duminică, 17 august 2014

Cum e sa faci parte din gasca sentimentalilor


In lupta dintre ratiune si simtire, cea din urma ar iesi incoronata, pe cand prima s-ar terfeli in mizerie si neputinta.

Ma asociez sentimentalilor, celor pentru care logica nu are sens, iar raspunsurile sunt dictate de suflet.

"Daca asa simt, inseamna ca asa e", asta cred. Imbatranesc si nu ma pot opri din a urma instinctul.

Sper sincer ca suntem o rasa pe cale de disparitie. 

Fericirea nu ne asteapta dupa colt si daca mai continuam sa ne luam multe suturi in fund, pentru simplul fapt ca noi am crezut una, iar realitatea e alta, nu cred ca vom ajunge bine.

Pentru mine, sentimentele-mi vin ca o superputere. Daca e sa cred in ceea ce simt, atunci nici cea mai clara si adevarata expunere a situatiei nu-mi poate sta in cale.

Nu te indragosti de o fata sentimentala. E cea care stie cu siguranta ce simti, chiar daca tu nu esti convins de asta. 

Isi justifica actiunile incert si nu-ti poate explica in cuvinte de ce. Multumeste-te cu - "Pentru ca asa am simtit".

Sectantii sentimentali atrag firi detasate, neexperimentate, taciturne, introvertite, logice. Ori cred ca prin ele se pot alia normalitatii, ori vor sa-i intoarca la 180 de grade si sa-i faca sa-si descopere emotiile blocate.

Se razvratesc cand nu le iese si apare sentimentul de vinovatie.

Gasca sentimentalilor sufera de vinovatie cronica. Se supara pe ei cand cartile nu s-au asezat cum trebuie, pentru ca atunci e momentul in care realizeaza ca simtamintele lor si-au dat fail.

E ca si cum unui matematician exemplar nu i-ar fi iesit cea mai simpla ecuatie. Aproape melodramatic.

Ma hranesc prin experiente si calc pe ele incercand sa-mi gasesc sensul. Ma formez fundamental prin consecintele actiunilor mele dictate de EQ-ul ridicat.

Sunt intr-o continua alergare printre oameni - de unii ma lovesc, de altii ma izbesc, de altii ma impiedic. Fac piruete, ma intorc, ma impotmolesc. Unii ma sufoca, altii ma lasa rece.

Ma doare de cei care-mi fac loc si pentru care nu pot oferi mai mult. Ma doare de usile care-mi sunt deschise si pe care mi le trantesc cu brutalitate in nas. 

Apoi sunt cei de care mi-e frica. Cei care ma emotioneaza si ma fac sa simt. Nici nu stiu cat e despre ei si cat despre mine. 

Aleg si atrag personalitati menite sa-mi puna la indoiala constructia interiora si care, probabil, la final, sa ma faca sa creez, sa scot din mine, in cuvinte, ceea ce mi-e greu sa explic.

Cei de care mi-e frica imi blocheaza emisferele. Le ingadui aceasta putere ori dintr-un masochism genetic, ori dintr-o lipsa idioata de incredere in mine, ori pentru ca, simt eu, ma ajuta sa ma formez.

Constient, ii las sa ma domine sau sa ma zdruncine, unii cu o putere de declin mai mare decat altii. Imi exacerbeaza sentimentul de vinovatie si, prin urmare, ma fac mai creativa.

Cei de care mi-e frica sunt si cei care nu ma inteleg. Firile blocate empatic de care va povesteam mai sus. 

Stiu ca voi fi dezamagita, dar aleg sa simt contrariul.

Nu-mi pot ingadui pauze de blocaj sentimental pentru ca atunci ma simt goala si fara sens. 

Accept stari intense care sa-mi puna in miscare haosul din mine. Accept oricand perioadele intunecate in favoarea celor de repaos sufletesc.

La final, predomina un sentiment de aroganta. N-ai cum sa te simti neinteles si sa nu crezi ca esti mai special decat ceilalti.

Ma-nclin in fata alegerilor mele. 

Ma asociez sentimentalilor, celor care inca nu si-am gasit drumul, dar simt ca sunt pe drumul cel bun. Oare?

4 comentarii:

Anonim spunea...

ce mai faci?

Ana spunea...

:) Bine. Tu, draga anonim?

Anonim spunea...

Sunt eu mai vechi pe pamant, dar mi se pare ca ai tendinta sa te duci spre drama!Ar trebui sa fii mai optimista, viata este frmoasa chiar si atunci cand nu pare a fi...

Mia spunea...

Ana, o sentimentala iti trimite toate urarile de bine. Si emotii pozitive. Pentru ca asa simt, de-aia.