Nu-sunt-printesa

Pe moment..

2012-01-28T05:00:00.002+03:00

Indiscutabil, irepetabil si implacabil de trista.

Brainstorming

2012-01-25T23:38:00.002+03:00

Dragii mei cititori,

Ce mai faceti? Sunteti bine? Mai existati?
Daca da, despre ce ati vrea voi sa mai cititi in paginile acestui blog?

Adu-ma inapoi!

2012-01-21T18:42:00.002+03:00

"Ia-mi baschetii si hai la Goblin"

Revolutia din ochii mei, de la 2100 km departare!

2012-01-17T17:50:00.003+03:00

In momentul in care pe Facebook nu am mai citit stiri interactive, nu m-am mai amuzat la fotografii spontane si nici n-am mai ascultat piese underground, am simtit ca ceva nu este in regula.

Toti tinerii vorbeau despre o asa zisa Revolutie in Capitala.

Am inceput sa ma documentez, sa intreb in dreapta si stanga, si sa observ ca lucrurile au "degenerat" in editoriale, articole, opinii, imagini, filmulete.

Nu mi-a iesit din vedere nici faptul ca Romania a ajuns pe BBC si nici ca batranelul care-mi repara baia din casa a venit ieri documentat despre situatia actuala din Bucuresti - "Era timpul sa se intample ceva", mi-a spus el cu un zambet larg intiparit pe fata.

Da, era timpul. Ca vrem sau nu, s-a ajuns aici - de la Legea Sanatatii, de la Basescu, de la saracie, de la suparari, de la efectul de turma, de la nevoia de bataie, de la prea mult inghitit in sec.

Momentan nu conteaza de unde. De bine, de rau, romanii s-au dezamortit incat sa dea nastere la revolte si proteste. Dar inca sunt departe de ceea ce am putea numi o Revolutie.

Nu am experienta celor de la '89, dar nu cred ca este necesara ca sa observ ca oamenii de atunci au produs schimbare printr-o uniune incredibila si o dorinta comuna de mai bine.

Premizele prezentului sunt foarte atasate de cele ale trecutului, cu toate astea, uniunea incredibila este marginalizata si doborata in plan secundar.

Mereu m-am intrebat de ce tinerii cu sangele cald si mintea limpede nu izbavesc niciodata din gloata de politicieni indoctrinati, rutinizati si penibili.

Poate le-a fost frica de lupta cu morile de vant sau poate nu am fost lasati sa biruiasca. Sistemul nostru democratic le-a frant avanturile si le-a zdruncinat iluziile.

In continuare am convingerea ca in ei sta schimbarea. Intr-o natie "a tuturor posibilitatilor", populata de "oameni buni la orice", trebuie sa vina si clipa cand cei din urma vor fi cei dintai.

Si poate clipa este acum. Poate aceste revolte isi cer dreptul la mai mult si se roaga sa fie transformate in acte de mare curaj si solidaritate.

Romania are in primul rand o problema cu mentalitatile si abia apoi cu politica. Prea multi oameni cu idei inchistate, obscure, triste si nefolositoare sunt vizibili public si prea cunoscuti sunt cei tacuti cu ganduri mari.

A venit timpul sa se intoarca roata. Ultimele zile din Bucuresti ma fac sa cred ca nu vorbesc povesti si ca spiritele libere sunt pregatite sa iasa din obscuritate. Au doar nevoie de mai multa incredere in propriile puteri.

Articolele citite in ultimele zile ma fac sa inaintez, iar ce vad in strada, ma face sa dau un pas inapoi. Poate cei care care indura frigul ar trebui sa citeasca si cei care scriu sa indure frigul mai mult.

Nu vreau sa vorbesc despre haosul creat - despre huliganii frustrati iesiti doar sa se bata cu jandarmii, despre jandarmii frustrati care vor sa potoleasca apele unde nu e vartej, despre omuletii sporadici care ingana lozinci sau despre tinerii care au iesit sa-si faca poze, doar ca sa aiba ce povesti peste ani.

Nu vreau sa vorbesc nici despre un Bucuresti inflacarat si batjocorit, care oricum avea cicatrici imense lasate de comunism.

Vreau sa vorbesc despre suflete si sanse. Imaginea cu sutele de mii de oameni prezenti la aprinderea unui brad de Craciun la Unirii, in comparatie cu cea de acum, face mai mult decat o mie de cuvinte.

Cum poate un brad sa ne scoata pe toti de la caldura si o Romanie subreda sa ne tina la adapost?

Cred ca acum e sansa noastra. Portita pe care ne-am dorit-o mereu deschisa. Iar acum este momentul sa profitam de ea.

Ganditi-va la marele razboaie si cat de intimidante erau armatele rivale. Nu este cazul unui mare razboi aici, dar apelez la sufletele voastre sa constientizati ca "unde-s doi, puterea creste".

Nu vi se cere sa duceti lupte barbare. Ci doar sa iesiti in strada. Sa lasati orgoliile, fricile, gandurile preconcepute, gerul, si sa iesiti in strada. Atat.

Unul, langa unul, langa unul, langa unul, pana se creeaza acea uniune incredibila de care vorbeam. Dorinta de mai bine o avem cu totii, deci asta este tot ceea ce ne lipseste.

Hai sa dam sansa Revoltei sa se maturizeze intr-o Revolutie, iar eu ma urc in primul avion spre casa!

Scrisorica

2011-12-25T03:56:00.003+03:00

Draga Mos Craciun,

Fa si tu sa fie bine. Sa primesc multe cadouri. Si urari sms-uite si telefonate. Si caldura. Si prieteni. Putini, dar buni. Si sa ma iubeasca mult.

A ta, super cumintica si draguta,

Ana

Am un nod in gat!

2011-12-20T20:16:00.008+03:00

Imi aduc aminte de inceput - barba ta stufoasa, ochii mari, blugii de la Energie, ceasul Swatch si cercelul din limba.

Faptul ca mi-ai spus ca pun intrebari stupide, in timp ce o alta ea te suna de zor, iar tu ai intors telefonul cu fata in jos.

Nu m-am indragostit nebuneste din prima, dar pe niste trepte de la Universitate am spus cu voce tare: eu voi fi cu baiatul asta.

Prima intalnire, la vreo trei luni distanta, initiata de mine. Spontan. Am inceput sa-ti vorbesc toate aberatiile din lume, in timp ce tu faceai semne barmanului- "inca un rand, baiete".

Ti-ai jucat atat de bine cartile - trebuie sa admit ca promisiunea ca-mi vei face un CD si marturisirea ca de mult nimeni nu te-a mai facut sa zambesti asa, m-au dat pe spate. N-am aratat-o atunci, dar, cat m-am intins pe jos dupa...

Ma imbatasem si tu nu incetai sa ma privesti frumos. "Ce domnisoara se imbata la prima intalnire?", ma tot intrebai razand apoi.

Plimbari pe stradute, discutii lungi despre orice si multa pasiune. Iti placea sa vorbesti cu mine. Chiar mi-ai spus, fix asa - "Imi place mult sa vorbim".

Iti promit ca eram cea mai fericita atunci.

Iti amintesti ca mi-ai spus o poveste? Era noapte si nu aveam curent in bloc. A trebuit sa urc pana la etajul 6 prin intuneric. Te-am sunat. Ti-am spus ca de frica, dar cred ca pur si simplu vroiam sa-ti mai aud un pic vocea. Ai inceput sa-mi povestesti despre o lume magica care traieste la mine in pereti...cu elfi si zane...

E plin Bucurestiul de saruturile noastre, fie ca vrei sau nu. La teatru, la film, in ploaie, pe soare, in parc, in ninsoare, la concert, la prieteni in vizita, la colt de strada, la cafenele, in baruri, in barca, in cluburi, pe strazi laturalnice, la mine, la tine, la noi.

Cand ai uitat sa ma privesti frumos si eu sa te fac sa razi?

Na, ca am zis-o!

2011-12-19T20:58:00.004+03:00

Nu-mi mai place de tine asa mult, sa stii. Ai devenit mult prea rece pentru gusturile mele. Iar asta ma oboseste nespus.

Vinovata sunt tot eu. Cat sa-mi mai placa un om care ar putea sa ma faca fericita, dar nu vrea?
Mereu uit - nu poti face fericire cu forta. Si nici iubire.
De la anu', am sa ma las naibii de meserie. Numai sa vezi!

Aham..

2011-12-05T20:44:00.005+03:00

"It always fascinated me how people go from loving you madly to nothing at all, nothing.

It hurts so much. When I feel someone is going to leave me, I have a tendency to break up first before I get to hear the whole thing.

Here it is. One more, one less. Another wasted love story. I really love this one. When I think that its over, that I'll never see him again like this... well yes, I'll bump into him, we'll meet our new boyfriend and girlfriend, act as if we had never been together, then we'll slowly think of each other less and less until we forget each other completely.

Almost. Always the same for me. Break up, break down. Drunk up, fool around. Meet one guy, then another, fuck around. Forget the one and only.

Then after a few months of total emptiness start again to look for true love, desperately look everywhere and after two years of loneliness meet a new love and swear it is the one, until that one is gone as well.

There's a moment in life where you can't recover any more from another break-up.

And even if this person bugs you sixty percent of the time, well you still can't live without him.

And even if he wakes you up every day by sneezing right in your face, well you love his sneezes more than anyone else's kisses."

Marion, 2 Days in Paris

La 25, cea mai calda urare!

2011-11-23T13:24:00.002+03:00

Alecs habar n-are mi-a scris ceva tare frumos, drept cadou, la sfertul meu de secol! Desigur, ii multumesc din suflet si sunt extrem de emotionata!

Stiai ca de ziua ta sunt suflete care tresar? E cadoul lor pentru tine, ca sa vezi ca n-au uitat. Sunt vanturi care bat mai puternic si inimi care se chircesc. Sunt maini care se opresc insesizabil, dar nostalgic, pe butonul din lift. Sunt imagini revazute cu ochii inchisi. Sunt pentru tine cand habar nu ai.

Si mai sunt zambetele intepenite in coltul gurii. Stii tu, e zambetul mi-e-dor-de-tine-Ana amestecat cu privirea o-sa-fie-bine. E drept ca nu le poti pune funda, cum nu le poti nici plimba cu mandrie prin lume, dar ai face bine sa stii ca exista.

La fel cum astazi, mai mult decat acum 3 indragostiri, ar trebui sa stii ca “O sa fie bine” chiar se intampla. E mai sfrijit decat te-astepti si se strecoara neasteptat pe usa din dos, dar el se intampla. Se infiinteaza langa tine cand nici prin gand nu-ti mai trecea ca orasul ala va mai avea vreodata ceva de oferit. Asa ca fa-ti coregrafia, daca tot esti in sala de asteptare. Gliseaza pe zambete, da-le emotii, tremura cu ei. De fapt, nu glisa pe zambete. Razi in cele mai generoase hohote. Da-ti in petec si inseala-te. Fa tot ce-ti sta in putere ca sa iei deciziile gresite. Da-ti silinta sa se intample raul. Da, da, raul. Doar asa vei intelege cat de mult te-a cautat binele. Cum a venit el la tine tot intr-un suflet ca sa nu te mai auda cum te plangi ca n-ai noroc.

Ia-ti aripi, Ana, ca toate-s pentru tine.

Extremism

2011-11-21T23:00:00.008+03:00

Uriasul - Nu mai zic nimic.

Cel mai mic om din lume - Iar te-ai suparat?

Uriasul - Da. Nu mai vreau sa mai vorbesc cu tine.

Cel mai mic om din lume - Foarte bine. La revedere.

De ceva vreme, Uriasul nu mai iesea din casa. Statea toata ziua in pijamale, citea reviste de moda si numara avioanele care treceau deasupra capului sau atunci cand fuma in gradina. Era indragostit.

Cel mai mic om din lume, lipsit de compasiune, nu se emotiona la vaicarerile Uriasului. Era satul de opiniile mult prea mari ale acestuia, de gandurile prea mari, de discutiile prea mari si dorintele imense. Pur si simplu nu le putea face fata.

Nimeni nu stie exact cum cei doi au ajuns sa fie prieteni. Lumea spune ca s-au cunoscut la un colt de strada si a fost dragoste la prima vedere.

Uriasul avea planuri si plangea mult prea des. Cel mai mic om din lume nu tolera lacrimile si nici orele impartite pe bucatele - el vroia sa fie liber.

Pe cat de des Uriasul incerca sa si-l apropie pe Cel mai mic om din lume, pe atat de mult reusea sa-l indeparteze.

Cel mai mic om din lume - Dramele sunt doar in capul tau. Singur iti faci rau.

Uriasul - Si care mai e rostul povestii daca nu-mi spui? Mereu ma lasi sa deduc. Pana cand?

Cel mai mic om din lume - Nu stiu, vom vedea.

Uriasul - Sentimentele nu exista ca sa fie ghicite!

Cel mai mic om din lume - Stii ca orice ar fi, mereu am sa-mi gasesc drumul inapoi spre tine.

Personajele nu sunt perfecte si nici istorisirea lor - unul se astepta sa fie dezamagit, iar celalalt dezamagea prea usor.

Uriasul, pe masura inaltimii sale, avea un milion de intrebari. Cel mai mic om din lume, pe masura staturii sale, oferea raspunsuri injumatatite.

Uriasul - Nu te voi ierta niciodata!

Cel mai mic om din lume - Nu mai pot!

Uriasul - Du-te naibii!

Cel mai mic om din lume - Meriti sa zambesti in fiecare zi.

De ceva vreme, Uriasul iesea des din casa. Se imbraca frumos si mergea la plimbare cu Cel mai mic om din lume.

Nimeni nu stie exact cum cei doi au ajuns sa fie iar prieteni. Lumea spune ca la un colt de strada, si ca a fost dragoste.

Untitled

2011-11-02T03:54:00.006+03:00

Relatiile sunt fiinte fragile. Se erodeaza in timp si se calesc la distanta. Se hranesc cu incredere, comunicare, iubire si intelegere.

Relatiile sunt fiinte paradoxale. Sunt foarte usor de obtinut si extrem de greu de pastrat. Unele nu dureaza nici macar o luna, altele dispar brusc dupa ce-au fost ingrijite multi ani de prietenie, iar cele speciale tin o viata.

Relatiile sunt fiinte simple. Nu multi sunt cei care inteleg ca ele au nevoie de foarte putine elemente pentru a fi bucuroase. Majoritatea le ignora, le iau de bune si le mint. Nu poti sa minti o relatie. Mai bine o lasi balta si o astepti pe urmatoarea. Fiecare relatie are dreptul ei la fericire!

Relatiile sunt fiinte ce au nevoie de ajutor - vor ca partile implicate in cresterea lor sa depuna acelasi efort. Sau macar sa-l alterneze.
Nicio relatie nu va supravietui nesustinuta. Ele nu pot trai singure, ci au nevoie de cel putin doi parteneri.

Relatiile sufera, plang si sunt ranite. Sunt dezamagite si dezamagesc. Construiesc amintiri frumoase si sperante uriase. Sunt parsive.

Relatiile sunt fiinte imprevizibile. In urma lor raman greseli si invataturi, regrete si zambete, dureri si liniste. Partenerii de relatii ar trebuie sa se gandeasca de doua ori inainte sa accepte acest legamant sau nu. Si odata dat acordul, sa vada cum sa le mentina in viata.

Relatiile sunt fiinte colorate ce au nevoie sa fie dorite. Altfel, vor muri.

Nimicuri

2011-10-26T01:04:00.003+03:00

Ma amagesc constant ca traiesc o mare iubire. Refuz sa privesc obiectiv si sa pasesc cu ambele picioare in prezent.

Imi uit mereu talpa stanga in trecut si nu vreau sa ma trezesc.

Visez. Visez la o dragoste cliseica. De film. Acea exceptie care confirma regula.

Ma incapatanez in naivitatea mea pana la disperare si continui sa cred ca nimic altceva nu mai conteaza.

Sunt genul de om un pic prea sentimental, empatic, aerian, pseudo-boem, pentru care viata nu are sens fara fluturasi.

Si nu am nevoie de orice tip de iubire. Nu. Am nevoie de acea iubire pasionala, dureroasa, care te ambitioneaza si te distruge cu la fel de multa usurinta, dar cel mai important, care-ti da sentimentul ca poti face orice.

Intr-un timp am avut senzatia ca am gasit-o.

La un colt de strada, am avut certitudinea ca am gasit ceea ce-mi doream foarte mult.

Din pacate, abia in timp am aflat ca povestile incepute la colt de strada sunt sortite esecului.

In urma lor raman doar lacrimi de crocodil, iluzii infantile si mii de kilometri distanta.

Nu traiesc o mare iubire. Stiu. Dar ce mi-as fi dorit ca lucrurile sa fi stat altfel!

Cei care m-au iubit...

2011-09-05T18:52:00.006+03:00

- mi-au spus in repetate randuri ca merit - merit sa zambesc, sa fiu fericita, o viata plina de bucurie si baloane roz

- mi-au scris si mi-au adus primele flori pe care le-au daruit vreodata

- au plans si au avut convingerea ca viata lor langa mine ii face fericiti

- mi-au inventat porecle si gesturi alintate menite sa fie stiute doar sub plapuma, in puterea noptii

- mi-au dat sa ascult muzica, sa vad filme si sa-mi schimb perceptia despre realitate

- mi-au spus sa stau dreapta

- mi-au facut mofturile si mi-au suportat starile contradictorii

- au stiut ca fericirea mea nu necesita multe

- au stiut ca sunt un om bun, dar nu m-au invatat niciodata ca oamenii buni au cel mai mult de suferit

- m-au mintit si vor continua sa ma minta

- au avut puterea sa-mi inghete sangele si sa ma izbeasca de podea de nenumarate ori

- mi-au demonstrat ca intotdeauna poti sa plangi mai mult decat ai crezut

- au stiut sa fie rai tocmai pentru ca ma iubeau si-mi cunosteau punctele slabe

- mi-au facut rau ca sa nu-mi faca rau

- au avut un trecut ce mereu i-a urmat din spate si nu le-a dat pace

- mi-au frant aripile, mi le-au cusut la loc si apoi le-au rupt iar

- nu au facut niciodata pace cu trecutul lor si nici nu si-au incheiat corect socotelile

- mi-au luat linistea si visele de fiecare data cand au plecat

- m-au facut norocoasa pentru ca am cunoscut ce inseamna sa iubesti

- mi-au lasat rani si cicatrici si amintiri frumoase

- au avut binele ascuns in prea mult rau

- au stiut sa-si faca iubirea parte din mine

- au fost cei pe care i-am iubit si eu

- nu mi-au ramas niciodata prieteni

- au uitat de ce.

Da!

2011-09-02T02:30:00.002+03:00

I believe in manicures. I believe in overdressing. I believe in primping at leisure and wearing lipstick. I believe in pink. I believe happy girls are the prettiest girls. I believe that tomorrow is another day, and... I believe in miracles.

Inca o zi...

2011-07-30T14:00:00.004+03:00

S-a terminat un capitol din viata. Apartamentul de la 4 a ramas gol si cel de la 6 singur intr-o mare de usi necunoscute.

S-au destramat prietenii si amintiri si vise. S-au uitat promisiuni si sentimente. Totul s-a dus naibii si opinia generala este ca trebuie sa pastram ce a fost frumos.

Din pacate, nimeni nu intelege ca nu a fost nimic frumos in comparatie cu mizeria lasata in spate.

Nu ma intereseaza ca timpul le va rezolva pe toate, la fel cum nu ma intereseaza ca in 1000 de ani nu o sa mai simt la fel. Nu ma intereseaza cliseele si nici vorbele dulci de umplutura. Nu ma intereseaza ca iti pasa, cand stiu ca nu poti sa intelegi nimic.

Ma intereseaza urmele adanci lasate de taieturile pe care le-ai facut in ultimele 21 de zile. Ma intereseaza cicatricile care-mi vor ramane intiparite in privire, daca nu pe fata. Ma intereseaza masca zambitoare pe care trebuie sa mi-o iau in fiecare zi si lupta pe care trebuie s-o duc in fiecare minut cu mine.

Accept, accept, accept - urasc ca trebuie sa accept si nu pot sa fac nimic.
Accept consecintele actiunilor mele si accept ca din 2, 1 a obosit cand nici macar nu a facut un efort atat de mare.
Accept etichetele ce-mi vor fi puse, la fel cum accept ca secundele nu pot trece mai incet de atat.
Accept ca nu pot sa accept "nu" si accept ca trebuie sa stau in picioare cand tot ce vreau este sa fiu pe jos.

Simplu.

2011-07-27T15:05:00.006+03:00

Ai nevoie de curaj ca sa spui unei persoane ca nu o mai iubesti.

E mult mai usor sa minti pentru ca asta te va transforma in personajul pozitiv.
Te gandesti in primul rand la binele tau si asta e tot ceea ce conteaza.

Daca recunosti ca nu mai iubesti, inseamna ca ti-ai distrus orice cale de intoarcere si eventual cateva luni din viata in care ti-ai facut planul despre cum sa pleci, fara sa recunosti ca nu mai iubesti.

Cand nu mai iubesti: nu te mai gandesti, nu te mai doare, nu-ti mai este dor, nu-ti mai faci griji, nu ai un mare gol in stomac, nu mai ai responsabilitati...

Cand nu mai iubesti esti liber sa faci ce vrei tu. Poti sa fii egoist fara ca nimeni sa-ti reproseze asta.

Cand nu mai iubesti esti indiferent - poti saruta alte buze, sopti alte ganduri, strange in brate alte trupuri dezgolite.

Cand nu mai iubesti nu te gandesti ca a fost o vreme in care ai iubit.

Cand nu mai iubesti pui punct, o iei de la capat si zambesti.
Da, cand nu mai iubesti poti sa zambesti, sa razi, sa respiri...

Cand nu mai iubesti stii ca nu ai sa te mai intorci niciodata de unde ai plecat, iti impachetezi franturile de amintiri intr-o cutie obscura si mergi mai departe.

Cand nu mai iubesti nu ai nici remuscari, nici regrete.

Cand nu mai iubesti ai sa ramai o jumatate.

Cand nu mai iubesti ai sa iubesti pe altcineva....

Ai nevoie de foarte mult curaj sa-i spui unei persoane ca nu o mai iubesti, pentru ca nu exista "nu mai pot" in iubire.

!!!!!

2011-05-31T11:35:00.004+03:00

Sunt emotiva. Pot fi incadrata cu usurinta in randul celor care iau decizii cu sufletul si abia apoi cu mintea. In ochii celor din jur, asta ma (poate) face naiva, imatura sau copilaroasa. Nu-mi prea pasa.

Nu am sa pot niciodata sa calc pe altii in picioare pentru a-mi atinge un scop si nici sa fiu rea pentru simplu fapt ca pot. Intr-un loc dominat de viespi, poate asta este calea spre succes. Cine nu se conformeaza majoritatii este considerat slab si prin urmare trebuie eliminat sau mai rau, batjocorit.

Ma simt neputincioasa in fata unor mentalitati de macelari neinstruiti. Cu siguranta locul meu nu este printre individualisti lipsiti de sentimente, ce schiteaza zambete doar cand au nevoie de ceva.

Imi pun bazele in varsta mea frageda si-mi repet constant ca toate experientele ce ma lasa cu un mare gol in stomac au un rol bine definit. Inca nu mi-am dat seama care ar fi acesta, dar stiu sigur ca exista.

Militez, in van sau nu, pentru frumusetea inimii si pentru cei care-ti dau energie pozitiva si nu dureri de cap. Stiu sigur ca oamenii ar fi mai buni daca si-ar constientiza prezenta celor 21 de grame in piept.

Cu si despre griji...

2011-03-23T15:19:00.005+03:00

Ma simt mica.

Am in jurul meu o gasca de oameni care-mi vor binele, si din aceasta dorinta prea mare, imi fac rau.

Ei vor sa-mi arate cum sa nu fac anumite greseli si cum sa previn unele dezamagiri. Usor de spus, greu de pus in practica.

Nu ma intelegeti gresit: nu am o dorinta masochista sa calc din mlastina in mlastina, dar cateva julituri nu au facut rau nimanui, plus de asta, asa te alegi si cu o poveste interesanta pe care s-o spui mai departe.

Nu poti da sfaturi prin intamplarile celor din jur. Daca nu ai simtit pe propria piele anumite frici, esecuri, bucurii, nu ai cum sa ajuti pe cineva.

Gasca mea de oameni isi face prea multe griji pentru mine, lucru coplesitor, avand in vedere ca griji pentru mine imi fac si eu.

Prin urmare la grijile mele pentru mine se adauga si grijile lor pentru mine. Ei bine, oare cate griji credeti ca poate un om duce?

Cred sincer ca unii oameni ar trebui sa-si pastreze grijile pentru ei, mai putin in situatiile in care lucrurile iau o turnura extrem de proasta. Dar si atunci parca n-ar trebuie sa-ti verbalizezi grijile, ci sa te gandesti la solutii.

Nu ai voie sa incarci un om negativ cu grijile tale pentru el, mai ales daca intentia ta este sa-l ajuti.

Il vei deprima atat de tare incat isi va imagina ca soarele a apus definitiv pe strada lui.

Daca vrei sa ajuti un om, vorbesti cu el, esti amuzant, il asculti...practic, il faci sa-si spuna singur problemele, ca apoi sa-i dai de inteles ca nimic nu este fara rezolvare.

E absurd sa panichezi pe cineva, sa-l imbraci in tot felul de probleme, sa-l intristezi si apoi sa-l asiguri ca faci asta pentru binele lui.

Oamenii ingrijorati pentru binele altuia au o gramada de dezavantaje:

- risca sa fie evitati - nu de alta, dar deja stii ca vorbitul cu ei iti va aduce numai ganduri negre
- sunt incapabili sa vada lucrurile bune, pentru ca ei deja au multe proste in fata
- nu vor fi contactati in momente de cumpana, pentru ca deja stii ce vor zice: "ti-am spus noi, de ce nu ne-ai ascultat? ", cand probabil tu ai vrea doar un sfat cald si ceva compasiune
- nu prea sunt amuzanti...cand ar mai avea timp, daca ei sunt ocupati cu grijile?

Tot ce incerc sa spun este ca in viata ai nevoie de lucruri constructive: atat de la oamenii din jurul tau, cat si de la tine.

Cei care-si fac griji pentru binele tau nu te ajuta sa iti vezi punctele tari, ci doar pe cele slabe (de care probabil stii si tu deja), iar asta nu e bine pentru personalitatea sau increderea ta in tine.

Daca tu ai incredere intr-un om, atunci stii ca el nu te va dezamagi niciodata atat de grav..sau cel putin nu o va face cu rea intentie. Nu te poti astepta ca el sa nu faca greseli mari sau mici. Ar fi chiar imposibil.

Pur si simplu, daca ai incredere in el, tot ce poti sa faci este sa-l sustii si sa-i fii acolo indiferent de situatie...mereu.

PS: Fara sa-l faci sa se simta prost pentru asta.

Scurta revelatie de durata!

2011-02-20T20:48:00.005+03:00

Sunt momente in care uit sa fiu copil.
Devin un fel de fiinta autoritara, impovarata de griji si inghesuita intr-un colt intunecat din care imi este greu sa vad lumina.

Nimeni nu ma place cand ma transform. Nimeni nu vorbeste cu mine si nu-mi suporta scenele de Regina Paranoica.

Chiar daca pledez nevinovat si-mi construiesc o pledoarie bazata pe argumente logice, Instanta nu-mi da dreptate si ma pofteste sa ies din sala.

Infuriata, ma supun. Nu-mi doresc sa mi se aplice o sentinta uricioasa.

Ajung tarandu-ma in spatiul meu negru si incep sa fac ordine.

Pe masura ce sterg parful si spal lucrurile murdare, imi dau seama ce am devenit - o faptura incapabila sa gandeasca pozitiv.

Incep sa-mi aduc aminte ca erau vremuri in care debordam de optimism si energie.

Ce s-a intamplat?

Am uitat ca fiecare dintre noi trecem prin perioade mai putin roz, dar ca acele perioade au si un final.

Poate nu fix cand ne dorim, dar asta nu inseamna ca nu-si au capat.

Am uitat ca am nevoie sa indur vremuri cetoase ca sa le intampin jucaus pe cele insorite.

Mi-am ingropat visele si m-am dat batuta.

M-am transformat intr-o fiinta cenusie si am uitat cat de colorata eram la inceput.

Gata! Nu se mai poate asa!

Cum sa ajut pe altii, daca eu nu ma pot ajuta pe mine?
Cum pot sa astept ca ceilalti sa ma placa, daca eu ma urasc?

Nu, nu, nu, nu! Refuz categoric sa devin o morocanoasa si o nesuferita.

Imi voi aminti mai des ca sunt copil si ca am dreptul sa visez.

Dar mai ales, am sa incerc sa accept iernile lungi, pentru ca am descoperit (iar) ca primavara e dupa colt.

Si da, voi inceta sa ma mai dau batuta!

Caz inchis!

Reteta ratatului contemporan

2011-01-31T21:19:00.003+03:00

- Sa stai toata ziua si sa te gandesti cum sa faci ceva, fara ca efectiv sa faci ceva

- Sa intri in panica pentru ca viata trece pe langa tine, dar sa nu te obosesti sa te schimbi

- Sa te rogi zilnic ca visele sa-ti devina realitate si pur si simplu sa astepti

- In fiecare zi sa-ti dezvolti un nou plan, o noua pasiune, un nou scop

- Sa ai convingerea ca nu vei reusi orice vei face

- Sa nu mai lupti pentru ca nu mai vrei si nu pentru ca nu mai poti

- Sa lenevesti non-stop si apoi sa te plangi cat esti de nefericit/a, neajutorat/a, trist/a

- Sa ai potentialul si resursele necesare ca sa realizezi ce vrei tu, dar sa fii rebel si sa refuzi

- Sa vrei sa scrii: o carte, un post, o scrisoare, dar sa nu reusesti sa-ti echilibrezi gandurile pe cuvinte

- Sa urasti sistemul, dar sa ramai angrenat in el

- Sa uiti sa visezi, sa te joci, sa speri

- Sa ramai sec si sa-ti convina

Intre Paranteze

2011-01-06T01:05:00.007+03:00

Punctul si-a pus papion. A iesit pe usa.
La colt de strada il astepta Virgula, imbracata in rochita cu spatele gol.

S-au luat de mana si au pornit spre petrecere.

"Inca o seara plictisitoare in care trebuie sa ma prefac fericit", se gandea el.

Realitatea este ca cei doi nu se mai intelegeau de la o vreme. Nu trecea zi fara un conflict major, in casa lor din sectorul Tastaturii.

"Pare chiar ok in seara asta, cine stie, poate suntem pe drumul cel bun", spera Virgula.

Nu mai stiau sa comunice unul cu celalalt. Erau impreuna doar fizic. Psihic, Punctul isi argumenta logic frustrarile, iar Virgula plangea intinsa pe jos in baie.

Nu se ascultau si cel mai probabil, nici nu-si doreau asta.

Petrecerea s-a terminat.

Ramasesera doar ei doi. S-au asezat fiecare pe cate o Steluta, prea obositi sa mai incerce sa vorbeasca, prea epuizati sa faca fata unui nou scandal.

Punctul si Virgula se iubeau, dar in timp au renuntat sa mai creada asta. Nu au mai luptat si au luat lucrurile de bune.

Dragostea nu se pierde, dar se uita daca este neglijata.

Si este de o mie de ori mai trist sa uiti ca iubesti un semn de punctuatie, decat sa nu-l iubesti deloc.

Cu tine, mereu. Cum?

2010-10-17T16:13:00.003+03:00

Atunci cand iubesti, si frica de a-ti pierde jumatatea este mai mare.

Construiesti un intreg univers, prins de mana cu cineva, iar toata viata ta de pana atunci isi schimba sensul.

Iti rogi perechea sa-si intinda mainile si sa faceti un troc cinstit. Va dati la schimb: sufletul, increderea, viata voastra.

Incepi sa realizezi ca nimic nu mai are sens daca nu e si ea (jumatatea) acolo.

Si atunci te sperii!

- Ce ai sa faci daca ramai iar sigur?

- De cate iubiri ai parte intr-o viata?

- Daca toata promisiunile spuse si soptite se vor pierde brusc in vant?

- Cum reactionezi daca-ti este inselata increderea?

O mie de intrebari, o mie de raspunsuri ipotetice si un nod in gat in plus.

Adevarul ramane intotdeauna undeva la mijloc. Relatiile trebuie traite. Punct.

Cu toatea astea, dintre toate intrebarile, una ma macina cel mai mult: cum faci sa ramai mereu indragostit?

Pe cand dormeai...

2010-10-10T12:52:00.003+03:00

Cum te certi cu cineva fara sa-i alterezi sufletul?

In ce forma trebuie sa-ti ambalezi ideile, nervii, parerile, fara ca persoana din fata ta sa aiba o cicatrice in plus?

De cate vorbe frumoase ai nevoie pentru a face uitate toate cuvintele spuse cand sangele clocotea in tine disperat?

Sunt momente in care ajung sa-mi pun aceste intrebari. Ma framant si incerc sa-mi dau seama cat de mult am gresit. Amandoi.

Ma intreb cate cantitati de orgoliu mai avem in noi pentru a lasa asa mult timp sa treaca pana sa ne gasim iar un punct de sprijin.

Cele mai grele sunt noptile in care nu ne gasim in pat.

Sunt clipele in care ma foiesc pe toate partile, incercand sa-mi adun jumatatea mea de aer din camera, pentru a respira corect.

Incerc sa-mi explic cum toata linistea, somnul si calmul din mine s-au dus in mainile tale. Ar fi de ajuns sa ma atinga si lumea mi s-ar construi la loc.

Adorm.

Dimineata te caut eu, dar desi esti la 30 de cm de mine, nu te lasi gasit. Atunci imi aduc aminte. Nu suntem bine.

Oare cine a gresit? Eu sau tu?

Prea putin ma gandesc la asta. In schimb, astept sa deschizi ochii si sa-mi zambesti.

Ana, in ce poveste crezi ca te afli?

