miercuri, 21 iulie 2010

Draga Ovidiu,

Imi stau cuvintele pe limba si nu reusesc sa scriu nimic concret.

Fraze, propozitii, intrebari, ganduri si emotii mi se perinda printre emisfere si eu nu reusesc sa astern, negru pe alb, ce simt.


Cum as putea sa ajung o mare scriitoare daca eu nu pot sa scriu?


Ma intreb ce simti, ce gandesti, ce te nelinisteste, ce-ti place, ce te face sa razi si ce te face sa vrei mai mult.


Ma intreb cum fac sa nu te pierd si sa te conving ca si tu trebuie sa te intrebi acelasi lucru.


Am senzatia ca trebuie sa ma lupt cu o lume intreaga si ca nimeni nu intelege nimic.


Toata lumea asta stie deja finalul, iar eu nici n-am apucat sa ma bucur de inceput.


Ma doare ca nu pot si nu stiu cum sa te ajut. Acum nu mai esti singur.

Suntem doi.


Si ma intreb daca tu intelegi.


Imi doresc tare mult sa fii fericit.


Cu speranta ca intr-o zi ai sa ma lasi sa fac parte din lumea ta,


A ta,

Otilia.

4 comentarii:

just "her" spunea...

Pur si simplu minunat.. Inteleg prea bine ce simte Otilia..E pustiitoare senzatia despre care aminteste, aceea ca toata lumea din jur stie deja finalul, desi ea nici inceputul nu l-a savurat cum trebuie..
Ii doresc sa gaseasca un Ovidiu pe care sa nu fie nevoie sa il convinga de nimic.. Un Ovidiu care sa vrea el sa lupte, sa gaseasca singur putere pentru "ei".. Un Ovidiu constient ca sunt doi si care sa aduca fluenta gandurilor Otiliei, astfel incat ea sa gaseasca linistea care sa ii permita sa scrie, pentru ca scrie frumos... Si daca descrie frumos starile de neliniste si tristete..oare cum ar scrie cand ar fi fericita si implinita?

smiling sheep spunea...

pur si simplu am ramas fara cuvinte,se intampla sa nu stii ce vrei sa scrii,dar atunci dai tot din suflet,atunci parca scrii cel mai bine,e ca si cum ai pica intr`o coma alcolicaa si ai face cele mai bune versuri!

Ciupi spunea...

Superb <33

Cris B. spunea...

mi-au dat lacrimile! superb :) felicitari.