joi, 24 mai 2012

Schimbarea de azi nu e la fel cu cea de maine

Ce repede se invarte roata si noi tot asteptam ziua de luni ca sa schimbam ceva.

Nu vrem sa intelegem ca cele mai importante lucruri se intampla acum si ca prezentul este singurul timp in care putem sa ne apucam sa construim.

Nimeni si nimic nu sta in loc sa ne astepte. E de-ajuns o luna sa nu ne mai indentificam cu valorile prietenilor de o viata si o zi sa ne trezim singuri, cu o jumatate de pat in continuare calda langa noi.

Apoi, mai dati-va o luna si o sa vedeti cum va gasiti alti prieteni si cum patul va fi numai bun sa va intindeti de-a latul.

Mie-mi plac schimbarile - imi dau senzatia ca am mai invatat ceva si ca pot sa merg mai departe. Ma entuziasmeaza necunoscutul, desi, anterior, imi creez sute de scenarii posibile. Asta nu inseamna ca nu am si mari emotii, griji si muuulte intrebari existentiale.

Am cate un moment de panica pentru fiecare schimbare anticipata. De cele mai multe ori, mi-e frica de consecinte, dar daca inima-mi zice "e ok" nu ma mai uit inapoi.

Cred ca despre asta-i vorba - sa invatam sa ne ascultam instinctele. Prietena mea Iulia imi zice mereu ca in viata suntem doar noi cu noi. 

Nu prea sunt de acord, dar daca intr-adevar e asa, nu ne-am accepta mai mult stiind ca am mers pe drumul ce ne-ar linisti sufletele?

Niciun comentariu: