu ma mai doara si sa evit astfel de oameni robotei.. Cred ca o sa.mi pierd viata printre degete daca incerc sa ma lupt cu morile de vant incontinuu si nu e ce.mi doresc :P
Sa stii ca te citesc de foarte mult timp si e minunat... Tot ce simt eu, tu poti expune prin cuvinte si asta e o arta din punctul meu de vedere!
Te pup!

Anyana spunea...

:) Pentru Anonim. Am incercat sa fac si eu la fel ca tine, sa fiu rece, sa nu ma implic, sa fac sa nu ma mai doara. Dar ar insemna sa nu fiu eu, sa fiu ca ei si nu este asta solutia, cel putin nu pentru mine.
In schimb, am invatat sa filtrez, din acei multi "prieteni" care m-au vrut doar atunci cand eram fericita, care ma cautau numai cand aveau nevoie de mine si cand se aveau probleme in cuplu si care mi-au intors spatele cand am avut eu momentele de depresie, atacurile de panica (exact prin ce cred ca a trecut Ana), au mai ramas... hmmm, maxim 3. Dar pe care contez. Si, poate este mai bine asa.

Caty spunea...

Afectata, nici de cum, spuneam o simpla opinie. Nu vrei tu reactii la ceea ce scrii?!, sau vrei doar reactii pozitive. Stii ca din reactiile negatine inveti, de fapt, nu?!?
Ma opresc aici. All the best ...

Tai tai.

Razvan Pascu spunea...

Mie imi place titlul foarte mult... :)

Ana spunea...

@ Anonim: Propun sa nu mai incerci sa fii altcineva decat cine esti...sa fii tu, si mai devreme sau mai tarziu o sa fie bine!

@ Caty: Ai dreptul sa-ti spui opiniile. Nu vreau doar lucruri pozitive. M-am enervat pt ca nu ma cunosti si vb ca si cum m-ai cunoaste...iar adevarul este mereu undeva la mijloc.
Te mai astept pe aici.

@ Razvan: Este un inceput zic eu :)

namtigari spunea...

iti consumi prea multa energie cautand.
mai bine lasa-te gasita :)
pup

Soimul roman spunea...

In viata se merge cu capul sus. Suntem obligati sa ducem o viata fara compromisuri. Dar asta inseamna o viata plina de riscuri. Sentimentele astea la care tu te referi sunt o slabiciune umana. Gandeste-te ca in ziua de azi, cine este bun este luat de prost. Iubirea s-a pierdut demult in inocenta scrierilor de pe zidurile blocurilor comuniste, "Andreea te iubesc", sau "M+A=LOVE". Iubirea s-a pierdut prin pornografie, prin transformarea scolaritelor cu codita si note buna la scoala, in tarfe si dame de companie. In esenta, sentimentele au fost cumparate de bani. Si cum sa iti afisezi cele mai mari temeri, cele mai mari bucurii, cand cei de langa tine le pot folosi impotriva ta? Conceptul de prietenie s-a oprit demult la impartirea unei liniute de cocaina, la berea la 2 litri facuta posta in spatele blocului.