marți, 3 aprilie 2012

1, 2, 3, 4 si 5


Exista cinci stadii ale durerii si a pierderii cuiva drag - Negarea, Furia, Negocierea, Depresia si Acceptarea.

Momentan ma perind haotic printre 1-4 si visez frumos la 5. De fapt, sunt cu un picior in 3 si unul in 4. 

Nu e cool ce se intampla, in niciun caz. 

Nu e frumos sa stai doua saptamani in pat, sa nu ai putere sa te schimbi, sa zambesti sau sa te gandesti la ziua de maine. Si cu atat mai mult, nu e deloc ok ca cele doua saptamani sa se transforme in luni.

E o batalie ce trebuie sa o duc singura. Miliarde de ganduri mi se plimba razlet printre emisfere, iar eu trebuie sa le opresc, sa le analizez, evaluez si eventual sa le dau drumul sau sa le transform in ceva constructiv.

Mi-am propus serios sa scriu o carte. In fiecare zi ma trezesc si imi spun - astazi voi scrie prima pagina. Se pare ca nu sunt inca pregatita sa fac asta. Nu imi gasesc concentrarea si ma simt mult prea obosita sa incep. Dar nu ma dau batuta...

Am fost mult prea pesimista in ultimul timp. Nu am crezut niciodata ca voi fi capabila de realism si ganduri negative. Dar uite-ma cum pot.

In continuare cred in binele din oameni si in povestile frumoase de dragoste. Nu le mai vad pentru mine, dar asta-i partea a doua.

In plan am sa ma pun pe picioare si sa invat sa accept ceea ce mi se intampla. Am inceput sa ies din casa, sa mananc fructe si legume, sa citesc foarte mult si sa fac in fiecare zi cate ceva benefic mie. Si in cel mai scurt timp ma voi apuca de alergat. Asta da realizare!

Uneori ma uit in jur si vad ca oamenii de langa mine au relatii, fac copii, au revelatii existentiale, isi construiesc cariere si per total, se plimba frumos prin viata.

Apoi ma uit la mine..si vad cum singurele mele griji sunt: sa-mi dau seama cum de am ajuns aici, cum sa scap de aici, cum sa accept totul si cum dracu' sa incep sa-mi pun ideile pe hartie si sa scriu o carte.

Nu degeaba deziluziile unui optimist sunt cele mai grave.

Iau fiecare zi treptat, pas cu pas, ca la dezintoxicare.

9 comentarii:

EasyMoney spunea...

Uneori ma uit in jur si vad ca oamenii de langa mine au relatii, fac copii, au revelatii existentiale, isi construiesc cariere si per total, se plimba frumos prin viata
Apoi ma uit la mine..si vad cum singurele mele griji sunt: sa-mi dau seama cum de am ajuns aici, cum sa scap de aici, cum sa accept totul"

da,ma regasesc total:(

Zoli ZzZ spunea...

daca vrei sa scri o carte buna, invata sa iti faci mintea sa taca. Cand mananci inghetata, apăi mananca inghetata si nimic altceva; cand fugi, fugi si nu te gandi la "nefericirea ta", la alte afaceri sau la faptul ca trebuie sa scri o carte. mai bine decat sa gandesti negativ e sa gandesti optimistş dar cel mai bine e sa nu gandesti deloc. pace

foggie spunea...

ai rabdare sa te uiti la filme inspirationale. ajuta. stai de vorba cu oameni veseli. fa sport. iesi din casa in fiecare zi, in fiecare seara. iesi la bere, stai de vorba cu un strain. du-te in locuri noi. experimenteaza. descopera povesti, nu neaparat de dragoste, cat povesti de viata. ajuta. eu asa am scapat.si tu vei scapa, te asigur. dar trebuie sa-ti dai timp. tu tie sa-ti dai timp si sa te intelegi ca trebuie sa te doara mai intai ca sa te faci bine dupa. ca la spital. te operezi, doare ca dracu, intri la tratament, te recuperezi si dupa cativa ani ramane doar amintirea. te pup, fata. ganduri bune

Anonim spunea...

Printeso...ti-ai pierdut stralucirea :( Tu scrii frumos cand esti vesela si ai viata de dat. Come back, please :)

OanaTw spunea...

Deabia astept sa iti citesc cartea ;))

Jasmine spunea...

Buna ma regasesc total in ce ai scris, ieri vorbeam cu o prietena despre aceste faze si acum le am vazut la tine. Si eu ma aflu undeva intre 3 si 4 si uneori ma gandesc cu groaza ca nu va mai trece. Uneori cand mintea o ia razna si gandurile se duc undeva pe rau si eu dupa ele imi repet ca sunt doar niste ganduri, ca ele nu reprezinta realitatea, ca eu nu sunt acele ganduri si ca sunt mai presus de ele. Uneori functioneaza, alteori nu, si dureaza ceva mai mult sa ies din prapastia plina de ganduri negative. Important e sa nu ramai prea mult acolo. Uneori ai nevoie de o mana sa te poti ridica. Daca vrei sa mai vorbim sa ne ajutam reciproc cu mare placere. I hope we'll get better soon.

Ana spunea...

@ EasyMoney: Imi pare rau..

@ Zoli: Nu prea pot sa nu gandesc, am prea multe ganduri :)

@ Foggie: Multumesc tare mult draga mea!

@ Anonim: Of, ce frumos! Am sa revin...promit!

@ Oana: Ce dragut ar fi..am sa ma apuc s-o scriu

@ Jasmine: Multumesc pentru acest comentariu. Ai descris perfect niste stari nu prea ok. Si eu sper sa ne facem bine cat mai repede.
Mailul meu e - anatepsanu@gmail.com, poti sa-mi scrii oricand.

Anonim spunea...

Draga Ana, nu te cunosc ( stiu doar ca ai 25 de ani dintr-un post), dar pari o fata o.k. Un pic obsesiv-compulsiva, dar in linii mari o.k. Stii ce-ti trebuie tie? Un job. Stii tu... chestia aia care te face sa te scoli dimineata, la o ora decenta, sa te speli,imbraci si sa iesi din casa. Daca e un serviciu care sa te stimuleze si din punct de vedere intelectual, macar din cand in cand, cu atat mai bine. Oricum, iti trebuie o activitate organizata de altcineva, ca se pare ca singura nu reusesti momentan, si care sa te distraga pentru 8,10,14 ore de la gargaunii care te bantuie. Iti trebuie ceva care sa te oboseasca ziua astfel incat noaptea - cand am auzit ca e cel mai rau:)- sa dormi. Mi-am permis sa presusun ca nu ai avand in vedere aricolele tale si orele la care postezi. Radu

Ana spunea...

Draga Radu, sa stii ca da, chiar sunt ok si poate si putin obsesiv-compulsiva, dar na, nimeni nu-i perfect :)
In ciuda aparentelor, nu ma gandesc 15 ore pe zi la drama mea sentimentala.
Si am un job care ma stimuleaza intelectual, chiar daca nu trebuie sa ma duc la un birou pentru el :)
Plus de asta, ai fi uimit sa stii cat de mult citesc si ma informez.
Asa ca, in momentele in care activitatea nu-mi este organizata de altcineva, incerc sa ma mobilizez singura.
De cele mai multe ori imi iese, dar..cum sunt intr-o pasa semi-gri, mai am si eu momentele mele :)
Plus de asta, nu ma dau batuta, Radule, am spus deja ca-s pe drumul bun.