duminică, 10 iunie 2012

Vai de Dorul nostru!

Dorul nu se fabrica si nu se cerseste. Dorul se simte. Nu-l blamezi si nu te superi pe el. Nu ai cum sa-l controlezi si cum sa-l judeci.

Nu se cerne chibzuit si nici nu se analizeaza minutios. Dorul doare si-ti trece prin vene, talpi si creier. Dorul nu e doar al tau. Nu-l pastrezi misterios in colturi obscure ale sufletului. Dorul se spune si se impartaseste. Nu este egoist si rau.

Dorul nu are limita de timp si distanta. Creste cuminte sau se stinge tacut. Dorul ne aduce aminte si ne arata cine conteaza. 

Ori e, ori nu e. Si daca nu-l simti, treci mai departe si nu mai clipi inapoi.

Asculta-ti dorul, ca el nu minte niciodata.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Mereu postezi si parte din gandurile mele, oare cum reusesti?!Te pup

Anonim spunea...

Draga Ana,

Nu am mai vorbit de cativa ani. De fapt, nici nu cred ca iti mai amintesti de mine. Am fost colege in anul 3 de facultate cand eu numai ce ma transferasem in Bucuresti si m-ai ajutat mult cu materiale, carti, cursuri sa pot lua multele diferente pe care le aveam. Voiam sa-ti spun ca iti citesc blogul si ca regasesc parti din mine in povestile tale, si sa-ti mai spun ca imi e dor de tine si de voiosia ta. Tu ce faci? Cum esti? Adina