luni, 19 august 2013

Fracturat

Imi fac prea multe griji. Gandesc si analizez si-mi sinucid neuronii. Apoi ma blochez. Cum invata un om exasperant sa fie linistit? 

Complic, voit sau nu, tot felul de lucruri si nu-mi dau voie sa ma bucur. Imi pun sentinte la fiecare pas si astept sa fiu executata, certata, criticata. 

Mi-e rusine sa-mi cer drepturile si ma comport ca un copil de 12 ani cand stiu prea bine ce-mi zice rationalul. Ma urasc uneori ca-s prea timida. Mi-as dori sa va incaltati in sandalele mele si sa simtiti acele momente de blank din mintea mea. 

Ma pun la colt singura. E clar ca sunt nebuna. Poate primul pas spre vindecare e recunoasterea acestui fapt. Ernest Hemingway spune sa scrii tare si apasat despre ce te doare - ma doare ca-s asa o fiinta complicata, incarcata, nematurizata. 

Ma doare ca-mi pun sute de mii de intrebari si nu ma las sa respir. Ii fac rau creierului meu. Ma doare ca nu scriu des si nu pot sa scriu despre lucrurile frumoase. 

Si am motive sa fiu fericita si parca tot nu pot sa respir. Mi-e frica - cred ca aici trag linie. 

Mi-e frica de esec, de faptul ca am sa dezamagesc, de opinia celor din jur. 

Mi-e frica de puterea mea de a distruge tot si mi-e frica de aceasta victimizare si dramatizare nativa. Mi-e frica ca am sa mor si n-am sa las nimic in spate si mi-e frica de incapacitatea de a ma mobiliza. 

Am nevoie de curaj!!! 

Merg incet pe strada, cu o luna mare si rotunda deasupra capului meu, si am un nod in gat. 

Cum fac sa scap de paranoia-mi sufleteasca? Am nevoie de curaj!

9 comentarii:

Anonim spunea...

poți face un exercițiu: învinge-ți o teamă pe zi/săptămână. asta o să te facă să te întrebi de ce ai pierdut atât de mult timp până să îți faci curaj. doar așa te vei convinge că totul e mai simplu decât pare, deși uneori ai nevoie de luni de zile să te "pregătești"

Anonim spunea...

ai nevoie de o putere superioara mintii .... incepe sa te rogi, cauta puterea din tine.

Little Georgi♥ spunea...

Waa,credeam ca sunt singura care simte exact aceleasi lucruri descrise de tine...P s :Imi place super mult blogul tau!:D

Laura A.M spunea...

Ohh dumnezeulee ! ( nu stiu daca ma crezi sau nu ... caci si eu patesc asta mereu . Practic ma consider un esecc total...) poate-s eu mai tampittaa....darr exactt aceleasi rebuturi simt si eu ca le am .
Ps. Scriii si transmiti in acelasi timp niste starii extraordinare . Bravoo tie ;* !!

Ioana Lavinia spunea...

Nu esti singura care-si ruineaza existenta sau care se teme de esec..
Vei fi IMATURA atat timp cat nu stii ce vrei cu adevarat si nu vei lupta pentru acele vise indiferent de parerea celorlalti... daca implinirea acelor vise te face fericita, nu lasa lumea sa fie o piedica. Sa stii ca acei oameni care te iubesc si tin cu adevarat la tine vor fi alaturi de tine si acum si atunci...
Gandeste-te, nu poti multumi o suta de oameni, insa te poti multumi pe tine alegand sa faci ceea ce iti place...
Cine-s ei sa iti spuna tie cum sa traiesti? Au si ei o viata, asta e a ta.

Codruta spunea...

La fel sunt si eu. Vreau sa am mai mult incredere in mine, sa nu mai pornesc la drum cu sentimente negative. Mi-e frica sa nu dezamagesc si cred ca faptul acesta , "gandirea asta negativa".. aduce lucruri negative in viata noastra. M-am uitat intr-o seara la un documentar "the secret" poate ai auzit de el sau poate l-ai vazut, cert este ca eu... nu am gasit secretul.

Mediator Bucuresti spunea...

Sau de o preocupare mai atenta spre dezvoltare personala !

Anonim spunea...

esti perfecta asa cum esti. trust me :)

Ana spunea...

trust who? :) multumesc