duminică, 20 februarie 2011

Scurta revelatie de durata!

Sunt momente in care uit sa fiu copil.
Devin un fel de fiinta autoritara, impovarata de griji si inghesuita intr-un colt intunecat din care imi este greu sa vad lumina.


Nimeni nu ma place cand ma transform. Nimeni nu vorbeste cu mine si nu-mi suporta scenele de Regina Paranoica.


Chiar daca pledez nevinovat si-mi construiesc o pledoarie bazata pe argumente logice, Instanta nu-mi da dreptate si ma pofteste sa ies din sala.


Infuriata, ma supun. Nu-mi doresc sa mi se aplice o sentinta uricioasa.


Ajung tarandu-ma in spatiul meu negru si incep sa fac ordine.


Pe masura ce sterg parful si spal lucrurile murdare, imi dau seama ce am devenit - o faptura incapabila sa gandeasca pozitiv.


Incep sa-mi aduc aminte ca erau vremuri in care debordam de optimism si energie.


Ce s-a intamplat?


Am uitat ca fiecare dintre noi trecem prin perioade mai putin roz, dar ca acele perioade au si un final.


Poate nu fix cand ne dorim, dar asta nu inseamna ca nu-si au capat.


Am uitat ca am nevoie sa indur vremuri cetoase ca sa le intampin jucaus pe cele insorite.


Mi-am ingropat visele si m-am dat batuta.


M-am transformat intr-o fiinta cenusie si am uitat cat de colorata eram la inceput.


Gata! Nu se mai poate asa!


Cum sa ajut pe altii, daca eu nu ma pot ajuta pe mine?

Cum pot sa astept ca ceilalti sa ma placa, daca eu ma urasc?


Nu, nu, nu, nu! Refuz categoric sa devin o morocanoasa si o nesuferita.


Imi voi aminti mai des ca sunt copil si ca am dreptul sa visez.


Dar mai ales, am sa incerc sa accept iernile lungi, pentru ca am descoperit (iar) ca primavara e dupa colt.


Si da, voi inceta sa ma mai dau batuta!


Caz inchis!

9 comentarii:

Antonio spunea...

succes!

je spunea...

se întâmplă. eşti om. suntem oameni. toţi trecem prin asta. nu toţi însă au revelaţia şi unii continuă să îşi îngroape aproape inconştient visele. dacă e prima dată when it strikes you, s-ar putea ca întoarcerea către tine să nu se întâmple chiar acum. ştii că trebuie să faci ceva, dar s-ar putea sa nu faci nimic deocamdată, pentru că te-ai obişnuit cu starea asta şi, într-un fel, ţi-ar fi mai comod să mergi mai departe tot aşa. dar, va exista şi o a doua sau chiar a treia revelaţie. şi atunci, o să observi că deja ai început să te schimbi. poate nu vei fi la fel de optimistă şi energică aşa cum erai, dar vei şti să blochezi mai bine energia negativă, îţi vei regăsi visele şi vei lupta cu echilibru, speranţă şi un pic de culoare. I hear ya, Ana! deşi nu ne-am mai văzut de muultă vreme (nu ştiu exact de ce), am fost şi eu unde eşti tu. şi m-am întors. o dată ce ai conştientizat schimbarea negativă, ai răbdare cu tine şi dă-ţi timp să revii. pup

je spunea...

semnat: foggie :)

Romanii au talent spunea...

Sunteti interesati de un schimb de link cu
romaniiautalentro.blogspot.com
astept un comm la o postare sau prin formularul contact
Va multumesc!

Mihaela spunea...

Nu trebuie sa te urasti pe tine niciodata, orice ar fi. Poti sa te simti nemultumita si sa incerci sa te schimbi, dar nu sa te urasti. Ai incredere, toate perioadele urate trec la un moment dat, mult noroc!

strumfita cu esarfa spunea...

Good things come to those who know how to wait!
don`t be cruel to urself, everything will be ok in the end, if it`s not ok, then it`s not the end.

ale:) spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ale:) spunea...

cam toti trecem prin momente de genul,dar cred ca cel mai important este sa nu ne dam batuti, sa ne mai ramana o doza cat de mica de speranta si putere sa continuam..

m-ai uitat intr-un pahar cu apa spunea...

pana la urma toti suntem copii , indiferent ca vrem sau nu , ca suntem constienti de asta sau nu. copilul din noi nu o sa mopara niciodata , decat daca vrem noi sa il omoram .
Ai grija de tine. >:D<