sâmbătă, 15 iunie 2013

Normalitatea in relatii


Doi se formeaza unul pe celalalt. Doi diferiti. Isi scriu pe o tabla invizibila un set de reguli si valori si le bifeaza pe cele pe care le au in comun. Sunt multe care apartin individului si nu cuplului.

Fiecare cu libertatea lui, cu prietenii lui, cu distractiile lui. Undeva trebuie sa se ajunga intr-un punct comun. Trebuie?

Nu-l inveti pe unu cum e sa simta doi. Trebuie sa vina natural. Trebuie sa vrea. Trebuie sa vina din el. Trebuie, trebuie, trebuie, TREBUIE.

Trebuie, ce cuvant puternic, autoritar, dur. Ba, trebuie sa vezi din doua puncte de vedere cand esti doi si nu unu!

Unde e linia libertatii fiecaruia si unde e cea a entitatii numite relatie? 

Te dai un pas in spate si astepti sa se observe cum il lasi pe unu sa se simta bine chiar daca e un doi. 

Si astepti. Astepti, astepti, astepti..Trebuie sa se se intample ceva. TREBUIE sa merite asteptarea.

Interesele lui unu primeaza, iar asteptarea si pasul in spate sunt egale cu 0, pentru ca unu nu va observa niciodata ca au fost spre binele lui doi.

Nu mai intelegi daca asta se numeste maturizare sau normalitate. Totul se accepta, se digera, se discuta, se inghite. Pana la un punct. 

Punctul lui unu sau punctul lui doi? E o batalie intre unu si doi. O competie stupida si fara sens. Doi-ul nostru nu se compara cu al lor. Asta e scuza.

Dar la final, lupta lui doi pierde in fata lui unu. Se va dezintegra si se va transforma in unu + unu care nu vor mai fi niciodata doi.

Sa fie asta miza normalitatii?

6 comentarii:

Mediator Bucuresti spunea...

textul tradeaza multe din interiorul tau care face masca sa fie usor transparenta. Sa detaliez :) ?

Amaunet C.B. spunea...

Mereu trebuie să fie ”TREBUIE” ! :))

Excepţiul spunea...

Ținând cont că interesele lui unu încep să aibă o importanță mai mare decât interese lui doi în societatea asta, deci o majoritate pe principiul ăsta... atunci cu foarte părere de rău e normalitate.

Într-un oarecare trecut se mai numea lipsă de inteligență emoțională.
Mie mi se pare doar un bun simț (ce într-adevăr TREBUIE să vină de la sine) spre "fericire".


nouatigaraelectronica spunea...

cred ca e in natura oamenilor ca unul sa lase intotdeauna de la el si sa accepte chichitele celuilalt, iti spun di experienta, asa sunt si eu, relatia va merge o perioada, dar la un moment dat iti vei da seama ca nu este decat un "sequel" nereusit al relatiei anterioare, la un moment dat nu vei mai vrea sa lasi de la tine, vei vrea sa pleci si sa nu mai stii de nimeni si asta este momentul cand "jumatatea ta" va vrea sa faca tot ca tine si nu va mai conta, va putea sa se dea peste cap si sa stea in maini pentru tine si atunci nu vei mai vrea tu.

Magda Scrobota spunea...

place mult blogul tau si stilul franc de a scrie, bravo :) follow
xx
http://www.theothersideofwonderland.com/

Iulia spunea...

Prea multi "trebuie" intr-o relatie. De fapt nu trebuie nimic. Totul vine natural daca gasesti persoana potrivita