sâmbătă, 5 mai 2012

Ce faci cand nu stii ce sa faci?

Mereu am considerat ca in orice moment al vietii trebuie sa faci ceea ce simti. 

Sa strangi din dinti si sa-ti urmezi pasiunile si sa incerci pe cat posibil sa-ti mentii visele la suprafata.

Sa spui intotdeauna ce ai pe suflet si sa actionezi lasand inima sa castige cu 1-0 in fata ratiunii.

Cred ca trebuie sa facem ceea ce consideram noi ca ne pricepem mai bine, chiar daca drumul din fata nu este lipsit de obstacole si momente apasatoare.
De la un punct incolo, daca nu te dai batut, trebuie sa-ti iasa schema. 

Atat timp cand in interiorul tau exista un omulet care te trage de urechi si-ti spune sa mergi mai departe si, rareori, sa te asigure ca pana la urma va fi bine, eu propun sa-l asculti.

Nu este usor. Numai eu stiu de cate ori m-am panicat existential si am simtit ca roata se invarte si eu sunt la 5000 de km departare. Si cum increderea in mine dispare si am inceput sa ma indoiesc de propria-mi minte - oare chiar stiu ce fac, oare chiar am talent, oare tot ce cred eu ca bun e in capul meu?

Apoi a intrat "daca" in actiune - daca nu voi realiza nimic, daca am sa ajung o ratata, daca nu am sa mai am pe nimeni in jur care sa ma asculte, daca, daca, daca?

Si, in final, vine "sigur" - sigur ca-s nebuna, sigur ca-mi fabulez ideile constructive, sigur am sa mor undeva intr-o grota, sigur n-am sa fac absolut nimic.

Frica, sau mai bine spus teroarea, pune stapanire pe tine si te lasa imobilizat. Incepe sa te scurteze cu vreo 1.30 metri si te lasa intr-o incapere cu multi oameni inalti si galagiosi, in care nu exista nicio portita de scapare. Incepi sa tipi, dar nimeni nu te aude. 

Cauti disperat scaunul si potiunea magica care sa te faca la dimensiunea initiala, dar realizezi ca ai gresit povestea. Intr-un final, te asezi intr-un colt si incepi sa bocesti.

Te dai batut. Iti accepti soarta de las pitic si paranoic si asta e.

Nu are sens sa te feresti de astfel de momente, pentru ca ele vor veni in viata ta, mai devreme sau mai tarziu. Daca tii intr-adevar la un vis. 

Altfel, este foarte posibil ca Blandul Univers sa-ti acorde pedeapsa de a te lasa sa te scalzi in superficialitate. 

Asadar, ai varianta sa ramai un pitic paranoic si las si mai ai varianta sa-ti dai voie sa te simti asa, un timp, eventual sa te refugiezi in alcool o perioada, si apoi s-o iei de unde ai lasat-o. 

Pe cat de cliseic, pe atat de simplu.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Incolo, nu "in colo". Neatentie,nu ma indoiesc. Radu

Ana spunea...

Ma inclin vigilentei tale de vultur.

Anonim spunea...

Pai cineva trebuie sa duca si povara asta,printeso!Radu

Ana spunea...

Iti sunt profund recunoscatoare. Te iau ca editor, ca-mi esti simpatic.

Anonim spunea...

Aici si voiam sa ajung:) O sa-mi permiti sa umblu putin si la continut? Sa facem cartea un bestseller chiar si in randul celor mai pretentiosi cititori(n.r. barbatii)

Ana spunea...

Desigur, dragul meu. O poveste frumoasa trebuie sa treaca prin 3 draft-uri. La blog, ma opresc la prima...de cele mai multe ori se vede.
Esti invitatul meu sa faci cate adnotari poftesti :)