Sec

2010-09-29T17:46:00.004+03:00

Am intrat intr-un sistem care mi-a spulberat orice urma de creativitate.

Sunt intr-un loc in care mi-e scarba sa calc si in care ipocrizia, minciuna si nepasarea sunt la ele acasa.

Mi-e frica sa nu ma transform intr-un om nul, care nu mai are vise si sperante, mancat de plafonare si rutina.

Urla sufletul in mine cand vad ca stau de o ora cu o foaie alba in fata si nu reusesc sa scriu nimic.

Urla. Si va jur ca daca cineva m-ar taia, nu m-ar durea asa tare.

Pe moment, depind de un loc care-mi macina orice urma de umanitate.

As crea o revolutie si i-as impusca pe toti. Sau cel putin jumatate.

Pentru ca s-au nascut si au ajuns sa fie asa.

Interiorul meu urla si plange si se zbate. E furios pe mine. Ca stau, in timp ce roata se invarte.

Eu nu sunt asa. Nu sunt facuta pentru un sistem creat sa indobitoceasca masele.

Mi-e scarba de omul care am ajuns.

It's a matter of time...

2010-08-28T19:36:00.004+03:00

Te iubesc cu ochii, cu gura, cu pielea, cu sangele, cu degetele si abia apoi cu sufletul.

Te iubesc pentru ca respiri si imparti aerul cu mine.

Te iubesc pentru ca esti singura persoana pe care mi-e dat s-o iubesc.

Te urasc pentru asta.

Te urasc pentru ca ma sufoci.

Te urasc pentru ca nu-mi dai liniste si nu-mi lasi tristetile sa puna stapanire pe mine mai mult decat au facut-o deja.

Te urasc pentru ca-mi seci veninul si nu ma lasi sa te urasc.

Te urasc pentru ca ma saruti atunci cand sunt cel mai rau cu tine.

Te urasc pentru ca nu ai puterea sa ma lasi de frica sa nu ma pierzi.

Te urasc pentru ca ma iubesti si mi-ai spus-o.

Te urasc asa cum numai un om indragostit poate sa te urasca.

Am sa te las. Inca nu stiu daca din prea multa iubire sau prea multa ura.

Am sa te las din frica. Poate.

Te urasc pentru ca vrei sa te fac fericita.

Si din prea multa iubire nu stiu sa fac asta.

Intelegi?

Din prea multa iubire nu stiu cum sa te iubesc.

Draft

2010-07-29T14:23:00.000+03:00

A intrat in lumea ei. S-a adaptat, si-a intins bratele, i-a zambit in somn si a vrut s-o aiba mai aproape. I-a furat perna.

Intr-un timp, el spunea ca "se vede de pe luna ca..."
"Ca ce?", intreba ea, curioasa pana la pragul enervarii...

Asa e ea: vrea sa stie tot, acum si mai repede daca se poate.

El e invers: crede ca lucrurile vin in timp, nu-si gaseste cuvintele si evita raspunsurile.

Impreuna sunt bine. Fericiti am putea spune, dar sa nu uitam ca fericirea se traieste in secret.

Nu vor sa le fie furata de sufletele nelinistite si opace.

Ea s-a obisnuit sa doarma langa el.

El s-a obisnuit sa se trezeasca langa ea.

"Ti-a fost dor de mine si atunci cand eram langa tine?

- Da".

Liniste.

"Vrei sa fugim in lume? O facem si pe asta daca e..."

Si daca fara sa stai pe ganduri ai sa raspunzi "oricand", vei intelege.

Pentru ea...

2010-07-22T12:59:00.004+03:00

Una dintre cele mai frumoase scrisori...

Draga Ovidiu,

2010-07-21T22:11:00.005+03:00

Imi stau cuvintele pe limba si nu reusesc sa scriu nimic concret.

Fraze, propozitii, intrebari, ganduri si emotii mi se perinda printre emisfere si eu nu reusesc sa astern, negru pe alb, ce simt.

Cum as putea sa ajung o mare scriitoare daca eu nu pot sa scriu?

Ma intreb ce simti, ce gandesti, ce te nelinisteste, ce-ti place, ce te face sa razi si ce te face sa vrei mai mult.

Ma intreb cum fac sa nu te pierd si sa te conving ca si tu trebuie sa te intrebi acelasi lucru.

Am senzatia ca trebuie sa ma lupt cu o lume intreaga si ca nimeni nu intelege nimic.

Toata lumea asta stie deja finalul, iar eu nici n-am apucat sa ma bucur de inceput.

Ma doare ca nu pot si nu stiu cum sa te ajut. Acum nu mai esti singur.

Suntem doi.

Si ma intreb daca tu intelegi.

Imi doresc tare mult sa fii fericit.

Cu speranta ca intr-o zi ai sa ma lasi sa fac parte din lumea ta,

A ta,

Otilia.

Drumul spre fericire e pavat cu paranoia

2010-07-05T23:09:00.005+03:00

Fiecare om ar trebui sa-si conserve o doza mare de optimism pentru situatiile in care este fericit.

5.33 am

2010-06-04T12:33:00.004+03:00

La limita dintre ratiune si sentiment exista un prag al neputintei.

Mintea iti este bombardata cu un miliard de ganduri, sugestii, ipoteze, solutii si concluzii...iar tot ce poti sa faci este sa stai.
Corpul iti este imobilizat.

Astepti.

Speri ca altcineva sa gaseasca rezolvarea pentru problemele tale. Sa te trezesti intr-o dimineata, sa ai capul limpede si sa stii exact ce ai de facut.

Vrei sa treaca timpul mai repede, sa acopere ranile, ideile, cicatricile si amintirile.

Esti in punctul in care te cuibaresti frumos in palmele altei persoane si astepti ca ea sa stie ce-i mai bine pentru tine.

Totul sa intampla in capul tau. Aparent esti ok: respiri, zambesti, mergi, fumezi.

Dar in capul tau se da o revolutie: fiecare emisfera este guvernata de un juriu care-si prezinta opiniile. La mijloc e constiinta pe post de judecator.

Trebuie sa iei atitudine!

Te ridici frumos din locul in care te-ai cuibarit, iti lipesti fericirea de piept, in cele din urma va fi absorbita iar de organism, si lasi in urma un pic de incredere.

Cine stie? Poate isi va face efectul.

Daca nu, scrii o scrisoare lui Cronos si-l rogi frumos sa-ti prescrie o reteta in regim de urgenta, pentru ca vrei sa te faci bine mai repede.

Apoi te rogi sa-l gasesti pe zeu intr-o pasa buna si tu sa fii exceptia care confirma regula.

Nu-i asa ca ar fi marfa?

Asa nu!

2010-05-21T01:11:00.005+03:00

- Buna dimineataaa, la multi ani! Sa fii fericit!
- Suntem!
- ...?!?!?! Sunteti un "we couple" ?
- Aaaa...nu, dar asa se zice.
- Aha..deci tu si cu cine sunteti fericiti?
- ?!?!?!
- Probabil tu si personalitatile tale multiple...nu?
- Exact.
- Am inteles..
.........

- Bine fato..
- Ok, bine atunci. Inca o data sa fii fericit!
- Suntem!
- Esti idiot! Adio.

Sa fie clar: o relatie nu inseamna pierderea individualitatii!

Pentru TU, de la EU

2010-04-24T16:58:00.002+03:00

Draga TU,

Mi-e dor de tine. Mi-e dor de tine acum, in aceasta clipa, la ora 16.40. Si nu stiu cum sa fac.
Nu iti simt lipsa in fiecare zi...au trecut si saptamani intregi fara sa ma gandesc la tine mai mult de o fractiune de secunda.

Insa, sunt aceste momente cand imi este dor. Simt ca ma apasa ceva pe piept si imi vine greu sa respir.
Pur si simplu trebuie sa te vad.

Din pacate, tot ce pot sa fac este sa scriu: cuvinte inutile, fara sens, incapabile sa rezolve ceva. Si parca si de ele imi este frica - sa nu utilizez cumva prea multe - cine stie ce se poate intelege, mai mult decat necesar?

Simt. Si atunci cand simt nu ma pot abtine.
Crede-ma, reusesc sa vad si realitatea - pur si simplu nu-ti pasa, dorul meu te indeparteaza, ma vrei exclusiv cand ai tu nevoie si chef - dar nu pot sa o integrez, deocamdata, in principiile mele.

Trebuie sa obosesc sa simt, sa incerc, sa-mi fie dor si abia apoi am sa trec peste. E amuzant, nu?
Sa scriu unui om caruia nu-i pasa...si sa fiu sigura de asta...dar parca, totusi, sperand sa-i pese.. Stupid.
Oricum, azi mi-e dor de tine, acum, la ora 17.00 si pentru asta imi pare rau.

Cu drag,

EU

---------------------

2010-04-21T23:12:00.002+03:00

Mi-e dor sa-mi curga cineva prin vene.

Revin

2010-04-18T23:49:00.004+03:00

Imi pare rau ca nu am mai scris de ceva timp. Promit sa ma revansez.
Am trecut de perioada neagra, am ajuns la cea agitata si acum am nevoie de un moment de respiro.
Trebuie sa iau niste decizii, sa mai tai de pe lista niste oameni, sa ma obisnuiesc sa ma trezesc la 6.30 (timp de o saptamana)...si sa nu ma mai enervez atat de repede.

Concluzia este ca unii oameni pur si simplu nu merita. Cam atat de simplu.

Mi-e dor de voi. Sunteti ok?

Revin,

Ana

PS: M-am indragostit de Florence and the Machine

Vreau sa vrei

2010-03-13T16:43:00.004+03:00

vrei sa aripi?

vreau sa zbori
vrei sa sunet
si culori?
vreau sa zambet
vreau sa noi...
vreau sa maine,
amandoi.

vreau sa cantec,
vrei sa dans?
vreau, cu pasii goi
un vals,
de mana cu tine,
agatati de nori,
vreau sa buze,
vrei sa zbori?

Via namtigari

PS: "te pup sub arcul de triumf, ana :)"...m-a facut sa zambesc..

Ce s-a intamplat cu Da si Nu?

2010-03-06T21:13:00.008+03:00

DA si NU s-au cunoscut pe malul marii.
NU a luat-o de mana pe DA si i-a promis ca o va iubi toata viata; DA a acceptat.
Amandoi au creat un SIGUR.
Timpul a trecut, iar NU a inceput sa simta POATE pentru DA.
DA s-a speriat.
A vazut cum un puternic SIGUR a inceput sa se transforme in CRED.

DA l-a luat de mana pe NU si i-a promis ca-l va iubi toata viata; NU a acceptat.
Amandoi au creat un SPER.
Timpul a trecut si DA a inceput sa simta NU STIU.
NU s-a speriat.
A vrut sa-l lipeasca pe SIGUR la loc, apoi l-a cautat disperat pe SPER.

Inutil.

NU si DA s-au iubit mult. Dar NU nu era potrivit pentru DA si DA nu era potrivita pentru NU.
Despartirea lor l-a nascut pe DE CE.
De ce vrea sa inteleaga ce s-a intamplat. A cerut ajutorul lui CUM, UNDE si CAND.

Inutil.

DA si NU s-au iubit mult. DA avea o intreaga teorie despre ei doi: zicea ca sunt Suflete Pereche, dar nu si Mari Iubiri.
Sufletele pereche sunt sortite esecului. Asa e scris sau cel putin, asa credea DA.

Inutil.

DA si NU s-au iubit mult. Din iubire l-au jurat pe MEREU.
In timp, NU s-a speriat. S-a speriat si DA.
S-au luat amandoi de mana si l-au ucis pe BINE. Au devenit parteneri in crima si s-au pupat in semn de NICIODATA.

Inutil.

Anii au trecut si DA i-a dat drumul la mana lui NU. NU a acceptat.
Palmele lor si-au facut semne de PA.

NU si DA s-au iubit mult. DA a vrut sa-l ia de mana pe NU, dar nu l-a mai gasit.
NU a plecat spre un alt SIGUR, iar DA a scornit un PE CURAND.

Inutil.

NU a iubit-o pe DA si DA l-a iubit pe NU.
Cu toatea astea, in urma lor au lasat NIMIC.

1 Martie aduce idei noi

2010-02-28T22:54:00.004+03:00

Am constatat, nu cu asa mare uimire, ca am o dependenta nociva personalitatii mele.
Nu o regret. Fiecare are nevoie de momente penibile in viata - altfel nu s-ar schimba.

Consider ca, cel putin dintr-un anumit punct de vedere, eu am avut destule.
Am trait cateva luni intinsa pe jos, mi-am uitat sufletul in case straine, am lasat impresii despre mine nu prea bune si m-am pierdut.

Imi cer scuze mie, in primul rand, pentru ca mi-am batut joc de cine sunt si m-am complacut intr-o stare ce incet, incet m-a bagat in ceata.

Apoi, imi cer scuze celor pe care i-am stresat: imi pare rau daca am parut prea insistenta. Adevarul este ca nu meritati atata atentie si nici nu sunteti asa importanti pentru mine. Mintea mea bolnava e de vina.

Maine vine primavara si cu ocazia asta am hotarat sa-mi revin: intru la dezintoxicare.

He's just not that into U

2010-02-26T00:52:00.005+03:00

S-a scris o carte despre asta. S-a facut si un film. S-au dat argumente logice si exemple. Si cu toate astea, uneori, ne incapatanam sa nu intelegem lucrurile evidente.

Cautam scuze, despicam firul in patru, interpretam gesturi, cuvinte si aluzii. Avem rabdare si cu toate astea nu ne dam batute: vrem sa aflam niste raspunsuri cu orice pret, ne bazam pe feeling-uri si ignoram profund realitatea.

Adevarul este ca nu prea te place. Nu conteaza motivele - nu e neaparat vina ta sau vina lui - ci pur si simplu asa stau lucrurile. Cum ar fi sa te placa toata lumea? Imposibil.

Daca te-ar placea, cu siguranta nu te-ai intreba de ce nu te suna, nu ai sta singura sambata seara in casa si nici nu ti-ai petrece jumatate de ora pe zi la telefon cu prietenele, incercand sa intelegeti "oare ce a vrut sa spuna prin asta?"

Astfel, daca:

- nu te suna decat dupa 11 noaptea

- nu iesiti decat atunci cand poate el

- 2 saptamani nu da niciun semn de viata

- spune ca ii este dor de tine, dar NU are timp sa va vedeti

- nu are timp pur si simplu...cam mereu

- iti spune ca sunteti din lumi diferite

- nu vrea decat sex

- ati iesit deja de 5 ori si nu te-a sarutat

- iti evita intrebarile clare, spre exemplu: "crezi ca intre noi o sa fie ceva mai mult vreodata?"

- iti spune ca te suna si apoi uita s-o mai faca

- isi aminteste de tine doar cand are nevoie de ceva

- iti spune ca "nu stie inca, crede, spera, bla bla"

- nu se comporta frumos cu tine de fata cu prietenii lui

- iti spune ca nu e indeajuns de bun pentru tine sau ca nu vrea sa te faca sa suferi

- nu-i pasa daca esti trista sau vesela sau nervoasa si lista poate continua ====> NU prea te place.

Da, e frumos sa te baricadezi in scuze si sa speri ca o sa fie altfel, cel putin in cazul tau. Insa nu. Pur si simplu nu te place, treci peste.

Altfel, ai sa ajungi sa-ti creezi obsesii, sa-ti toci nervii, sa-ti innebunesti prietenii si sa nu mai ai respect fata de tine..prin urmare sa te simti foarte prost.

Daca te place, ai sa-ti dai seama, pentru ca o sa fie acolo si o sa te faca sa zambesti.
O sa stie foarte bine ce vrea si n-o sa se intimideze prea usor.
O sa gaseasca modalitati sa-ti arate ca-i pasa si ca vrea sa fie cu tine. Nu gaseste, nu te place indeajuns de mult. Simplu.

Evident, exista si exceptii. Insa, viata nu este alcatuita din ele.

Asa ca, inlatura oamenii pentru care esti doar o optiune..si fa loc celor pentru care ai sa fii o prioritate.

Notificare

2010-02-21T20:22:00.008+03:00

Draga Univers si Spatiu Cosmic,

Adevarul este ca m-am pierdut. Nu stiu exact care a fost momentul, insa stiu sigur ca s-a intamplat intr-o fractiune de secunda.

Incerc sa-mi dau seama cine sunt, cine am fost si mai ales, cine am sa devin. In cazul in care acest proces se numeste maturizare, nu stiu exact unde am dormit 23 de ani si de ce incep sa ma trezesc.

Mi-am cautat culcus in sufletul unor oameni care-mi mangaiau fiorii. Degeaba.
Imi cer scuze daca i-am incomodat cu prezenta mea. Am sa incerc sa evit pe viitor...

Nu-mi prea place de mine acum.

Am zile in care sunt ok, sau cel putin dimineti....probabil este un inceput.

Nu mai caut raspunsuri la cei din jur - le caut in mine. La fel de greu mi se pare. Mi-am epuizat aproape toate "de ce-urile" sau am uitat sa le spun cu voce tare.

