miercuri, 26 octombrie 2011

Nimicuri

Ma amagesc constant ca traiesc o mare iubire. Refuz sa privesc obiectiv si sa pasesc cu ambele picioare in prezent.

Imi uit mereu talpa stanga in trecut si nu vreau sa ma trezesc.

Visez. Visez la o dragoste cliseica. De film. Acea exceptie care confirma regula.

Ma incapatanez in naivitatea mea pana la disperare si continui sa cred ca nimic altceva nu mai conteaza.

Sunt genul de om un pic prea sentimental, empatic, aerian, pseudo-boem, pentru care viata nu are sens fara fluturasi.

Si nu am nevoie de orice tip de iubire. Nu. Am nevoie de acea iubire pasionala, dureroasa, care te ambitioneaza si te distruge cu la fel de multa usurinta, dar cel mai important, care-ti da sentimentul ca poti face orice.

Intr-un timp am avut senzatia ca am gasit-o.

La un colt de strada, am avut certitudinea ca am gasit ceea ce-mi doream foarte mult.

Din pacate, abia in timp am aflat ca povestile incepute la colt de strada sunt sortite esecului.

In urma lor raman doar lacrimi de crocodil, iluzii infantile si mii de kilometri distanta.

Nu traiesc o mare iubire. Stiu. Dar ce mi-as fi dorit ca lucrurile sa fi stat altfel!

8 comentarii:

D i a n a spunea...

Superba postarea !!:x

Ariane spunea...

Frumos. Am avut/am iubirea asta, iubirea in care frica nu mai exista. Si sa stii ca exista, iubirea between heaven and hell, dar nu stiu sa spun cat dureaza. Sunt in continuare in aceeasi iubire, dar acum, dupa 1 an, am momentele mele de frica, de indoiala, momente in care vreau sa ma ascund. Dar cred ca tarie ca e pur si simplu suficient s-o traiesti. Chiar si o zi.

Anonim spunea...

TARE postare, ..ne bucuram ca ai revenit :D ...

Anonim spunea...

ast sa vedem ce ne m-ai pregatesti...imi place mult ceea ce faci :xxxfelicitari pt tot:D:X

Irinel spunea...

...pari fara vina, o sa suferi mult!!!

Anonim spunea...

minunat. Si citind ce ai scris aici, am realizat ca si in urmatoarele 20 de iubiri vreau sa fiu la fel de mult tarat pe jos (cum am fost in ultima) si trantit la pamant, sa sufar si sa iau totul de la capat.

cu convingerea ca voi fi din nou trantit si batut.

jointandsmyle spunea...

Sti..citesc de la 6 ce ai scris tu..in seara asta e prima data cand iti vizitez blog.ul..si nu stiu de ce..dar ceva nu.mi da voie sa.mi mut privirea..dar nici eu nu imi doresc sa fac asta..pentru ca ma regasesc in unele fragmente..si ma fascineaza cuvintele tale..

ariadna41 spunea...

Printesa... iubirile sunt atat de mari pe cat ne pricepem noi sa le simtim... niciodata nu ne irosim intr-o iubire daca o traim prin toti porii... este minunata, atat cat este... umblam prin viata cu povara iubirii in suflet, si nu obosim niciodata... cred ca asta-i tot farmecul...