A intrat in lumea ei. S-a adaptat, si-a intins bratele, i-a zambit in somn si a vrut s-o aiba mai aproape. I-a furat perna.
Intr-un timp, el spunea ca "se vede de pe luna ca..."
"Ca ce?", intreba ea, curioasa pana la pragul enervarii...
Asa e ea: vrea sa stie tot, acum si mai repede daca se poate.
El e invers: crede ca lucrurile vin in timp, nu-si gaseste cuvintele si evita raspunsurile.
Impreuna sunt bine. Fericiti am putea spune, dar sa nu uitam ca fericirea se traieste in secret.
Nu vor sa le fie furata de sufletele nelinistite si opace.
Ea s-a obisnuit sa doarma langa el.El s-a obisnuit sa se trezeasca langa ea.
"Ti-a fost dor de mine si atunci cand eram langa tine?- Da".
Liniste."Vrei sa fugim in lume? O facem si pe asta daca e..."
Si daca fara sa stai pe ganduri ai sa raspunzi "oricand", vei intelege.
Imi stau cuvintele pe limba si nu reusesc sa scriu nimic concret.
Fraze, propozitii, intrebari, ganduri si emotii mi se perinda printre emisfere si eu nu reusesc sa astern, negru pe alb, ce simt.
Cum as putea sa ajung o mare scriitoare daca eu nu pot sa scriu?
Ma intreb ce simti, ce gandesti, ce te nelinisteste, ce-ti place, ce te face sa razi si ce te face sa vrei mai mult.
Ma intreb cum fac sa nu te pierd si sa te conving ca si tu trebuie sa te intrebi acelasi lucru.
Am senzatia ca trebuie sa ma lupt cu o lume intreaga si ca nimeni nu intelege nimic.
Toata lumea asta stie deja finalul, iar eu nici n-am apucat sa ma bucur de inceput.
Ma doare ca nu pot si nu stiu cum sa te ajut. Acum nu mai esti singur.
Suntem doi.
Si ma intreb daca tu intelegi.
Imi doresc tare mult sa fii fericit.
Cu speranta ca intr-o zi ai sa ma lasi sa fac parte din lumea ta,A ta,Otilia.
Fiecare om ar trebui sa-si conserve o doza mare de optimism pentru situatiile in care este fericit.