Am prostul obicei sa fiu sincera si sa spun ce simt. Prost obicei, repet. Unii cred ca ma joc, altii ma vad depresiva, poate unii ma vad disperata, iresponsabila, impulsiva, rea..

Nu-mi prea pasa.

Oricum, vad ca timpurile se schimba. Sexul nu mai este subiect tabu, in schimb sinceritatea da...
Inca mi se pare ciudat. Sinceritatea sperie si indeparteaza oamenii. Si eu care credeam ca minciuna, rautatea si ipocrizia ar trebui sa faca asta.

Oamenii care se sperie de sinceritate nu sunt oameni pe care ar trebui sa-i am in preajma sau sa mi-i doresc sa fie prin apropiere.

De abia astept sa vina ziua in care am sa scriu, alb pe negru: totul e foarte bine! Si chiar asa sa fie, pentru mai mult timp, si nu doar pentru o zi.

Incep sa ma plang cam mult si nu mi-a placut niciodata sa fac asta.
In plus, sunt chiar draguta cand zambesc si nu prea ma prinde deloc starea asta semi-emo-melancolica-depresiva.

Te rog frumos sa nu ma mai pedepsesti pentru mult timp, sa incepi sa ma ierti si sa ma ajuti sa-mi revin cat mai repede.
Multumesc.

Cu multa simpatie,

A ta minuscula pamanteana,

Ana.

Pana nu e prea tarziu

2010-02-17T11:06:00.003+03:00

Cum vrei sa fii fericita daca tu iti vinzi sufletul cu atata usurinta strainilor?

Este cazul sa te opresti. Nu va veni nimeni sa te salveze.

Esti exclusiv creatia actiunilor tale. Trezeste-te!

Recomandare

2010-02-13T00:34:00.004+03:00

Una dintre cele mai frumoase persoane din viata mea si-a facut un blog. Vi-l recomand cu multa caldura.

Este inca prematur si timid, dar are mari sanse sa se faca puternic si mare.

Se numeste Despre Sofia si veti gasi in el povesti, vesele sau triste, idei si imaginatie...

Ii urez bun venit in blogosfera si mult suflet, pentru ca ea doar asa stie sa scrie...

Cu siguranta...cred...nu stiu

2010-02-09T01:22:00.006+03:00

Caut esenta lucrurilor.

Nu-mi plac discutiile din complezenta, oamenii fara substrat si starile platonice.

Ma implic in lucrurile care ma pasioneaza: carti, persoane, sentimente, melodii. Le interiorizez si incerc sa trag concluzii de pe urma lor. Pe care apoi sa le transform in lectii. Sau macar in petice care sa-mi acoperi Eu-ul.

Uneori caut cuvinte care sa-mi linisteasca nelinistile. Caut cuvinte in persoane care nu vor sa mi le ofere.
Nu inteleg exact de ce.
Poate simt ca daca o persoana aproape straina ma calmeaza, inseamna ca ma intelege, deci inseamna ca am un rost.

Actionez strict in functie de ceea ce simt. Si numai eu stiu de cate ori m-am lovit de ratiunea celor din jur.
Sau de faptul ca oamenii nu mai stiu sa simta.
S-au baricadat in spatele unor ziduri de autoaparare, atat de tare s-au speriat de prima suferinta.

Dar eu continui sa ma lovesc si sa cad si uneori mi-e din ce in ce mai greu sa ma ridic.

Parca incep sa ma trezesc si sa constientizez lumea in care traim. Nu pot sa functionez intr-o astfel de lume.

Va rog eu frumos: macar 5 minute pe zi incercati sa nu mai fiti indiferenti si rai si superficiali. Priviti lucrurile cu seriozitate.

Dragi cititori, nu mai imi spuneti ca intelegeti ceea ce simt. Da...probabil ca asa e, insa nu ma ajuta cu nimic.
Mai bine veniti cu solutii sau imi spuneti cum v-ati schimbat in bine sau ce ati facut bun in ziua respectiva. Sau ce v-a facut sa zambiti!

Ieri seara m-am trezit din somn si am avut un atac de panica. Am simtit ca nimic n-o sa mai fie bine.
Stateam in pat si ma uitam la tavan. M-am simtit singura. Am inceput sa plang.

Am dat doua mesaje: de la primul cautam exact niste cuvinte potrivite pentru suflet, iar de la al doilea o certitudine.

De la primul am primit raspuns: "U ai tendinta sa dramatizezi lucrurile"

De la al doilea: "Vin la tine acum. Te rog sa raspunzi si sa imi dai drumul la usa"

Intr-unul am actionat sentimental (fara intentii romantice, ci pentru ca asa am simtit) si in altul rational. Concluzii?

Sunteti norocosi daca aveti prieteni pe care sa va puteti baza si care sa vina la voi prin ninsori si ger ca sa va stranga in brate si sa va spuna ca o sa fie bine, dar e bine sa va pastrati si sentimentul de "dar daca..."

Dar daca o persoana aproape straina mi-ar fi linistit nelinistile, m-ar fi inteles cand aveam nevoie si mi-ar fi dat rostul?

Morala: de asta rostul ni-l dam singuri...

Un EL si o EA

2010-02-04T00:31:00.006+03:00

"...A intrat pe usa. Era imbracata gros. El era in fata ei.

Ea s-a inrosit, l-a privit o fractiune de secunda in ochi, apoi si-a mutat privirea in jos. Statea fastacita in prag.

El s-a apropiat, si-a bagat mana in parul ei de la ceafa, a izbit-o de usa, apoi a sarutat-o pe coltul gurii.

A luat-o de mana si a dus-o pana in mijlocul camerei, unde a inceput s-o dezbrace.

Prima data i-a dat jos timiditatea, emotiile si iluziile.
A urmat naivitatea, pe care i-a sfasiat-o cu dintii.
Orgoliul i l-a calcat in picioare, il plictisea ingrozitor.
Cu o mana ii mangaia pervers demnitatea, iar cu cealalta ii rupea naturaletea.

Nu-i venea sa creada cat de gros putea fi ea imbracata.

A inceput sa se agite: i-a aruncat pe jos zambetele, siguranta, caldura, inocenta si puterea.

Si s-a oprit. A privit-o banuitor. Stia ca ascunde ceva.

In timp ce-i dadea jos haina personalitatii, a uitat sa-i umble in buzunare.
Intr-unul a gasit ironia, umorul, visele si amintirile, iar in celalalt i-a descoperit frica, frustrarile, nervii, lacrimile si ura.

A lasat-o goala in mijlocul camerei si a vrut sa plece. Ea l-a prins de mana:

- Ai uitat ceva.
- Stiu. Nu-l vreau, n-am ce face cu el.
- Te rog...e prafuit, vechi, obosit si murdar, insa trebuie sa-l iei.

El i-a impins mana la o parte, zambind ironic, iar ea l-a plesnit cu sufletul peste fata.

- Daca tu nu-l vrei, atunci nu-l vreau nici eu.

El a cazut la picioarele ei, uitandu-se mirat la bietul suflet ce se zvarcolea pe jos.
Ea s-a asezat langa el.

Acum amandoi erau calmi si se uitau placid la moartea unui suflet.

- Cum ai putut sa faci asa ceva?
Ea a raspuns soptit:
- Macar eu am stiut ce inseamna sa ai unul..."

Pana acum am fost exact asa:

2010-01-31T14:09:00.003+03:00

"I have a history of making decisions very quickly about men.
I have always fallen in love fast and without measuring risks.
I have a tendency not only to see the best in everyone, but to assume that everyone is emotionally capable of reaching his highest potential.
I have fallen in love more times than I care to count with the highest potential of a man, rather than with the man himself, and I have hung on to the relationship for a long time (sometimes far too long) waiting for the man to ascend to his own greatness.
Many times in romance I have been a victim of my own optimism".

— Elizabeth Gilbert

0721...suna-te!

2010-01-24T22:19:00.007+03:00

Foloseste-ma...oricum n-a mai ramas nimic din mine. Ia-mi sufletul naiv ca sa-ti stergi praful de pe inima.

Dezbraca-ma de principii si valori, doar ca sa te uiti la mine goala, sa razi si apoi sa inchizi usa in urma ta.

Fii egoist pana la capat! Nu provoca suferinta doar pe jumatate, doar stii cat urasc lucrurile mediocre.

Calca-mi demnitatea in picioare, umileste-ma pana la sange si apoi saruta-ma de noapte buna - va fi pentru ultima data.

Lasa-ma sa ma lovesc singura, pana cand o sa ma uit in oglinda si n-o sa mai stiu cine sunt. Stai, parca am facut asta deja...

Protejeaza-ma de la distanta, virtual sau pana cand ti se face somn - nevoia de tine este o simpla iluzie. M-ai imbracat in superficialitatea ta, iar eu nici macar n-am observat.

Cand oare am ajuns asa? Care a fost exact momentul in care am pierdut linia si am ajuns doar un obstacol in calea celor care pasesc pe drum? O piatra paradoxala - atat de grea, dar goala in interior.

Spune-mi, in ce se masoara maturitatea?

Care este pragul dintre dependenta si obsesie?

Minte-ma. Spune-mi ce vreau sa aud doar ca sa vin iar sa-ti cersesc povestile inapoi.
Nu ai nevoie de curaj, esti indeajuns de ipocrit...

Pastreaza adevarul undeva la mijloc, n-o sa stii niciodata cand ai sa ai nevoie de el. Ascunde-te in tine. Iti place viata pe care o traiesti, stiu.

Fa-ti un zid din scuze si victimizari, la granita dintre cele doua lumi in care ti-ai impartit existenta - buna si rea.
Sa nu-ti pese. Demonii tai vor avea grija sa-mi arate calea cea buna...si sa-mi violeze ingerii. Macar ei sa simta placere...

Scuipa-ma prin cuvinte...oricum sunt supraevaluate. Priveste-ma fara sa-mi spui la ce te gandesti, fa-ma sa cred ca ai o sansa si apoi spanzura-mi sperantele deasupra patului. Poate data viitoare chiar am sa invat ceva...

Foloseste-ma. Alege-ma. Lasa-ma sa te insel. Vreau sa-ti spun cum eu inca am incredere in tine pana cand invat sa urasc si pe altii, nu doar pe mine. Asa nu exist.

Esti un bun subiect pentru textele mele dramatice. O schita...doar atat. Nu vrei sa fii un roman? Si sa-mi sangereze degetele scriind la tine?

Ar fi prea mult sa te patez. Nu ne cunoastem asa de bine...poate cand stelele vor fi aliniate.

Imi pare rau ca nu ti-am satisfacut poftele. Poate asa as fi avut sansa sa-mi pierd definitiv sensul...

Te provoc sa ma distrugi, ca apoi sa ma visezi in culori de mov.

Citeste-ma printre aluzii si ironii. Sunt persoana dincolo de lumea din spatele aparentelor...iar tu, esti una dintre cele mai interesante persoane pe care le-am cunoscut vreodata.

Te sun un pic mai incolo, ok?

Anunt matrimonial!

2010-01-10T20:20:00.005+03:00

Nonprintesa cauta nonprint care sa nu se incadreze in categoriile:

- megaciudat
- psihopat
- schizofren cu accese maniace
- probleme in copilarie - care sa-l lase cu traume comportamentale
- drogat cu D mare
- impotent
- care a avut o relatie si nu stie ce vrea si tot se impaca si desparte de iubita si intre timp tine nonprintesa pe stand-by..ca asa vrea el
- care face frauda pe internet
- mitoman
- curvar
- prea: alintat, sensibil, rasfatat, moale
- fara atitudine
- virgin, semi-virgin
- violent
- alcoolic
- ipocrit
- rau

Nonprintesa este un mic tiran si are nevoie de un nonprint cu picioarele bine infipte in realitate, care sa stie sa-i faca pe plac nonprintesei, sa nu-i distruga bula ei mov, sa-i raspunda la intrebari si mai ales, sa stii cand sa-i puna o lesa si sa n-o lase sa-l domine.

Multumesc.

Voi...ce anunturi aveti? :)

Despre cum...

2010-01-03T01:14:00.004+03:00

Barbatii iubesc femeile.

Barbatii iubesc femeile dintr-o mie de motive. Si de cele mai multe ori, iubirea lor nu intra in cliseele traditionale.

Barbatii iubesc femeile pentru modul in care zambesc, sau cel in care se enerveaza.
Le iubesc pentru spontaneitate, nebunie sau ochii tristi. Le iubesc pentru ca sunt calde, puternice sau uneori prea fragile.

Le iubesc pentru ca inca sunt copile, pentru ca inca stiu sa se bucure sau chiar sa planga...le iubesc pentru ca doar alaturi de ele simt ca se pot odihni.

Fiecare barbat iubeste in felul lui. Si fiecare barbat iubeste o femeie dintr-un motiv anume...si de cele mai multe ori, unul extrem de banal.

Barbatii iubesc femeile, in primul rand, pentru ca simt asta.

Ni s-au explicat atatea reguli, primim constant informatii despre : cum sa ne comportam la prima intalnire, cat de des sa sunam, cum sa jucam rolul perfect de femme fatale, cum sa facem dragoste, ce sa spunem, cand si cum...incat uitam de noi.

Ajungem sa ne conformam cu idea ca suntem o simpla prada ce trebuie sa stea cuminte si sa astepte sa fie vanata. Si apoi?
Mai citim 10 carti de psihologie aplicata, aflam cum trebuie sa intretinem interesul vanatorului si cum sa uitam un pic cate un pic de noi...

Nu cred. Nu cred ca un barbat adevarat iubeste o femeie doar pentru ca este inaccesibila. Doar pentru ca nu poate s-o aiba si trebuie sa lupte pentru ea.

Nu cred asta, pentru ca acel barbat nu are de unde sa stie ca odata vanata si prinsa, acea femeie va fi a lui. La fel cum nu are de unde sa stie daca femeia ce-i declara dragostea, va fi la fel de indragostita si mai departe.

Adevarul este ca nimeni nu este al nimanui, suntem doar ai nostri. Iar simtul acesta al proprietatii si al sigurantei "este a/al mea/meu" nu face decat sa distruga...

Cred in iubire. Cred ca barbatii iubesc femeile si femeile iubesc barbatii.

Cred ca un barbat adevarat trebuie sa cucereasca o femeie, chiar daca o femeie incearca sa-l cucereasca pe el. Si evident, invers. Pentru ca in iubire nu exista niciodata certitudini.

Cred ca iubirea se cladeste in primul rand pe sentimente, gesturi, priviri, chimie si nu pe cat timp ai stat la panda.

Si mai cred, ca indiferent de moralitate, reguli, experiente si principii, totul se reduce, in final, sau la inceput, la intrebarea: simti sau nu simti?

Si de abia dupa ce ti-ai raspuns cu sinceritate, poti s-o iei intr-o directie.

Gata...gata am spus!!!!!!!!!!!!!!!!

2009-12-28T23:52:00.007+03:00

Mi-au fost furate lacrimile. Pentru ca stiu sigur ca mai am...dar nu le vad, nu le simt si nu pot sa le chem.
Mi-e dor sa plang in hohote.
Mi-e dor sa rad...
Mi-e atat de dor sa fiu fericita..

Doamne..nici nu mai tin minte ce e aia..sa fii fericit, e de bine, nu?

Trebuie sa fii cu adevarat stupid sa nu-ti mai aduci aminte ce e fericirea. Insa eu am uitat. Si dau vina pe 2009!

Si pe oamenii care mint si sunt rai si doar folosesc alti oameni ca sa-si afle ei raspunsurile...
Nu-mi plac oamenii care mint. Si nici cei care isi raspund lor inainte sa-mi raspunda mie. Oare nu-mi mai plac oamenii?

As vrea sa am timpul necesar sa ma descompun. Sa pot sta in casa pana cand gasesc modalitatea de a-mi scoate tot dorul si sentimentele triste din suflet...sau pana as gasi modalitatea sa-mi scot sufletul.
Sa-l calc..poate asa am sa ma gadil si am sa rad si eu!

Sunt atat de nervoasa pe niste oameni...sunt nervoasa pe cuvinte, de ce exista cuvinte? De ce ne spunem cuvinte? Serios acum..oricum, ce spunem o sa se piarda in van. N-are niciun sens.

Oamenii sunt rai si nebuni si ciudati!!! Nu mai vreau sa cunosc oameni...sa dispara toti. Se gandesc numai la ei.

Cum sa te gandesti numai la tine, cand cel din fata ta iti zice sa te gandesti si la el si sa-l lasi in pace?
Cum pula mea sa te gandesti doar la tine? Cat de egoist sa fii?

Sa va duceti naibii: voi astia egoisti si mincinosi si fara suflet!

Oamenii sunt rai. Si cineva mi-a furat lacrimile. Am uitat ce e fericirea. Urasc 2009! Il urasc!

Iar eu nu urasc...si nu pot sa stau suparata pe cineva..si nu mint..si am suflet..si merit..dar se pare ca UNIVERSUL este de alta parere.

Poate am fost prea scorpie in 2008 si m-au ajuns blestemele si poate am si plans cam mult si uite asa am rezolvat dilema.

