luni, 31 ianuarie 2011

Reteta ratatului contemporan

- Sa stai toata ziua si sa te gandesti cum sa faci ceva, fara ca efectiv sa faci ceva

- Sa intri in panica pentru ca viata trece pe langa tine, dar sa nu te obosesti sa te schimbi


- Sa te rogi zilnic ca visele sa-ti devina realitate si pur si simplu sa astepti


- In fiecare zi sa-ti dezvolti un nou plan, o noua pasiune, un nou scop


- Sa ai convingerea ca nu vei reusi orice vei face


- Sa nu mai lupti pentru ca nu mai vrei si nu pentru ca nu mai poti


- Sa lenevesti non-stop si apoi sa te plangi cat esti de nefericit/a, neajutorat/a, trist/a


- Sa ai potentialul si resursele necesare ca sa realizezi ce vrei tu, dar sa fii rebel si sa refuzi


- Sa vrei sa scrii: o carte, un post, o scrisoare, dar sa nu reusesti sa-ti echilibrezi gandurile pe cuvinte


- Sa urasti sistemul, dar sa ramai angrenat in el


- Sa uiti sa visezi, sa te joci, sa speri


- Sa ramai sec si sa-ti convina

joi, 6 ianuarie 2011

Intre Paranteze

Punctul si-a pus papion. A iesit pe usa.
La colt de strada il astepta Virgula, imbracata in rochita cu spatele gol.

S-au luat de mana si au pornit spre petrecere.

"Inca o seara plictisitoare in care trebuie sa ma prefac fericit", se gandea el.

Realitatea este ca cei doi nu se mai intelegeau de la o vreme. Nu trecea zi fara un conflict major, in casa lor din sectorul Tastaturii.

"Pare chiar ok in seara asta, cine stie, poate suntem pe drumul cel bun", spera Virgula.

Nu mai stiau sa comunice unul cu celalalt. Erau impreuna doar fizic. Psihic, Punctul isi argumenta logic frustrarile, iar Virgula plangea intinsa pe jos in baie.

Nu se ascultau si cel mai probabil, nici nu-si doreau asta.

Petrecerea s-a terminat.

Ramasesera doar ei doi. S-au asezat fiecare pe cate o Steluta, prea obositi sa mai incerce sa vorbeasca, prea epuizati sa faca fata unui nou scandal.

Punctul si Virgula se iubeau, dar in timp au renuntat sa mai creada asta. Nu au mai luptat si au luat lucrurile de bune.

Dragostea nu se pierde, dar se uita daca este neglijata.

Si este de o mie de ori mai trist sa uiti ca iubesti un semn de punctuatie, decat sa nu-l iubesti deloc.