miercuri, 29 septembrie 2010

Sec

Am intrat intr-un sistem care mi-a spulberat orice urma de creativitate.

Sunt intr-un loc in care mi-e scarba sa calc si in care ipocrizia, minciuna si nepasarea sunt la ele acasa.


Mi-e frica sa nu ma transform intr-un om nul, care nu mai are vise si sperante, mancat de plafonare si rutina.


Urla sufletul in mine cand vad ca stau de o ora cu o foaie alba in fata si nu reusesc sa scriu nimic.


Urla. Si va jur ca daca cineva m-ar taia, nu m-ar durea asa tare.


Pe moment, depind de un loc care-mi macina orice urma de umanitate.


As crea o revolutie si i-as impusca pe toti. Sau cel putin jumatate.


Pentru ca s-au nascut si au ajuns sa fie asa.


Interiorul meu urla si plange si se zbate. E furios pe mine. Ca stau, in timp ce roata se invarte.


Eu nu sunt asa. Nu sunt facuta pentru un sistem creat sa indobitoceasca masele.

Mi-e scarba de omul care am ajuns.

8 comentarii:

Zoli ZzZ spunea...

ce bine ca avem si vom avea mereu "speranta"; si putem folosi de ea in momente ca acesta, pentru a ne mai indulci clipele si a nu mai alimenta si intretine cu resentiment o situatie de viata. in rest ce ne ajuta sunt faptele spre altceva, acceptarea si intelegerea. (...) dar lasand filozofia; ar trebui sa faci ceea ce simti. e nevoie de o revolutie a constiintei... razboiul cu tine cu altii nu duce la pace. (...) dar lasand filozofia; iti zic ca nici eu nu stiu ce sa fac cand imi vad prieteni dragi cum devin pe zi ce trece din ce in ce mai rai, mai increzuti, mai surzi... doare, dar ce poti face decat sa iti vezi de treaba ta, ca sa (te) cunosti si sa speri? hmmm... sa iubesti!? ah... filozofia ne bantuie :), tot de ea dai in fiecare colt de gand ...sper sa traiesti precum visezi si speri... si sa ne spui si noua de mai bine...

Anuca spunea...

Hey,iti citesc blogul de mult timp,ador felul in care scrii si,in mod sigur,si felul in care gandesti.Desi mi-am regasit propriile ganduri,opinii in multe din cele scrise de tine,trebuie sa recunosc ca postarea recenta a fost ca o palma peste fata,m-a trezit intr-un fel la realitate si mi-a amintit in ce "tabara",sa zic asa,ma aflu.
Ei bine,scopul acestui sistem in care ne-am nascut si in care traim-cel putin,deocamdata-are ca scop indobitocirea maselor.Probabil o revolutie nu ar rezolva prea multe.Poate ai gasi cativa oameni care sa ti se alature,dar marea majoritate se lasa indobitocita,se lasa manipulata,pentru ca asta face ca lucrurile sa mearga mult mai usor.
O posibila razvratire ar cere prea mult efort din partea unora,care probabil se gandesc ca daca altii,inaintea lor,au supravietuit sistemului,de ce sa lupte ei si sa schimbe ceva?
Poate consideri ca sunt vorbe mari,pe care e usor sa le arunci,dar eu chiar cred ca tine de fiecare,este alegerea fiecarei persoane daca se va lasa indobitocita sau nu,daca se va transforma intr-un sclav al sistemului sau nu,daca isi va pierde orice urma de umanitate,creativitatea,sentimentele,liberul arbitru sau nu,daca va deveni un om nul,o alta fatza din multime sau nu.
Parerea mea e ca tu,din extrem de putinul "cat te cunosc"[adica din cat mi-am putut da seama,citindu-ti blogul],ei bine TU esti una din putinele persoane care vor fi vreodata una cu sistemul.Gandirea ta e prea evoluata,prea complexa,sufletul tau e prea suflet sa accepte o "uniformizare" cu restul societatii.Toate astea,din ce se poate vedea de afara si de foarte departe,fara legaturi directe :)
Daca ma insel,greseala mea [nu ar fi prima data :D ]

golem spunea...

te citesc de ceva vreme... imi place stilul tau pe cat de fluid pe atat de complet... stil care nu acopera intru totul acest post... ma ashteptam sa citesc "printre cuvinte" shi motivul pt care nu evadezi din "sistem"...

lenebarbie spunea...

Si eu am fost intr'o stare foarte asemanatoare la un moment dat. Dupa care am emigrat :)
Ideea e ca inteleg ce inseamna sa traiesti o viata care sa ti se para ca nu mai e a ta si sa te uiti cu jind in urma la visele pe care le'ai avut candva, apoi sa privesti cu dezgust persoana din oglinda si sa vrei sa spui: Nu sunt eu...
Fugi!

Anonim spunea...

eu am simtit furia acum un an dupa ce mi-a fost furata revista. am plekat din tara si m-am pierdut in karaoke. in londra. azi am simtit ca inebunesc. nu mai pot pune pe picioare nimik, iar oamenii aici sunt niste robotzi setati sa minta si sa decojeasca suflete. daca si in romania e la fel atunci revolutia www a inceput. simt dureri fara limita cand vad non-valori care decid viata noastra. e greu. cumplit pentru mintile creative. nu exista solutii la haos. singura solutie suntem noi. sa ne amagim ca ne e bine. nu putem schimba nimik. diferenta o face rabdarea si lucrurile facute excelent, pentru a lupta...

cornel spunea...

Da, real, dar daca simti asta nu numai conjuctural, am convingerea ca vei gasi ,,nise,, de adapostire. Sensul de nise, eu nu il gandesc peiorativ. Sensibilitatea cu acest grad de receptie, cel putin partial trebuie indreptat si pe un domeniu, sau mai multe unde mai sunt compensatii. Toate cele de bine, cornel.

cornel spunea...

Da, real, dar daca simti asta nu numai conjuctural, am convingerea ca vei gasi ,,nise,, de adapostire. Sensul de nise, eu nu il gandesc peiorativ. Sensibilitatea cu acest grad de receptie, cel putin partial trebuie indreptat si pe un domeniu, sau mai multe unde mai sunt compensatii. Toate cele de bine, cornel.

Zuzii.Zmile;x spunea...

draga ana. Vroiam sa iti cer permisiunea sa public si eu aceasta postare pe blogul meu. L'am publicat dar daca nu vrei sa imi accorzi permisiunea o voi sterge . Multumesc.