Draga Ana,

Pentru ca in 2008 ai plans de ti-ai stors si inima, ti-am furat lacrimele. A, si pentru ca ai actionat pentru prima data, iresponsabil, rece si rau, ti-am luat dreptul la fericire! Asa ca, in 2009, o sa ti se intoarca roata, ai sa ai un an de cacat, in care ai sa cunosti numai oameni rai, pe care o sa-i doara in cur de tine.

Cu drag,

Comisia Centrala a Universului.

Stiti ce? Eu imi vreau lacrimile inapoi. Si vreau sa fiu rea..cum fac sa fiu rea? Cum fac sa uit si sa nu ma mai agit?
Cum pula mea sa fac sa nu ma mai doara?

Si nu e frumos sa injurati!
Bag pula, hai pa!

Craciun Fericit!

2009-12-24T15:48:00.004+03:00

A venit Craciunul.. Este singurul moment din an in care puteti sa renuntati la orgolii, certuri, vorbe urate, resentimente si tristeti...

Acum este timpul sa va bucurati, sa zambiti, sa fiti alaturi de cei dragi si sa va impacati cu "cei uitati". La usa va asteapta un an nou ce promite numai lucruri minunate, depinde doar de voi cum il primiti.

Craciunul ar trebui sa aduca minuni si povesti, iar eu asta va doresc voua!

In astea cateva zile de sarbatoare simt ca totul este posibil... Sper sa-mi gasesc linistea si vreau ca si voi s-o gasiti pe a voastra.

Va pup si va doresc clipe de magie alaturi de oamenii calzi voua!

PS: nu uitati sa va puneti multe dorinte si sa va pupati sub vasc :)

Despre femei si nu numai...

2009-12-19T01:40:00.006+03:00

Femeile sunt nebune. Am ajuns la concluzia asta impreuna cu Stefi.
De ce sunt femeile neintelese?

Foarte simplu: pentru ca ele isi creeaza scenarii, analizeaza lucrurile, isi fac scheme in cap (pro si contra), apoi pun o intrebare unui barbat.

Barbatul nu stie toate filmele din capul bietei fiinte si nu stie ce sa raspunda. Femeia nu-si da seama pe moment si se supara pentru ca el nu a raspuns la intrebare sau pentru ca nu a dat raspunsul corect.

Evident, ea isi facuse niste asteptari si isi imagina deja ce raspuns va primi sau si-ar dori sa primeasca.
Apoi, ele fac exact opusul a ceea ce simt, pentru ca vor reactii.

De cate ori n-ati spus "iesi afara", "nu te mai iubesc", "nu ma intelegi", "nu esti pentru mine"?
Si asta nu pentru ca intr-adevar simteati asta, ci pentru ca vroiati sa auziti: "nu, raman aici", "normal ca te iubesc", "te inteleg si nimeni nu te va intelege mai bine ca mine", "ba da si am sa-ti arat asta in fiecare zi".

Sa ridice mana cele care chiar au primt raspunsurile astea imediat.

Femeile sunt de pe alta planeta, asta e clar. Ele isi complica cu buna stiinta existenta, doar pentru ca nu se pot abtine.

Se folosesc de subtilitati, aluzii si ironii, pentru a semnala o problema, cand ar putea foarte bine sa spuna clar ce au pe suflet.

Intr-un fel mi se pare fascinant. Numai o femeie are capacitatea de a-si crea un scenariu negativ in 3 secunde si asta dupa ce a auzit 3 cuvinte dintr-o propozitie spusa de un barbat.

Numai o femeie poate sa stea fara sa dea niciun semn - doar ca sa demonstreze ceva - unui barbat pe care-l place la nebunie.

Si numai o femeie poate sa fie indragostita pana peste cap, toata lumea sa stie asta, mai putin cel in cauza, deoarece el este singurul cu care se comporta calculat si indiferent.

Iar apoi se intreaba: "dar oare de ce nu-si da seama ca eu il plac, si de ce nu ma cauta el"?

Barbatii sunt fiinte simple. Majoritatea. Ei raspund la intrebari si probleme clare. Iar daca nu raspund inseamna ca ori se gandesc, ori n-au inteles ce vreti de la ei.

N-au inteles pentru ca ei n-au in spate scenariile voastre, ci doar o interogatie, la care voi vreti un raspuns ACUM. Ei functioneaza dupa un sistem logic.

Spre exemplu:

- stau cu tine, te suport zilnic si noaptea zambesc - da, te iubesc

- nu te caut, nu mai stiu cum te cheama, dar am tinut minte cu ce erai imbracata cand ne-am vazut prima data - simpla exceptie, imi pare rau, nu sunt interesat

- daca sunt interesat, crede-ma ca am sa stiu cum sa-ti arat asta. Nu-ti arat, inseamna ca nu sunt, sau nu-mi dau seama exact -> oricum, cand am sa-mi dau seama, am sa-ti arat.

Va propun, ca timp de o saptamana, sa spuneti exact ce ganditi si sa va opriti sa mai spuneti lucrurile pe care nu le ganditi indeajuns de mult si le spuneti doar ca sa fie spuse.

Poate unele raspunsuri o sa vina mai repede, indoielile se vor spulbera si framantarile nocture isi vor lua zborul...nu stiu. Sunt tare curioasa sa-mi povestiti ce-a iesit :)

A fi sau a face - poveste data marii.

2009-12-09T16:34:00.003+03:00

" Cand nu am sa mai fiu, probabil ca vei gandi ca n-am facut mai mult. Sau ca trebuia sa fac ceva si n-am facut, si, astfel, n-am mai fost.

Cand n-am sa mai fiu, probabil, vei gasi in oamenii tai explicatia realului. Ti se va explica ca eu te-am lasat cand tu n-ai gresit.

Cand nu voi mai fi, va fi de fapt cand nimic din ce voi face nu va mai avea asupra ta efect. Si-atunci, nimic din ce-am facut nu va mai insemna nimic.

Si nimic inseamna golul ala pe care il ai in fiecare seara cand sunt, fac, simt, ma ai, iar tu ma refuzi.

Cand nu voi mai fi inseamna ca nu te-am mai vrut, inseamna ca lumea mea s-a impartit la doi si ti-am furat jumatatea…. de fapt inseamna ca te-am lasat singura intr-o lume imbacsita de culori ce nu-si au sensul.

Cand nu voi mai fi vei zambi si vei crede ce-ti spun oamenii tai. Eu voi fi cel ce si-a impachetat lumea intr-o soseta murdara si-a plecat, la randul lui razand, spre culmi inalte dar absurde…

———
Cand nu voi mai fi, voi fi de fapt in lumea in care ce CRED eu e palpabil, in lumea in care ce VREAU eu e real.

Cand nu voi mai fi, voi fi plecat in alte brate, …, voi inota in ape ce ma incalzesc, voi avea suportul lucrurilor in care CRED si pe care le VREAU.

Cand nu voi mai fi, …….., de fapt nu vei mai fi tu."

Textul nu este scris de mine.

Continua povestea...

2009-12-02T16:25:00.004+03:00

"- Ce faci Otilia?
- Uite-l astept pe Fat Frumos..
- Pai tu nu stii ca Fat Frumos nu exista?
- Ba da, dar m-am hotarat sa-mi traiesc viata in basme. Realitatea ma deprima...plus ca barbatii din ziua de azi nu mai stiu sa se joace cu cuvintele, sa cucereasca, sa lase femeile fara aer...
- Poate pentru ca femeile au devenit mult prea directe si nu-i mai lasa..
- Poate..oricum...nu mai conteaza.
- Auzi Otilia, tu esti fericita?
- Auzi, tu n-ai alta treaba decat sa vorbesti cu mine?
- Imi place sa vorbesc cu tine. Imi vine greu sa te las in pace.
- Esti un prost. Hai lasa-ma...de fapt, tu esti fericit?
- Nu. Iubesc o fata care nu ma vrea.
- Asa se intampla mereu.
- De ce spui asta?
- Pentru ca eu te iubesc pe tine, iar tu nu ma vrei."

23 pe 23

2009-11-23T00:58:00.005+03:00

Astazi implinesc 23 de ani. Intotdeauna am considerat ca aceasta cifra imi aduce noroc...asa ca sper ca acest an sa-mi aduca multe zambete si bucurii.

Este ora 00.00 si am emotii...nu stiu exact de ce...

Anul "22" nu prea a fost ok, sper ca 23 sa-si ia revansa.

Este primul, dupa mult timp, pe care il sarbatoresc fara o jumatate (care sper sa-si aduca aminte ce zi e azi :) ), dar in acelasi timp, este unul pe care il sarbatoresc alaturi de aceeasi oameni minunati, care au fost langa mine, si la bine si la rau, si care m-au adus pe linia de plutire cand eram prea aeriana. Sper ca se stiu ei care sunt :P

Imi doresc sa fiu fericita, pentru ca merit...fara pic de modestie!

La multi ani mie si la multi ani voua, celor care ma cititi!

"Nu sunt printesa trece printr-o perioada de 50+"

2009-11-17T01:33:00.008+03:00

Intr-o seara, la un pahar de vin rosu - demi-dulce, Octav, bunul meu prieten, s-a gandit sa-mi scrie ceva. A avut el inspiratie...sau bateam eu campii. Oricum, a trecut ceva timp de atunci, dar cred ca a venit momentul sa va arat si voua ce a iesit (si da, iti multumesc):

De ceva timp, nu_sunt_printesa@ceva_mail.com trece prin perioada de menopauza prematura (asa cum o numesc cercetatorii britanici, de altfel foarte avizi de a fi citati de catre publicatiile tabloide din R.).

Simptome mai mult decat evidente au aparut, si pana si ea insasi a ajuns la concluzia asta.

Primul simptom ar fi si cel mai grav: lipsa de sex. In general aparut la femeile care intra la menopauza, aceasta afectiune de gradul 3 este extrem de grava cu cat varsta este mai frageda (nr. - nusuntprintesa are acusi 23 de ani).

Aceasta lipsa provoaca grave tulburari comportamentale in ceea ce priveste relatiile de tip cuplu dintre oameni, cauzand o frica de milestone-uri de tipul, o luna, o luna si 4 zile neimplinte, un an, nunta de argint-6 saptamani etc.

Asta e cu atat mai grav cu cat, neatingand pietrele kilometrice imaginare, nu poate trece de la 2nd la 3rd la 4th base si asta o arunca intr-un cerc vicios al insatisfactiei fata de sine si fata de activitatea ei sexuala, care lipseste cu desavarsire.

Auxiliare primului simptom si avand-si radacina direct in el sunt vorbitul si comportamentul de doamna la menopauza, fosta directoare de alimentara, cu coc blond si radacini satene.

"Eu niciodata nu am sa fac asa ceva", zice ea nestiind ca niciodata nu zici niciodata. Cand avea 18 ani, nusuntprintesa mai mult ca sigur a zis ca nu va face NICIODATA sex cu un tip pe care nu il iubeste si ghici ce ?

A facut, ce-i drept o singura data. Dar, avand in vedere cele scrise mai sus, poate nu i-ar strica o partida de freelove din cand in cand, fara sa se mai oblige si sa se poticneasca in cliseele comportamentale stabilite de conduita ei morala.

Si ca sa revin la simptomul auxiliar numarul 2: "am ajuns la o anumita varsta".
Gresit. Abia acum incepe "varsta", dar probabil ii mai trebuie vreo cateva urcari in topul celor mai influete bloggeritze.

Astea sunt cele mai importante si cele mai frumoase, si cele mai pline de amintiri zile ale vietilor noastre viitoare.

TU de cate ori ai auzit-o pe maica-ta vorbind de liceu? Intotdeauna vorbeste, cu drag, despre perioada de dupa liceu, despre tinerete, nu despre adolescenta...

Ana, hai sa crestem, impreuna, si zi si tu cu mine: sa traim acum, ca sa nu devenim niste batrani care vor zice, cu urme vadite de regret, ca Robbie W. : "youth is wasted on the young".

Let's not waste it!

7 noiembrie 2009

2009-11-11T23:34:00.010+03:00

Am fost intrebata ce am facut "iesit din comun = escapada din rutina vietii de zi cu zi", in ultimul timp. La acel moment am raspuns: nimic.

Ei bine, intre timp am fost la mare...in noiembrie. Clar asta trebuie pusa in categoria lucrurilor inedite.

Nu a fost meritul meu. Stefania si-a dorit sa vada marea anul asta, iar Stefan i-a tinut isonul :)

Asadar, merci Stefi pentru sugestie si merci frumos Stefan pentru poze si pentru ca ti-ai petrecut ziua cu noi. Chiar a fost o zi minunata!

Scrisoare catre mine

2009-11-08T14:00:00.004+03:00

Cand vine momentul sa vorbim despre noi, majoritatea suntem stanjeniti si ori spunem cele mai stupide chestii, ori ne autoironizam, ori nu avem nimic de spus.

Aceste lucruri se intampla deoarece nu vrem sa fim priviti ca egocentristi - aroganti si oameni care nu-si cunosc lungul nasului.

Ei bine, eu m-am gandit astazi sa facem un mic exercitiu. Haide sa lasam falsele pudori la usa, sa iesim un pic din sfera modestiei exacerbate si sa ne scriem o scrisoare - una in care sa vorbim frumos despre noi, si pe care sa o recitim ori de cate ori ne simtim nesiguri.

Am sa incep eu, apoi o sa continuati voi - ori la mine pe blog, ori in casuta voastra cu laptopul sau o foaie alba de hartie in fata.

Morala? Daca noi nu ne placem, nu ne iubim, nu ne respectam si apreciem pe noi, chiar credeti ca restul o sa faca asta?

"Draga mea Ana,

M-am uitat astazi la tine in oglinda si am vazut un om vesel. Da, mi-a placut la nebunie gropita din obrazul drept, ochii verzi, deoarece asta e culoarea pe care ei o au dimineata, si zambetul de copil inocent. Stiu ca nu mai esti un copil inocent, dar de multe ori lasi impresia asta.

Imi pare rau ca este pentru prima oare cand iti vorbesc frumos si cand imi aduc aminte de cum esti tu cu adevarat. Te cunosc atat de bine, te inteleg, dar pana acum mi-a fost teama sa-ti vorbesc. Cine stie? Daca nu m-ai fi crezut si ai fi avut senzatia ca-mi bat joc?

Tu vrei sa fii placuta si iubita de oameni asa cum esti. Si da, poate multi chiar ar face asta, daca ar avea rabdarea necesara sa te cunoasca. Insa multi nu au. Si sa nu fim ipocriti, nici tu nu ai cu majoritatea.

Ai zile in care te simti singura, poate mai ales azi, cand e duminica si soare afara. Mi se pare straniu cum desi te simti asa, nu ti-ai umple golul cu orice tip de oameni..si doar cu aia pe care-i vrei tu. Iar cei sau cel pe care-i/l vrei nu te vor/vrea inapoi.

Te complici atat de mult, si-ti pasa de toate nimicurile.

Uiti ca nu multi sunt ca tine si ca cei care te au sunt norocosi. Si tu esti la randul tau norocoasa. Nu multi accepta langa ei neconditionat un om asa dificil cum esti tu.

Ai o brutalitate verbala nemaintalnita. Spui exact ce-ti trece prin cap, oricat de tare ar durea adevarul. Vrei totul sau nimic, si-l vrei acum. Nu accepti jumatati de masura si oameni indecisi.

Eu zic ca faci bine...ma rog, un pic de diplomatie nu strica niciodata. Insa, sunt convinsa ca intr-o zi o sa fii pe deplin fericita!

Stiu cat de importante sunt pentru tine sentimentele si ele iti ghideaza cursul vietii. Dar inca n-ai invatat ca atunci cand te astepti mai putin se intampla lucrurile?

Da, nu ai rabdare, cu totii stim asta si de cele mai multe ori, indepartezi unii oameni din lumea ta, tocmai pentru a-ti da seama daca ei vor sa fie acolo sau nu.

Invata de la mine: ai grija cum ii alegi. Unii nu se vor mai intoarce niciodata, pentru ca impulsivitatea ta a dat-o in bara, iar altii exact de asta au nevoie - o zguduiala puternica.

Nu mai crede in frica oamenilor, in timiditatea lor...Cei care vor sa fie langa tine, vor lupta pentru asta, intr-un mod sau altul.

Imi place de tine ca esti sincera si ca ai forta necesara sa faci un om sa zambeasca. Stii cat de greu zambesc oamenii in ziua de azi?

Stiu ca trebuia sa-ti spun numai lucruri de bine, dar n-am putut sa ma abtin..iarta-ma. Te rog sa nu obosesti niciodata sa incerci si sa crezi mereu in iubire si oameni si prieteni. Fara aceste ingrediente ai fi mult mai seaca...

Si nu uita: eu sunt mereu, aici, langa tine.

A ta,

Ana"

Life

2009-10-31T13:24:00.006+03:00

Viata este doar una. Indiferent cate reguli ar fi, care ne spun cum s-o traim mai bine, eu va sfatuiesc s-o traiti asa cum vreti voi.

O sa faceti multe greseli, o sa va loviti cu capul de pereti pana va treziti la realitate, o sa pierdeti timp inutil cu oameni inutili, dar va asigur ca o sa aveti parte si de momente desprinse din basme, sentimente nebanuite si iubiri ametitoare.

