marți, 27 noiembrie 2012

Confesiuni de femeie single.


Jumatate de pat e goala, cuptorul nu e niciodata folosit, nu vine nimeni sa-mi deschida usa cand ajung dupa 3 dimineata acasa sau sa ma imbratiseze de "mi-a fost dor de tine".

O sa ninga in curand si nu am sa fiu tinuta de mana, simtindu-ma protejata si capabila sa infrunt orice ger. Mi-aduc aminte de acel ianuarie de acum 2 ani cand el m-a vrut la el si eu l-am vrut sa facem oameni de zapada si pentru ca m-a durut atat de tare "nu-ul" sau, am mers pe jos de la Muzeul Taranului Roman la Muncii. Obrajii inghetati nu-mi echivalau nici pe departe zumzetul din suflet.

Urasc cand sunt libera doua zile si nu le am planuite la minut. Asta-mi da timp de gandire si apoi realizez dracu' cat de trista sunt, ca mi-e rusine de mine. In rest, ma imbrac frumos, muncesc, vin acasa, dorm. Si n-am timp. Prieteni, colegi, sex alandala, barfe in toiul noptii, doua trei fumuri, patru, cinci prajituri si somn pe perna mea de la marginea patului, fara cumva s-o ating pe cea de langa.

Cand sunt agitata nu ma gandesc ca vine Craciunul si ca e posibil naibii sa ma duc pe Pache sa scriu stiri fix atunci si apoi sa vin singura acasa si sa ma uit pe geam la case cu braduti si luminite. Nu ma gandesc ca nu e nimeni care sa ma intrebe ce pisici mai fac si cum sunt si nici ca mi-e dor sa gatesc ceva, dar pentru ce?

Sunt fericita cand nu am timp si viata capata sens.

Azi nu a fost asa - azi m-am gandit la cum oamenii egoisti trebuie salvati si au nevoie de asta pentru ei, insa nu se vor gandi niciodata cum sa salveze si pe altii. M-am gandit cum poate totusi contez, apoi am mai primit o usa-n nas. Mi-e frica sincer sa nu fiu la fel si peste 5 ani si ma rog in mine la lumina - pentru amandoi, pe cai separate, cum se doreste.

Si apoi devin eu egoista si-mi imaginez cum va fi bine pentru tine, calit de mine, pentru alta. Si mi-e ca daca incep eu sa ma distrug, nu vine nici dracu' sa-mi arunce o bere in cap.

Fumez o tigara havaneza si aberez pe foaia asta electronica si parca-mi descarc sufletul. "Write hard and clear about what hurts", zicea Hemingway. Si asta fac.

Ma gandesc la destin si la karma si la cum am nevoie de un psiholog bun, dar de maine o sa fiu iar agitata si atunci textul asta se va anula pana la urmatoarea perioada libera.

Sunt singura. Single, na. Nu singura pe lume.

De cate ori am vrut sa scriu asta. Stiti ce greu e, de fapt? I'm single, fuck it, fuck him, fuck yourself, nobody cares!

Si uneori e bine...e asa, un fel de.."oare maine ce se va mai intampla" si na, mergem mai departe. Pana cand, habar n-am.

3 comentarii:

yan spunea...

Am citit putin pe blogul tau,si ma atrage( de placut? poate putin mai multi optimism)ceea ce scrii.cine esti de fapt, in viata reala?

Anonim spunea...

Ana!! ti-ai pierdut optimismul... in general nu lucrurile rele le inveti de la oamenii de langa tine, iar optimismul tau trebuia sa primeze... dezamagire... mare

Ana spunea...

@ Yan: Cine sunt si aici :)

@ Anonim: Cine-mi zice? Optimismul e tot acolo, inconjurat de pragmatismul specific varstei. Aici..e the dark side, welcome.