duminică, 24 februarie 2013

Butonul „On/Off“ - povestea unei iubiri printre jaloanele timpului

Poveştile de iubire nu vin niciodată atunci când sunt aşteptate. Nu cedează lacrimilor şi nici rugăciunilor în miez de noapte. Ele vin când vor şi poate când trebuie, deşi, nu de multe ori, le desluşim logica sau lecţia.

A mea a venit pe un final de noiembrie 2010. Trebuia să mă întâlnesc cu prietena mea Alecsandra la metrou la Universitate şi am întârziat jumătate de oră. Am găsit-o liniştită, deloc nervoasă, lucru suspect de altfel, spunându-mi că un amic i-a ţinut companie şi că el va veni cu noi la bere, dacă nu mă deranjează.

Iniţial l-am văzut de la spate, vorbea la telefon. Apoi s-a întors şi a făcut cunoştinţă cu mine – un tip slab, cu o barbă stufoasă, ochi mari, căprui şi mâini fine. „You had me at hello“, asta-mi venea să zic, intrigată de individul cu replici acide, îmbrăcat într-un palton gri.

După ce-am băut o bere, drumurile ni s-au despărţit, iar eu m-am aşezat pe nişte trepte şi i-am spus Alecsandrei: „Eu cu băiatul ăsta am să fiu“.

Nu s-a mai întâmplat nimic până când, la început de ianuarie 2011, i-am cerut prietenei mele numărul lui de telefon şi i-am dat un mesaj prin care l-am invitat în oraş.

Restul aici -- http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/butonul-onoff-povestea-iubiri-printre-jaloanele-timpului-1_51274f9a00f5182b858e0d9a/index.html

3 comentarii:

Tacere dupa ploi spunea...

Cat de trista ii povestea ta!
Dar sti ce cred?
Ca esti o invingatoare,ca ai avut curaj sa lupti cu ardoare pentru o iubire imensa chiar daca nu ti-a pus multe zambete pe buze,ca ai avut curaj sa speri ca unele lucruri se vor schimba chiar daca tu ai dat TOTUL...


p.s:bine ai revenit,mi-a fost dor sa "te citesc"

Alexandra spunea...

"we accept the love we think we deserve" este o replica ce mi-a ramas foarte clar intiparita in minte, din filmul "the perks of being a wallflower". Si poate prea putini dintre noi ne punem problema si la modul asta. Oricum, iti recomand cu caldura filmul, E bun de vazut si singura, si-n doi :)

Anonim spunea...

Mirific.