Cineva spunea ca "nu lasa pe maine ce poti face azi", iar eu cred ca avea multa dreptate. Mai bine afli azi ce iese, decat maine - maine, deja ar trebui sa fie o noua zi, mult mai buna ca ieri. Asa ca, de ce sa-ti aduci ideile de ieri maine?

Viata nu sta in loc. Timpul nu sta in loc. Nu astepta sa gasesti peste un an, ce ai avut acum 2. Nu te astepta ca fata sau baiatul ce te placea nebuneste in trecut sa te placa si in prezent. Nu te astepta sa primesti o marire la job, daca tu te-ai desteptat acum 7 zile, dar dormi de 30.

Nu te astepta sa devii invincibil peste noapte. Ia-ti timp sa treci peste obsesii, esecuri, job-uri, prietenii ratate, iubiri descompuse. Si da, timpul le rezolva pe toate. Dupa cum am mai zis, cel mai mare cliseu existent este si cel mai adevarat.

Doar in timp ai sa devii mai matur, mai destept, mai invatat, calit, experimentat, satisfacut.

Actioneaza impulsiv atunci cand simti asta. Poate asta e solutia problemei tale si ai sa fii happy ca ai facut-o, sau poate ai sa primesti un raspuns ce o sa te lase mut si mai mult ca sigur o sa te arunce un pic cu picioarele pe pamant.

Ai rabdare cand se merita. Nu toata lumea functioneaza pe programul si asteptarile tale. Invata sa intelegi asta...lumea nu se invarte in jurul tau. Insa, daca nu se merita, mergi mai departe.

Roata uneori se intoarce si exact atunci cand toate-ti merg ca pe roze o sa vina un moment de negru absolut. La fel si invers, cand n-ai sa mai stii unde sa te uiti, ce sa faci, cum sa te ridici..o sa fie bine.

Viata este doar una. Asa ca acumulati cat mai multe experiente, micinciuni, refuzuri, pupaturi, momente fericite.

Uitati-va bine in oglinda in fiecare zi. Iar daca nu recunoasteti persoana, dati-va doua palme peste fata sau tipati dupa ajutor, acum este momentul sa va opriti si sa schimbati fila.

Nu renuntati la vise si la sperante, indiferent cate suturi in fund o sa luati, ele sunt ale voastre si merita sa fie indeplinite. Riscati - doar asa va puteti afla limitele.

Invatati sa intelegeti aluziile si cuvintele spuse din complezenta - o sa castigati timp..si multe nopti dormite in liniste.

Si in final, nu uitati sa zambiti. Nu sunteti singuri si nici unici. Toata lumea a trecut la un moment dat, sau va trece, prin ceea ce treceti voi acum.

O sa fie ok! :)

Sa tin minte

2009-10-26T00:00:00.003+03:00

Gata! Astazi, 25.10.2009 spun STOP. M-am saturat, plictisit si am obosit. De aici in colo nu mai tine nimic de mine.

KT. TUNSTALL - Other Side Of The World
Asculta mai multe audio Muzica

La limita.

2009-10-22T13:26:00.005+03:00

Desi fiecare post pe care l-am scris in acest blog este inspirat din realitate, are un fir de adevar si un pic din sentimentele mele...exista momente in care nu pot sa spun exact ce am pe suflet.

Ma gandesc prea mult la consecinte si la cei care ma citesc si carora ma adresez direct. Imi pare rau ca nu pot sa-mi depasesc propria-mi limita si ca ma opresc exact la limita dintre fictiune si realitate, metafora si adevar, dintre subtil si concret.

Adevarul este ca in ultimul timp m-am gandit la multe si in fiecare seara cand pun capul pe perna, imi formulez fraze si idei in vis...pe care apoi sa le impartasesc cu voi.

M-am gandit sa scriu despre cum femeile intotdeauna sufera mai mult decat barbatii.

Pentru ca doar ele, pe langa suferinta lor, se pot gandi, acumula, si diseca alte suferinte - ale oamenilor din jur, ale prietenilor apropiati sau a celui pe care tocmai l-au indepartat din viata lor.

Doar ele pot sa zambeasca o zi intreaga, sa se descurce perfect la un job, ce de multe ori depaseste 9 ore pe zi, sa iasa in oras...iar seara, cand ajung acasa, sa se aseze calm in pat..si sa astepte un semn de el, sau sa-si puna mii de probleme de adolescenti, sa adoarma cu frica ca nu vor mai iubi niciodata sau ca nu vor mai fi iubite..si a doua zi sa o ia de la capat.

Doar ele pot sa planga ca si cum ar fi sfarsitul lumii...si de fiecare data chiar sa creada asta...

M-am gandit sa scriu despre faptul ca sunt confuza. Si ca nu stiu ce sa cred, desi rationalul din mine tipa si-mi spune din 2 in 2 secunde raspunsul.

Simt ca ma aflu intr-o zona gri si urasc zonele de gri. Nu reusesc sa inteleg ce se intampla, pentru ca este pentru prima data cand ma confrunt cu o astfel de situatie.

Si sunt nervoasa pe mine pentru ca ma complac in ea si astept ca cineva sa ma puna intr-un loc si sa-mi dea o directie...

Cred ca este pentru prima data in foarte mult timp, cand mi se face un program si cand cineva ma muta ca pe o tabla de sah, ca pe un simplu pion.

Iar eu niciodata nu am fost doar un simplu pion. Ci mai degraba o regina...sau ma rog, o non-regina, daca este sa fim corecti :)

Nu este un post pesimist si nici eu nu ma simt pesimista. Ci pur si simplu incerc sa fiu cat mai sincera, ca sa-mi scot din sistem anumite ganduri...

Nu stiu daca la sfarsit exista o morala...poate doar, daca vreodata o sa simtiti ca inauntrul vostru cineva sau ceva striga STOP, poate chiar e cazul sa va opriti!

Sa tipam in cor!

2009-10-14T23:15:00.008+03:00

Sunt furioasa pe niste oameni!

Sunt furioasa si dezamagita de cei care stiu doar sa ceara, fara sa dea nimic inapoi. Exista in lume oameni care pot sa afirme cu voce tare ca-ti sunt prieteni, fara ca ei sa stie ce inseamna asta exact. Iti zambesc frumos si te asculta, ca mai apoi sa poate sa-ti ceara ce au ei exact nevoie. Si intotdeauna se intampla la fel...

Cunosc astfel de oameni, dar de unul imi pasa in mod special. De cel care a putut sa multumeasca la toti, fara sa se gandeasca sa multumeasca si prietenilor.
Nu stiu daca a stat 5 minute sa se gandeasca ca fara ei: cei care i-au trimis bani la mare, cei care l-au culcat in patul lor, cei care l-au ajutat sa vrea mai mult si l-au sfatuit ca poate mai mult, cei care i-au dat sa manance - poate nu ar fi reusit.
Si inca nu a reusit. Oare atunci, dragul meu, cand vei ajunge sus, ai sa mai stii sa multumesti cuiva?

Imi ador prietenii, si pentru cei buni as inghiti foc si mai ales, imi place sa ma mandresc cu ei si vreau ca lumea sa stie cat de minunati sunt.
In momentul in care cunosc un om de la A la Z, si el traieste o mare bucurie, mi-ar placea ca macar pentru 3 secunde sa se uite in ochii mei si sa imparta acea bucurie si cu mine...

Insa cand acel om...ma vede ca pe oricare altul...atunci nu e ok. Imi pare rau pentru asta si pentru ca tu, n-ai avut si inca nu ai, macar bunul-simt sa dai un telefon din complezenta, inainte sa dai unul cu o rugaminte!

Sunt furioasa pe cei care promit si nu se tin de cuvant. Pe cei care nu au curajul sa spuna ce simt cu adevarat si care se invart in cerc si lasa portite...ca cine stie..poate mai am nevoie la un moment dat, nu?

Hai sa invam impreuna o lectie: daca ati spus ceva concret, atunci ar fi bine sa va tineti de cuvant si daca nu puteti sa va tineti, spuneti asta. Astfel se evita confuziile si nu mai utilizam timp degeaba.

Sunt furioasa in primul rand pe mine. Pentru ca inca ma port ca o adolescenta naiva, care crede tot ce zboara si care are convingerea ca viata e una roz cu final de film american.

Sunt furioasa pe mine, pentru ca desi vad lucrurile exact asa cum sunt: simple, clare si dure, inca imi fac sperante si-mi construiesc scenarii...

Imi creez probleme din cele mai mici nimicuri, cand as putea foarte bine sa trag aer in piept, sa ma bucur de o noua zi, si pur si simplu sa nu ma mai gandesc.
Imi vine usor sa spun ca nu pot sa fac asta, cand de fapt, cred ca pur si simplu nu vreau.
Daca nu-mi mai fac probleme...inseamna ca viata mea va fi simpla si nu complicata, ca lucrurile sunt ordonate frumos si ar avea o logica.

Nu vreau sa aiba o logica! Daca ar fi asa nu as mai adormi in gand cu o mie de sperante si idei: daca imi suna telefonul la 1 noaptea si ma cheama in lume, daca atunci cand ajung acasa am sa gasesc un bilet in usa, daca maine o sa am parte de ceva neasteptat, (iar astea sunt doar 0,1%)?

Cineva imi spunea ca ar trebui sa invat o lectie in aceasta perioada...ei bine, in momentul asta simt ca lectia este urmatoarea: eu asa sunt - semi-paranoica,agitata, obsesiva, nebuna, vulcanica, visatoare, indragostita de ideea de a fi indragostita, calda, rece, buna, rea, aranjata, naturala, amuzanta sau amuzata, enervanta, ilogica.

Si poate in loc sa-mi pun probleme cum as putea sa nu mai fiu asa..si sa ajung mai cu picioarele pe pamant si implicit in sfera normalitatii, poate ar trebui sa ma accept asa cum sunt.
Intr-un fel, oricat de ironic ar suna, cred ca doar asta a mai ramas, avand in vedere ca cei care-mi sunt inca alaturi..deja ma accepta asa.

Si da, poate asta ar trebui sa faceti si voi, sa va acceptati asa cum sunteti. Sa va disecati (sufleteste vorbind) si sa va analizati. Invatati sa va iubiti si respectati pe voi...iar restul va veni de la sine.

Viata nu este un film, dar filmele se inspira din viata, iar asta ar trebui sa insemne ceva...

Fara titlu

2009-10-11T13:39:00.004+03:00

Pentru ca nu prea am avut timp si am fost agitata, am uitat sa va arat interviul dragut pe care mi l-a luat Nadia, pentru hotcity.ro :)

Asa ca iata ce mai fac eu ==>>>> aici :)

De asemenea am vrut sa va scriu cum aseara am realizat ca sunt Bridget Jones (asta pentru cei care stiu despre ce e vorba), cum nu e bine sa fii singur intr-o mare de oameni cuplati si mai ales, cum intotdeauna se gaseste un mega cocalar care sa-ti ceara numarul de telefon si sa-ti "explice", cat de bine arati si cum..."cine nu ar putea sa te placa pe tine" ? :))

Cat am zambit politicos si in minte m-am gandit la raspuns (cred ca se gasesc cateva persoane), mi-am confirmat faptul ca sunt Bridget, mai mult sau mai putin...
Hmmm...oricum, acum astept momentul povestii in care sa-mi apara in prag Mark Darcy si care sa ma placa "Just the way I am" :))

Nonprintesa si bula ei

2009-10-02T21:24:00.006+03:00

De ceva timp mi se spune ca vorbesc mult si spun putin sau vorbesc putin si nu spun nimic...depinde de context. Evident, mie mi se pare ciudat, pentru ca eu ma privesc ca pe o persoana extrem de deschisa..

Dar avand in vedere ca nu exista o singura persoana care mi-a spus asta, ci sunt mai multe..am inceput sa constientizez problema.

Traiesc intr-o bula. Ce-i drept e o bula cu gauri, nu de alta, dar trebuie sa-mi pastrez imunitatea, nu-i asa?
Mi-am format un sistem de aparare involuntar, pe care dupa mult timp am inceput sa-l constientizez.

Nu am traume grave si nici probleme existentiale iesite din comun.

Pur si simplu m-am lovit cu capul de sus, mi-am dat seama ca ma doare si n-as mai vrea sa trec prin asta iar.

Cred ca un pitic de-al meu a zis "Hmm..nu e bine asta pentru tine" si atunci, incet, incet, a inceput sa-si construiasca o casuta pentru a se feri de rau si a-i fi bine. Practic, a pus stapanire pe mine, mi-a construit o bula si m-a pus sa ma adaptez si sa ma bucur de ea.

Ce-am facut eu? M-am adaptat, logic :)

Beneficii?

Riscuri minime, dorinta acuta de a detine controlul...si dupa cum bine stim cu totii, cand avem "puterea", mai greu sa fim raniti, o viata cvasi-linistita, fara dezamagiri, si abilitatea de a trece "mai departe" mult mai usor.

Riscuri?

Impresii gresite despre mine - ca sunt rece, necomunicativa, ca merg pe principiul "ma descurc si singura" si mai ales ca cineva trebuie sa treaca 1028e4308403803 de trepte ca sa ajunga la mine..

Realitatea?

In adancul sufletului am ramas la fel: o persoana usor influentabila, sensibila, indragostita de fluturasi, care vrea sa fie tinuta de mana pe strada, vesela, visatoare si usor de dezamagit...

Rezultat?

Combinand toate efectele din acest post relativ coerent, avem urmatoare concluzie: fiecare experienta pe care am trait-o a contat si m-a facut ceea ce sunt in prezent: o nonprintesa prinsa intr-o bula cu gauri, care vrea sa fie inconjurata de oameni care-si doresc si-si dau silinta sa patrunda in lumea mea.

Poate asa imi dau seama ca intr-adevar vor sa fie aici si ca le pasa, poate asta sunt acum, sau poate am nevoie de o gura de aer proaspat care sa ma faca sa pasesc sigur intr-o lume in care nu stii ce te asteapta dupa colt.

Mica doza de pesimism...

2009-09-13T19:59:00.004+03:00

Am ajuns intr-un punct in care imi pun atat de multe intrebari, de teama sa nu le gasesc raspunsul.

Am ajuns intr-un punct in care degradarea totala mi se pare singura solutie...insa limitele bunului simt nu-mi dau voie.

Am ajuns intr-un punct in care imi vine sa calc in picioare oamenii rai, nascuti pentru a te demoraliza si a-ti spune constant cat de prost esti.

Am ajuns intr-un punct in care nu stiu ce vreau si in ce directie sa ma uit..si mi s-a spus ca "rabdarea" este unica solutie..

Cam ironic, avand in vedere ca nu sunt nici un om rabdator si nici unul care sa accepte solutii unice impachetate in hartie colorata.

Am ajuns intr-un punct in care mi se pare ca m-am format conform opiniei generale si nu propriilor pareri.

Am ajuns intr-un punct in care vad ca lumea ma judeca, fara habar sa aiba despre ce e vorba..nu ca s-ar obosi.

Am ajuns intr-un punct in care cred ca as fi capabila sa-i indepartez pe toti din jurul meu..fara prea mare greutate.

Mi-am pierdut punctul de sprijin. Ce e curios, este ca de abia acum imi dau seama si evident, ca in filmele proaste, acum e prea tarziu...

Lumea nu sta in loc, nu asteapta ca noi sa ne punem gandurile in ordine, nu-i pasa de suferintele si intrebarile noastre.

Lumea judeca repede, zambeste, pune punct si merge mai departe. Ea cauta o viata linistita, fara probleme si nu una complicata.

Ma intreb..oare oamenii care asteapta si isi doresc sa fie salvati..de ce fac intotdeauna primul pas si nu au curajul sa astepte pana la capat? Oare le e teama ca nu va veni nimeni in ajutorul lor?

Let's help

2009-08-13T09:58:00.002+03:00

Stiu ca e plina lumea de oameni nefericiti si care au nevoie de ajutor...si ca probabil cand vedem unul am ajuns sa-l punem in aceeasi oala cu toti ceilalti, desi nu e asa..

Diana m-a rugat s-o ajut cu ceva...si desi n-am postat imediat (iarta-ma Diana, timpul asta...), am zis din start da, pentru ca a informa face diferenta, asta 1 si 2 poate chiar va sensibilizeaza cazul..Cine stie?

Iata povestea Ralucai spusa de ea:

Ma numesc Raluca Lupoaie, am 20 de ani si sunt studenta la Facultatea de Medicina din Bucuresti. La 12 ani mi s-a pus diagnosticul de Pectus Excavatum, sau ‘stern infundat’, afectiune care se amplifica pe masura ce cresteam.
Medicii de atunci mi-au recomandat o operatie la spitalul Grigore Alexandrescu din Bucuresti, dar au omis sa spuna ca tehnicile chirurgicale dezvoltate pentru acest defect au titlu experimental.
Dupa 5 ani de zile situatia s-a inrautatit, dar de data aceasta nu puteam face nimic. Am aflat de o clinica la Viena in care medicii de acolo au experienta si aparatura necesara.
Operatia a presupus implantarea unei tije metalice de 32 cm care sustine sternul si care dupa 2 ani trebuie scoasa. Au trecut deja 3 ani si anul acesta ar fi termenul limita pentru explant.
Desi suma nu este foarte mare familia mea nu-si poate permite sa acopere costul, iar programarea pentru operatie este pe 7 septembrie 2009 la spitalul Donau Spital din Viena.

Titular de cont: Firuta Lupoaie ING Bank Galati RO46INGB0000999900180406

Merci frumos,

Ana

Analizandu-ma un pic...

2009-07-29T21:37:00.004+03:00

Am invatat, pana acum, ca doar noi avem puterea de a ne crea viata pe care ne-o dorim. Uneori ne pierdem in prea multe vise...si uitam unde vrem sa ajungem. Si atunci, intrebam in dreapta si in stanga, cerem pareri, fiind convinsi, in naivitatea noastra...ca ceilalti ne pot da raspunsurile.
Intr-un final, ne vom alege cu 1000 de opinii, o minte confuza si nicio solutie.

M-am hotarat ca un timp, sa port discutii, dar sa nu mai cer sfaturi. Eu si mintea mea ne-am luat o vacanta, in care cautam sa ne regasim si mai ales sa ne gasim linistea. Din pacate, am descoperit ca lucrurile nu sunt atat de simple si ca mintea mea are mii de sertarase, ce nu au mai fost aerisite de mult timp.

Si mi-e frica. In primul rand de concluziile la care voi ajunge, si apoi, de oamenii pe care as putea sa-i ranesc prin asta.

Mereu am fost genul care a luat decizii pripite, pentru ca am vrut ca lucrurile sa fie rezolvate "acum". Daca eu simt ceva intr-un moment, oamenii de langa mine de ce nu l-ar simti si ei tot atunci? Cam pueril...

M-am hotarat sa incep sa gandesc inainte de a lua o decizie importanta, pentru ca in urma celor impulsive nu am lasat decat lacrimi si regrete. Simt ca am puterea de a rasturna vietile unor oameni fericiti si nu vreau sa fac asta doar pentru a "trai clipa" sau si mai rau, pentru a-mi demonstra inca o data ca se poate...

E greu sa pleci in vacanta cu mintea ta, deoarece ai foarte multe de analizat si inteles. Mi-as dori ca lucrurile sa fie mai simple... Dar atunci, cine ar mai avea nevoie de psiholog?

Am fost intrebata recent daca sunt fericita si daca atunci cand ma trezesc dimineata zambesc. In stilul caracteristic, am raspuns intrebarii cu o alta intrebare...evitam raspunsul, evident.
Intre timp l-am gasit: o parte din mine este extrem de fericita (pentru toti oamenii minunati care ma inconjoara si fara sa stie, uneori ma aduc pe linia de plutire), iar celalalta parte este in ceata...sau in vacanta, nu stiu exact.

Mi s-a mai spus ca am 2 variante la fericire: una este sa astept si sa merg inainte, iar alta este sa astept si sa ma intorc, si cred ca persoana care mi-a spus asta...are foarte mare dreptate.

Inca nu stiu ce sa zic. Pana una alta, sunt in vacanta cu mintea mea si astept ziua in care ma voi trezi si lucrurile vor fi clare. Si de atunci sa vezi agitatie...

Voi cum mai stati cu voi?

Am descoperit o printesa!

2009-07-16T15:25:00.003+03:00

Si pentru ca tot vorbesc pe acest blog despre nonprintese si nonprinti, iata ca mi-a fost dat sa descopar o printesa...
Insa ea este foarte mica si noi trebuie s-o ajutam sa creasca mare si frumoasa. Se numeste Luana si are nevoie de 25000 Euro pentru a face un implant cohlear.
Aici gasiti numere de conturi, detalii si povesti scrise pentru Luana, pe care ea le va putea auzi, de indata ce se va face bine :)

Ah, si v-am zis ca e de ajuns sa donati 1 euro si tot e ceva?

Va multumesc anticipat,

Ana

Ma intreb, oare...

2009-07-07T22:11:00.007+03:00

- se poate muri de dor?

- exista pe lumea asta si oameni simpli de genul "Buna, eu sunt X, imi place sa ma dau cu barca si sa port sosete rosii. Rad la glumele proaste, sunt bun/a la pat si ma atasez greu. Insa atunci cand o fac, e de bine", de care sa nu te plictisesti in 2 secunde?

- tot ce ai promis intr-o relatie, de genul "noi 2 cu siguranta o sa fim prieteni si dupa ce ne despartim, nu avem cum altfel...pentru ca intr-un fel sau altul nu putem trai unul fara celalalt", chiar sa se indeplineasca?

- mai exista cineva care isi respecta promisiunile si cand zice un lucru, ala sa fie?

- te poti indragosti la prima vedere?

- prima dragoste nu se uita niciodata?

- exista prietenii ce dureaza o viata?

- persoanele care te-au uitat, isi mai amintesc de tine?

- timpul chiar le rezolva pe toate?

- sunt prea complicata sau prea simpla?

- o sa mai fiu dezamagita de toate nimicurile si la 80 de ani?

- cand o sa va lasati de fumat?

- John o sa ajunga vedeta?

- o sa mai plang vreodata asa cum am plans dupa tine?

- mai stiti sa zambiti, iubiti, iertati?

- cati dintre voi si-au zis "am sa scriu o carte"?

- baietii buni vor iesi vreodata pe locul 1 si cei rai pe locul 2?

- stiti sa spuneti "imi pare rau"?

- stim cine suntem atunci cand ne uitam in oglinda ?

- cand vom inceta sa punem intrebari si sa trecem la fapte?

- cei care au puterea sa uite tot, din ce material sunt construiti?

- cum reusiti sa iesiti din situatiile penibile?

- voi ce va intrebati?

S-a terminat concursul :)

2009-06-29T21:03:00.003+03:00

Campania It's time to fashion up! s-a terminat, iar castigatoarea este Dada!
Multe, multe felicitari si sa te bucuri de cadou :P

Why can’t we be friends, why can’t we be friends?

2009-05-08T12:51:00.002+03:00

“O prietenie intre un barbat si o femeie, daca nu e bazata pe sex, e ori ipocrizie ori masochism”, asta spunea Leonard Cohen, iar eu nu pot decat…sa-mi pun intrebari.
Sa fie oare adevarat? Partea rationala din mine spune ca da, clar nu exista prietenie pura intre doua persoane de sex opus, insa partea emotionala spune ca nu : exista dom’le si exceptii!
Haideti sa ne gandim la niste situatii si sa incercam sa elucidam impreuna misterul:

Ipostaza 1 : Prietenii din copilarie

Va stiti de pe vremea cand formatia Genius era in top. V-ati legat impreuna la sireturi, v-ati destainuit prima iubire si apoi ati plans unul pe umarul celuilalt.
Va cunoasteti unul pe altul mai bine decat va stiu parintii vostri si toata lumea stie ca acolo unde e Andrei trebuie sa fie si Magda. Cu toate astea…sustineti in continuare ca nu este nimic intre voi mai mult decat prietenie.
Poate tu Magdo inca visezi la Fat-Frumos venind calare, insa Andrei si-a gasit demult Ileana Cosanzeana, inca de pe vremea cand era copil, ca sa spunem mai exact :)
Mai ramane doar sa-si faca curajul sa-ti spuna. Noi iti uram mult success Andrei!

Ipostaza 2 : Colegii de apartament

Da, da stim : Ioana este dooaar colega ta de apartament si atat!
Ea face curat, tipa la tine ca nu lasi capacul jos de la WC, face mancare ca la mama acasa si mai presus de toate, este cea mai de gasca fata pe care ai intalnit-o.
Poti vorbi cu ea despre aventurile tale de-o noapte, rade pana la 3 dimineata sau bea o bere la un film de groaza.
Evident ca nu ti se pare nimic ciudat in momentul in care ea se supara ca ajungi tarziu acasa, ca n-ai sunat-o sa-i spui cum a fost la intalnire sau ca n-ai dat un semn toata ziua : doar e prietena ta cea mai buna si isi face griji, nu?
Ei bine, dragul meu afla ca lucrurile nu stau chiar asa : colega ta de apartament viseaza la tine.
Si nu cum duci tu gunoiul, speli vasele sau faci de mancare, ci mai degraba cum vii alergand cu flori in mana spre ea si declarandu-ti dragostea mareata.
Solutii? Muta-te, gaseste-ti o noua colega de apartament sau poarta o discutie serioasa cu actuala…poate suntem doar noi paranoici. NOT

Ipostaza 3 : What? We’re just friends

Sunteti mai ceva ca fratii : va certati din nimicuri, vorbiti cate in luna si in stele, va sunati din 2 in doua ore, radeti unul de altul si cine v-ar vedea ar spune ca sunteti voi si restul lumii. Aveti incredere unul in celalalt, va luati apararea si sunteti acolo unul pentru altul la nevoie.
Si evident…sunteti doar prieteni. Pot spune doar atat “Alo, sefa, am o veste pentru tine : prietenul tau cel mai bun te doreste”, vorba reclamei.

Mirobolanta concluzie

Lasand gluma la o parte, prietenia dintre barbati si femei, ca orice lucru incert, ramane o enigma. Depinde de persoanele implicate, situatiile in care sunt puse acestea si multi alti factori.
Daca e sa vorbesc din proprie experienta, pot spune ca sunt de acord cu afirmatia inteleptului Cohen : mai devreme sau mai tarziu ori ai sa realizezi ca te place in secret, ca-l placi in secret sau ca va placeti in secret.
Dar evident, exista si exceptii, nu?

TU cum visezi?

2009-05-05T23:53:00.005+03:00

Am momente cand viata mi se pare un film.
Simt ca totul este posibil si ca totul va fi bine, mai devreme sau mai tarziu.
Tot ce conteaza este sa-mi ascult inima...

In viata mea de film, nu exista iubiri saturate si nici dependente nascute din frica de singuratate.
In viata mea de film, exista personaje alaturi de care zambesc, ma bucur si mai ales respir.

Am descoperit ca am o relatie speciala cu inima mea : daca-mi bate inexplicabil de tare, inseamna ca ceva nu e ok. Asa ca incerc s-o ascult cat mai des.

Nu merg pe principiul ca viata este prea scurta si ca trebuie sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Dar stiu ca viata este doar una, asa ca macar cum o vrem noi s-o traim si nu cum zic altii.
Oamenii judeca si te judeca. Daca tu crezi ca acei oameni nu pot dormi linistiti noaptea din cauza ta, te inseli amarnic. Acei oameni judeca si trec mai departe, pe cand tu, daca-i asculti, ramai cu consecintele.
Asa ca ce preferi: o viata plina de greselile tale sau una dictata de greselile celorlalti?

Exista oameni in jurul nostru care ne vor binele. Si pentru ca ne vor binele, cred ca stiu ce ne face fericiti. Insa...undeva pe la mijloc se pierd, iar fericirea pe care o vor ei pentru noi, este de fapt fericirea lor. Tocmai pentru ca ne cunosc atat de bine, cred ca stiu ce ne face fericiti fara sa ne mai intrebe si pe noi.

In viata mea de film, traiesc sute de experiente, ma lovesc de mii de ori cu capul de prag, plang pana la extenuare, rad pana la lacrimi si iubesc pana ce sangele imi clocoteste in vene.
In viata mea de film, nu fac compromisuri gratuite. Nu am sa stau niciodata cu cineva doar pentru a avea langa cine ma cuibari noaptea, daca acea persoana nu ma face sa tresar.
Si am sa stiu ca iubesc, doar cand voi gasi pe cel care va imblinzi fiara din mine.

Cu fiecare pas pe care-l faci in urma, ingandurat si nelinistit, ai sa distrugi o piesa din puzze-ul fericirii tale.

In viata mea de film, incerc sa merg cat mai sigura pe mine.
In viata mea de film, imi traiesc propria mea viata...sau cel putin incerc.

Povestea noastra... la trecut

2009-04-08T23:56:00.004+03:00

Mereu am vrut sa scriu despre noi, insa de fiecare data se ivea altceva mai bun. De curand am dat peste o carte*** cu 11 povestiri...iar prima dintre ele era chiar povestea noastra si suna cam asa:

" Este sfarsitul povestii si nu stiti asta. El este acolo, in picioare, in fata ferestrei si va supara ca sta in lumina. Nu pe el il vedeti, ci ziua pe care o impiedica sa intre. Asa incepe. El este acolo si prezenta lui va deranjeaza. Nu-l mai asteptati. Va intoarceti seara si dati drumul la radio. Un sarut distrat dupa ce v-ati descaltat. Apoi, de indata, tacerea. Nu stiti cum s-a intamplat. De cat timp. Credeati ca nu ar fi posibil. Nu el, nu voi. Cunosteati capcanele, cotidianul, alergatura. Se pare ca spalatul rufelor ucide dragostea. Nu ati crezut-o niciodata, ati refuzat sa va lasati inchisa intr-un astfel de cliseu. Si totusi fumul tigarii lui va deranjeaza. E un semn. Renuntati sa mai interpretati semnele.

Nu ati vazut nimic sa se petreaca si nu il mai iubiti. Vreti sa verificati. Trebuie sa fiti sigura. Dar va inselati. De fapt, il iubiti si in acelasi timp nu il iubiti. Ar trebui sa va hotarati, devine enervanta treaba asta. Va ganditi ca il iubiti, dar nu-l suportati sa-l vedeti strabatand sufrageria in halat de baie. Cand se asaza la televizor in tinuta asta, cu parul inca ud, dat pe spate. El, fara indoiala ca il iubiti, dar aceeasi scena repetata zilnic va indispune. Nu-i cazul sa amestecati totul. Ceea ce e sigur e ca nutriti tandrete pentru el. Este ceea ce se spune, se pare, atunci cand nu mai iubesti. Deci cu cat mai mult dovedesti tandrete, cu atat iubesti mai putin? Dar cine poate face diferenta dintre ele? Tandretea este atunci cand nu mai ai dorinta. [...]

Si totusi nu sunteti acolo. Faceti dragoste, nu incape nici o indoiala. Mai degraba des si cu convingere. Dar gasiti ca nu e indemanatic. E astfel si in rest sau cautati nod in papura? De cand dureaza? Si de ce nu ati mai vorbit despre asta inainte?

Respingeti ideea de a nu-l mai iubi. Nu va inchipuiti ca va trebui sa i-o spuneti. Atunci va apucati de treaba. Va adaptati. Acceptati ca nu mai suportati: mersul lui, atitudinea, muzica pe care o asculta. Fara sa dramatizati. Sunteti dezagreabila. Uneori jignitoare, dar disimulati. Apoi nu mai rezistati. Va scapa. Insirati reprosuri, semanati cu mama voastra. Va detestati. Va retrageti, mai dati o sansa povestii voastre. Sunteti blanda, concilianta, exact ce trebuie pentru a o lua de la capat. Nu sunteti obligata sa vorbiti despre asta. Se scurge o saptamana, uneori trec doua.

Mergeti la cinematograf, invitati prieteni, plecati in week-end la munte. Credeti ca v-ati ratacit. Este limpede ca este barbatul vietii voastre. Ati fost nedreapta, nerabdatoare, de o exigenta bolnavicioasa. Drept cine va luati? Apoi el uita cheile si asta va crispeaza. Incearca sa va sarute pe gat si ii taiati elanul. Ii spuneti ca nu aveti timp. Sunteti blindata cu scuze. Ganditi ca totul e din vina lui. De cand este vina lui? Cand a inceput?

Va cercetati memoria, scrutati si cel mai mic detaliu. Urmariti indiciile, aveti nevoie de dovezi. Nu credeti in neglijenta voastra, nu vi se potriveste. Refuzati sa admiteti ca v-ati fi putut insela. Aveti o parere prea buna despre sine. Dar cu cat cautati mai mult, cu atat mai putin intelegeti ce s-a petrecut.

Revedeti intreg filmul, inca de la prima zi. Intalnirea voastra dupa un spectacol de dans. Prima voastra conversatie la telefon. Prima masa impreuna. Primele vacante. [...] Prima intoarcere din vacanta. Privirea voastra trista la gandul ca trebuie sa va despartiti ca sa va duceti din nou la lucru. Nu, nu ati vazut nimic in toate astea care sa va poata alarma. Fuma in masina si nu va deranja. Bea mult seara la restaurant si beati cu el. Isi pierdea bricheta, ochelarii, actele si vi se parea romantic. Va induiosa. Era unic, dezinvolt, zapacit. Atat de diferit vi se parea.

Va amintiti perfect de primul apartament pe care l-ati vizitat impreuna. Erati de acord intru totul. Totul va convenea. Umiditatea nu va descuraja, nici zgomotul, nici lipsa incalzirii, nici locul stramt. Nu va pasa. Il devorati din privire. Nu aveati nimic decat viitorul inainte. Erati nemuritori. Aveati tot timpul.

Si ce-ati facut azi cu timpul asta? L-ati distrus. Evaluati, comparati, interpretati. Faceti din timpul vostru o scara de valori. Barbatul vietii voastre a devenit un teren pentru experimente. Il puneti la incercare, il obligati sa intre in tiparele care va convin. Ii incredintati un rol. Il tratati ca pe un obiect a carui folosinta ati hotarat-o singura. Dispuneti de el dupa vrere.

