marți, 6 octombrie 2015

Un post prea lung de Facebook


Ma gandesc de multe ori la cum ne consideram liberi, dar stam blocati in cercul pe care-l avem in creier, unde ni se invart neuronii ca niste hamsteri pe cox.

Avem o lume intreaga in jurul nostru si drumuri care nu ne sunt inchise, dar preferam sa batem pasul pe loc.

Stam in relatii de complezenta, pentru ca "e bine si ne-am obisnuit", evitam riscurile pentru ca ne-ar scoate din zona de confort, inghitim cuvinte de frica sa nu spunem ceva exagerat, ne stresam la capra vecinului si refuzam sa mai visam, ca oricum, la ce bun?

Ne credem open-minded, dar inca ridicam din sprancene la cuplurile de gay, oamenii care au o culoare diferita a pielii de a noastra, religiile pe care nu le intelegem, comunitatile neconventionale, stilurile care ies din tipare si, in general, la toti cei care nu se incadreaza in perceptiile care ne ingradesc cercul din creier.

Evadam in Facebook-ul asta de cacat care ne ocupa jumatate din viata. Cerem sa fim validati si ne simtim inutili atunci cand nu primim confirmarile cerute.

Iesim cu prietenii la bere si formam un grup de autisti care venereaza un telefon. Ce frumosi suntem!

Mi-e frica de faptul ca ne vom transforma in roboti - teleghidati de task-urile primite, impasibili la ce se intampla in jurul nostru, lipsiti de emotii.

Ne transferam sentimentele in citate lirice si, practic, nu facem nimic.

Am devenit amari si cinici inainte de vreme. Vom muri in cel mai inutil mod posibil. O generatie care si-ar avea locul la cimitirul "Ce-ar fi fost daca".

Prin anii '50, Bernard Shaw zicea ca "Youth is wasted on the young", sunt tare curioasa despre ce ar mai fi zis in secolul 21, anul 2015.

3 comentarii:

mihai spunea...

Imi place... Poate vezi si http://mcscrib.blogspot.ro/2015/10/alibiuri-existentiale.html

mihai spunea...

...nici eu nu-s printz... :http://mcscrib.blogspot.ro/2015/10/sinceritati-covarsitoare.html

Masaj spunea...

Pentru calitate niciodata nu-i prea mult.