vineri, 14 septembrie 2012

Ba, tu chiar esti un bou!

De ceva vreme nu mai inteleg barbatii prezentului. Am intrebat in dreapta si stanga "da tu ce crezi ca a vrut sa spuna el prin asta? da de ce crezi ca se comporta asa? da ma place sau nu ma place?"

Si tot asa pana am ajuns la concluzia ca esti un bou. Ca sa nu generalizez. 

Femeia din mine n-ar fi reusit niciodata un text asa, ca la carte. L-am rugat pe Octav (aici si aici) sa scrie unul cu titlul de mai sus. A iesit ceva foarte frumos si din care cred ca avem ce invata, macar un pic, cat sa nu ne facem de ras si data viitoare. 


Mai tii minte cand eram pe la Obor si m-ai luat de mana din senin? 

Nu mai tii minte sau daca da, iti amintesti doar ca si cand ai fi cumparat cel mai bun covrig cu masline.

Esti un bou pentru ca ma tratezi ca pe un obiect. Zici ca barbatii si femeile sunt pe picior de egalitate si de asta nu imi acorzi niciun handicap atunci cand ne intrecem pana la semafor. 

Nu, nu asa trebuie sa faci, boule! 

Ma tratezi ca pe un obiect, ma consumi si ma inlocuiesti ca ai gasit pe altcineva cu feature-uri mai bune sau diferite. 

Da, incearca, dar nu uita ca sunt om si daca imi faci asta inca o data, o sa vin la tine acasa in trench, asa cum ziceai cu visezi, fara nimic pe dedesubt, si in loc sa intru pasind gratios, o sa iti dau la usa in timp ce te injur de toti sfintii. 

Eu nu o sa te tratez ca pe un obiect niciodata. Nu o sa vin sa te fut, in schimb, o sa te tratez ca pe un om bun_de_nimic, si o sa te fac sa suferi.

Nu tii la mine, asa ca nu o sa iti fac jocuri amoroase prostesti provocate de crize de gelozie sau alte sentimente care pentru mine sunt confuze acum.

O sa iti fac rau fizic, pentru ca numai acolo pot sa te ating. 
O sa te urmaresc sistematic timp de 6 luni frumoase de vara, si o sa iti fur saua de la bicicleta sa intelegi ce inseamna sa traiesti sub teroare.

Esti un bou si pentru ca ai jugul asta in spate pe care il numesti viata. 

Stii de ce te plangi de bagaj emotional? Pentru ca atunci cand m-ai luat de mana, si nu numai pe mine, ai inceput sa impachetezi. 

Nu voiai asta, dar e atat de frumos sa bagi lucrurile tale dragute in rucsac si sa pleci undeva. Si acum te-ai trezit ca tot ce ai impachetat - Munte cu Raluca, Vara '06 cu Georgiana, Transfagarasan cu Mihaela - este o povara pe care o tragi dupa tine ca boul, din cauza ca tot tu ai facut astea sa fie o povara.

Intelegi ce iti zic, ca daca nu intelegi, esti iara un bou.

Tu si fratii tai, toti prostii, ma faceti cateodata sa ma simt ca un obiect.

Sunteti atat de multi si atat de prosti incat dupa legea naturii in care femeile se imperecheaza cu barbatii, noi, muierile, ne adaptam cererii si tindem sa devenim obiecte pentru ca asta se vrea. 

Chiar si eu care vad lucrurile astea nu ma pot abtine in a ma transforma intr-o masa plastica de care sa te servesti cand ai de pus ceva la pachet. 

Ei bine, nu!

Niciun comentariu: