sâmbătă, 28 iulie 2012

Oda adevarului


Nu-mi plac complezentele. Si nici gesturile din pura politete. Imi doresc oameni sinceri si constienti de actiunile lor. De cand e la moda sa nu ne mai asumam consecintele propriilor noastre fapte?

Ma deprima cumplit ultima perioada - plina de persoane instabile si care vorbesc mult doar de dragul de a vorbi frumos.

Sunam doar cand avem probleme, ne intalnim doar la un anumit timp si in anumite circumstante, suntem prieteni, dar in public ne-o ardem dubios si spunem ceva, dar facem cu totul altfel.

Ma dezgusta acest refuz al sinceritatii. Cred ca unica solutie este detasarea de acesti indivizi si nu schimbarea lor.

Cu cat analizez mai mult problemele lor, imi dau seama ca eu sunt cea care greseste. 

M-am saturat de intrebari fara raspuns si gesturi intortocheate. Mi-e dor de simplitate si acel sentiment naiv pe care-l aveam la 19 ani, cand mi se parea ca lumea e a mea si nu realizam ce inseamna sa suferi, sa te umilesti si sa te gandesti asa, cu frica, la ceea ce va urma.

Cred sincer ca lumea ar fi un loc mai bun daca nu ne-am mai minti inutil si am fi capabili sa spunem, cu diplomatie sau nu, fix ceea ce avem de zis.

Sau, daca nu suntem in stare sa fim directi, hai sa nu mai deschidem gura.

4 comentarii:

Filip spunea...

Nu-mi plac complezentele.

adevarat graiesti!

Anonim spunea...

Esti de o naivitate induiosatoare

Ana spunea...

@ Filip: :) ma bucur

@ Anonim: Asa ma alint si eu ;)

Moni * spunea...

credeam că doar anumiţi prieteni de-ai mei au devenit aşa cum ai descris tu. acum cred că încep toţi să se schimbe şi că peste tot sunt oameni AŞA.