duminică, 8 decembrie 2013

Jocul de-a cuvintele


O zi in care domneste o stare ciudata. De disperare si urlete inabusite. E noapte cand ar trebui sa fie zi si mintea mea, singura, cu gandurile mele, nu au o relatie stralucita.

Inauntrul meu simt ca se petrece o orgie intre visele bantuitoare si partea din stanga, aia putrezita, care ma inteapa ca si cum m-ar anunta ca-si da duhul, pe zi ce trece.

E o zi de negru. O zi de pus intr-un colt si ascuns.

Raul a invins. M-a anesteziat. Imi vine sa vomit - sa-l scot din mine, dar imi picteaza lumina in gri si atunci stiu ca trebuie sa ma supun.

Daca ar fi sa ma inconjor de o linie imaginara, n-as trasa pe ea niciun zambet, niciun motiv de nadejde, nici macar un sunet armonios. Mi-as pune perfuzii pline de somnolenta. Sa uit cum nu trebuie sa ma lovesc ca sa simt.

O constanta de dezamagire si nepasare. Scuipat amar si scarba.

Nicio mana care sa te traga din balta de sange. Nicio mana pe care sa o vrei.

Imi doresc ca mintea sa-mi produca si mai mult rau - sa simt rau, sa fac rau, sa ma joc rau. Sa-mi sfasii neuronii pana cand starea de dementa sa-si intre deplin in rol.

O nebuna cautandu-si nebunia. Despre asta e vorba.

4 comentarii:

Strumfuu. spunea...

Ai o imaginatie foarte bogata.
Stii cum sa asezi cuvintele in asa fel incat sa demonstrezi exact ceea ce vrei si ce simti.Felicitari,ai un blog foarte interesant!

Excepţiul spunea...

Hai mă, să te lași pradă întunericului e prea simplu.
Dacă tot vrei negru, fă tu un întuneric sau fă-l pe el să vină la tine.
Nu te duce pe cea mai simplă și banală cale, nu te caracterizează.

Anonim spunea...

E doar o stare generala....e amorțeală

Ana spunea...

va trece, da.