Ii sugerati ce trebuie sa faca, sa gandeasca, sa accepte. Vreti sa-l educati, sa-l reeducati. Nu-l mai iubiti. L-ati golit de substanta, l-ati uzat. Este in fata voastra, despuiat si obosit. Si astfel nu va mai place. O cochilie goala din care ati aspirat totul. Poti sa iubesti o cochilie? Poti sa iubesti un barbat care nu se mai razvrateste?

Oare asta a inceput inca din prima zi? Oare voi v-ati ucis propria poveste? Se spune ca sfarsitul e inscris in inceput. A cui e vina deci? A celui care l-a devorat pe celalalt? A celui care s-a lasat devorat? "

Pentru partea mea...imi pare rau si sper sa ma poti ierta intr-o zi...

*** Povestea face parte din cartea "Iubire la suprapret", scrisa de Brigitte Giraud, aparuta la editura Nemire Damen - tango, 2008

De 30 de ori CIUDAT!

2009-04-01T16:08:00.004+03:00

Fiecare om are parerea lui despre termenul "ciudat" si fiecare om il defineste dupa propriile valori si credinte. Mie mi se pare ciudat :

1. ca unul dintre oamenii care te cunosc cel mai bine sa te injoseasca folosindu-se de punctele tale slabe

2. sa te razbuni si sa-l raneste pe celalalt intentionat (verbal)

3. ca oamenii care nu s-au suportat niciodata sa fie dintr-o data prieteni

4. sa numesti "prieten" pe cineva doar de dragul momentelor dragute impreuna si nu pentru ca ai renunta la ceva ca sa-l faci fericit

5. sa judeci oamenii fara sa stii nici macar 1% din ceea ce s-a intamplat

6. ca uneori indeplinirea unui moft este mai importanta decat sa-l asculti pe celalalt pana la capat

7. ca nu mai putem sa ne facem timp, ca trebuie sa povestim pe fuga ce ni s-a intamplat si sa ne ascultam in trecere

8. cum dintr-o data esti OK si in secunda 2 afli ca e posibil sa ai ceva grav

9. sa te plangi la nesfarsit in loc sa rezolvi problema, sa nu uiti niciodata in loc sa mergi mai departe si sa nu ai un pic de intelegere, uite asa, de-al naibii!

10. ca atunci cand ai o problema, tu sa fii cel care-i incurajeaza pe ceilalti "stati linistiti, totul va fi bine"

11. sa mori si nimeni sa nu-si mai aduca aminte de tine

12. sa te uiti la cineva urat doar pentru ca rade zgomotos sau plange in hohote

13. ca uneori nu stiu...

14. ca desi viata ta e doar una, mereu se gasesc altii care sa-ti spuna cum sa ti-o traiesti

15. ca sunt oameni care nu au vazut marea...

16. sa dai vina pe ceilalti pentru greselile tale

17. sa nu spui ce ai pe suflet de teama de a nu fi judecat

18. sa ai pretentia ca ceilalti sa fie sinceri cu tine, iar tu sa pastrezi unele lucruri secrete

19. sa nu ai respect pentru munca altuia

20. sa zambesti doar cand vrei sa ceri ceva si in rest sa taci

21. ca nu ne stim scopul in viata

22. ca irosim timpul inutil

23. ca suntem atat de prinsi in problemele noastre incat nu mai putem fi atenti si la problemele celor apropiati

24. sa nu-i dai spatiu ceiluilalt de langa tine, pentru simplu motiv ca asa esti tu

25. sa nu vrei sa te schimbi

26. sa urasi o persoana doar pentru ca ai iubit-o prea mult

27. ca din comoditate sa nu fii alaturi de un prieten

28. ca exista persoane care nu se pot desparti de cuplu: "nu pot face asta fara iubi" , "daca nu vine iubi eu nu vin" , "cum sa ies fara iubi" ?

29. sa strangi bani o viata fara sa te bucuri de ei

30. sa crezi ca poti schimba lumea, fara sa ai niciun fundament...doar un sentiment ca asa va fi!

Voua ce vi se pare ciudat?

Despre vise...si nu numai

2009-03-09T21:30:00.000+03:00

Noi suntem ca un bloc in constructie: cu fiecare experienta traita, cu fiecare refuz, carte citita, iubire pierduta sau castigata, bucurie, lacrima, dezamagire, implinire, devenim mai puternici si ne apropiem un pic mai mult de rezultatul final - un bloc modern amplasat intr-o zona rezidentiala. In termeni umani fie spus - o persoana cat mai echilibrata, fericita si complexa.

Ideal ar fi, ca pe masura ce ne maturizam, sa ne cunoastem pe noi insine si sa ne dam seama exact de ceea ce vrem, ce nu vrem, ce ne place sau nu ne place. Consider ca doar daca facem lucrurile ce se apropie de preferintele noastre putem fi fericiti.
Este adevarat ca uneori facem lucruri doar pentru ca trebuie sa le facem, iar asta nu ar trebui sa fie o problema atata timp cat nu uitam ceea ce cu adevarat ne dorim si unde vrem sa ajungem.

La baza acestora, sta un mecanism foarte simplu : daca faci ceva ce-ti doresti sa faci si esti fericit cu asta ====> un produs final bun, ce va genera altele si mai bune. Daca faci ceva ce nu-ti doresti sa faci ====> un produs final prost, o stare de spirit deprimanta si alte rezultate pe masura.

Cu alte cuvinte, ca sa faci pe ceilalti fericiti, in primul rand trebuie sa fii tu fericit, si ca sa fii tu fericit, trebuie sa faci lucruri ce te implinesc, iar daca faci toate acestea esti cu un pas mai aproape de scopul tau final (oricare ar fi el).

Viata ne pune nas in nas cu cele mai neasteptate situatii : in decurs de cateva zile sau chiar ore, poti ajunge de pe o pozitie de varf la una de entry-level, de la un job sigur la fara job, de la 5 prieteni foarte buni la -1, de la starea de cuplu la cea de single si tot asa...

Iar cand suntem prinsi in astfel de situatii, ar fi bine sa avem la indemana un plan B. Si nu ma refer la inca un job, inca un prieten, inca un iubit, inca o sansa (desi poate uneori merge si asa), ci la a nu dispera.

Cu siguranta nu esti primul si nici ultimul caruia i se vor intampla aceste lucruri, lumea nu sta in loc pentru suferinta ta si mai mult ca sigur nu ai sa rezolvi nimic daca stai toata ziua in pozitie letargica pe canapea, gandindu-te la "eu oare ce ma fac"?
Solutia este sa profiti de acest timp mort : gandeste-te la ceea ce vrei cu adevarat, citeste cum nu ai mai citit pana acum, dormi, iesi cu prietenii, asculta muzica, fa-ti curat in dulap, scrie o carte, danseaza....
Si stii de ce?

Pentru ca fiecare lucru pe care-l faci pentru tine, cu gandul la marea ta dorinta, chiar daca nu simti, te va duce cu un pas mai aproape de ea... - deoarece, simplul fapt ca nu stai sa te plangi, inseamna ca lupti pentru lucrul dorit.
Sau cel putin eu asa cred!

Multumesc

2009-03-09T21:20:00.002+03:00

Vreau sa va multumesc la toti si separat la fiecare, pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ati spus cand eu v-am intrebat : Oare de ce?
Nici nu aveti idee cat inseamna pentru mine toate acestea...
Sper ca impreuna cu voi sa ajung sa schimb un pic lumea. Cine stie? Poate intr-o zi chiar reusim!

Va multumesc din suflet inca o data,

Ana

Pas cu pas

2009-02-02T01:00:00.003+03:00

Pentru ca traim in secolul vitezei, ne vine greu sa ne oprim, iar cand o facem simtim ca am facut ceva gresit.
Pentru ca traim in secolul vitezei, trebuie sa facem totul mai repede : sa ne indragostim mai repede, sa facem dragoste mai repede, sa iubim mai repede, sa ne mutam mai repede, sa ne casatorim mai repede si daca se poate sa traim fericiti pana la adanci batraneti mai repede.

Am uitat sa luam lucrurile treptat, iar cand o facem suntem priviti ca fiind demodati. Cosumam totul la viteza luminii: resurse, relatii, sentimente, si apoi ne intrebam de ce suntem asa nefericiti.

Am uitat ca fiecare moment are farmecul sau si ca fluturasii pot trai mai mult decat o zi. Ne epuizam toata energia "la inceput" si ajungem istoviti "la sfarsit".

Solutia? Sa ne izbim violent de "inainte" si "inapoi", de "trecut" si "viitor", de "ceea ce vreau" si "ceea ce pot" in cautarea fluturilor nemuritori si sentimentelor nesecatuite de viteza secolului in care traim.

In ritmul asta, nu m-as mira daca prima intalnire ar fi direct la primarie, a doua in noul apartament, iar a treia in cabinetul mediculul ginecolog.

Astazi, trebuie sa stim totul despre persoana de langa noi din prima, sa fim complet naturali in prezenta ei, fara urma de mister si fara niciun secret. Astazi vrem totul sau nimic si vrem acum.

Poate ar fi bine sa nu ne mai influentam atat de mult destinul si sa lasam lucrurile sa mearga de la sine... Astfel, poate vom ajunge sa descoperim sentimente si emotii demult uitate sau despre care doar am citit in carti si am vazut in filme.

Si sincer, daca secretul fericirii noastre pe termen lung ar fi sa luam lucrurile pas cu pas, nu-i asa ca ar fi pacat sa nu incercam?

Oare de ce?

2009-01-12T23:50:00.003+03:00

Astazi la birou am fost intrebata de ce imi este citit blogul? Ce am eu si altii n-au? Cuvintele mi-au ramas undeva la mijlocul limbii si nu am stiut ce sa zic. Raspunsul la aceasta intrebare poate sa vina doar de la voi :)

Asadar, de ce ma cititi?

Letting go...

2008-12-23T00:15:00.007+03:00

Mereu am mers pe principiul "fa ceea ce simti", desi de foarte multe ori acest principiu mi-a demonstrat ca ceea ce simt nu e bine sau ca ceea ce simt ar trebui sa pastrez pentru mine.

Mereu am accelerat lucrurile pentru ca am vrut totul "azi" si "acum".

Mereu am cautat pareri, sugestii, reclamatii si mereu am cautat sa-mi justific alegerile, deciziile si optiunile.

Mereu am zis ca am sa invat din greseli si a doua oara nu am sa le mai fac.

Mereu am avut asteptari ca in final sa fiu dezamagita.

Mereu am zis ca o sa ma schimb, sau cel putin am zis asta in fiecare Luni.

Mereu am vrut sa fiu omul bun si am sfarsit prin a fi cel rau.

Astazi ma vad intr-o lumina neagra. Ma vad ca fiind cea care-i indeparteaza pe toti de langa mine, cea care pune prea multe intrebari si are prea multe nelamuriri. Ma vad un om lipsit de scrupule si suflet, lipsit de sentimente si constiinta. Ma vad cea mult prea rasfatata ca sa merite ceva.

Apoi, ma gandesc ca lucrurile nu sunt chiar asa cum par. Ma simt justificata pentru fiecare decizie mareata pe care am luat-o, pentru ca asa am simtit si mereu am considerat ca e bine sa faci ceea ce simti. Si cu tot rasfatul de rigoare, sustin ca merit mai mult, din toate punctele de vedere.

Ce ati putea voi invata din toate gandurile mele? Ca indiferent ce sustine lumea ca stie despre voi, voi trebuie sa stiti cum sunteti. Trebuie sa fiti lucizi in concluziile pe care le trageti, chiar daca din afara pare ca v-ati bazat pe factori exteriori, iar ceea ce exista in suflet trebuie sa se concretizeze si in ratiune.

Mereu se va gasi cineva care sa va spuna ca ceea ce gandeste el este cel mai bine si ca ar trebui sa alegeti calea A in loc de calea B. Uneori, e bine sa ascultati si ce zice acel cineva, dar in restul datilor, folositi-va de propria intuitie. Stiti pana la urma ce cred?
Cu fiecare sut in fund pe care o sa-l luati, se va aduna undeva o bila alba pentru fericirea voastra!

Declaratie!

2008-12-17T17:28:00.005+03:00

Vreau sa moara toti fluturii din lume pana le zic eu sa invie iar!

Continua-mi povestea...

2008-12-10T19:22:00.004+03:00

" - Otilia, iti mai aduci aminte cand...?

- Nu. Pentru un timp am sa uit trecutul si am sa traiesc in prezent.

- De ce?

- Pentru ca azi respir. "

Taci tu, ca e secret!

2008-11-25T20:38:00.005+03:00

Stiai ca cineva se gandeste la tine fara ca tu sa stii? Te iubeste in secret, iar tu nici macar nu-ti dai seama.
Exista pentru fiecare o persoana care suspina pentru tine, viseaza la tine, simte mii de fluturasi numai cand iti aude vocea, se trezeste cu tine in gand...iar tu, nici macar nu banuiesti.

Acea persoana asteapta, nu actioneaza. Asteapta sa-ti dai seama, sa-i treaca fluturasii, sa-i pice un raspuns din cer, sa apara altcineva care sa-i fure mintile sau sa se intample ceva.
Insa eu cred in ziua in care persoana de la care te astepti cel mai putin, o sa vina la tine si o sa te sarute pasional, sau o sa-ti dea un telefon la capatul caruia vei auzi "ai vrea sa ne intalnim? am ceva sa-ti zic"........exact ca in filmele americane cu happy end!

Cineva, in toata lumea asta, ar fi gata sa se bata pentru tine, sa te faca fericit/a, sa se schimbe pentru tine, sa riste, sa-si dezamageasca prietenii si sa-ti puna sufletul in palma...iar tu nu stii nimic despre asta! Asadar, nu mai fi trist/a pentru ca esti iubit/a in secret de o persoana ce doar asteapta momentul potrivit ca sa-ti spuna asta.

In schimb, sunt curioasa sa stiu cati dintre voi sunteti acele persoane, care visati in secret la o baloasa poveste de dragoste :)

Lonely day

2008-11-01T20:12:00.004+03:00

In definitiv suntem cu totii singuri. Noi cu gandurile si sentimentele noastre sufocate undeva la mijlocul drumului dintre abdomen si esofag.
Nimeni nu ne poate intelege mai bine decat noi.
Da, lumea din jur este mereu interesata : "Esti bine? Ai patit ceva? Te pot ajuta cu ceva?" Dar, lumea din jur nu are rabdare ca tu sa te deschizi, sa te acomodezi, sa-ti scoti inima in palma si sa o analizezi ca la un curs de biologie avansat.
Lumea este agitata, grabita, stresata si mai presus de toate, are problemele ei!
Nu are timp sa le asculte si pe ale tale! Multumeste-te ca-ti sunt adresate intrebari din complezenta...
Cat urasc intrebarile din complezenta! Cam la fel de mult pe cat urasc sa fiu dezamagita...
Sa incerci sa iesi cu totii prietenii tai, atunci cand te simti cel mai singur om de pe planeta. Ai sa te intorci in patul tau cu minus o problema rezolvata si cu 200000 de alte pareri la activ.
Toata lumea vrea sa te inteleaga si vrea sa te ajute, insa ei nu constientizeaza ca de fapt vor sa se ajute si sa se inteleaga pe ei...
Cei care vor intr-adevar sa te inteleaga, atunci cand esti incurcat, sunt cei care bat la usa ta pe neasteptate, sunt cei care te suna si-ti spun : "hai sa iesim. acum", sunt cei care te asculta fara sa te judece...
Insa si aceia au un interes ascuns....
Oare de cand am devenit atat de sceptica?
Aplauze pentru persoana incojurata de oameni, dar cea mai singura din univers!

O zi din viitor

2008-10-15T23:52:00.005+03:00

Peste 10 ani ma vad trezindu-ma dimineata bine-dispusa. Imi dau drumul la muzica si pun cafea la filtru ca sa-i simt mirosul dupa ce ies din dus.
El e deja trez, dus sa cumpere briose cu ciocolata si flori proaspete. Aranjez pe masa mare si ovala din bucatarie micul dejun dupa preferinta: el suc natural, eu cereale cu lapte si cafea, iar aia mica de toate :)
Dupa o ora, pup de plecare cele doua fiinte importante din viata mea, si apoi ma duc sa ma imbrac. Scot telefonul de pe silent, raspund la primul apel si intre al doilea si al treilea incerc sa-mi mai rimelez o geana.
Ma urc in masina si pornesc spre serviciu...la fel de bine-dispusa.
Sunt redactor-sef la o revista de femei, si printre altele, coordonez o echipa energica, lucrez la un reportaj, scriu pe site si ma gandesc la articolul urmator ce va aparea la rubrica "opinie". Sunt bagata in priza, fara sa simt trecerea timpului, deoarece ador ceea ce fac.
La praz, o iau pe aia mica de la scoala, luam pranzul in parc, ca fetele, si o las acasa cu bunicii. Ma intorc in fuga la birou: am 2 intalniri, 3 mini sedinte si un deadline.
Pe drum vorbesc cu el si ii spun ca seara am program cu fetele...el ramane sef in casa, insa sa nu exagereze cu junk food-ul si bomboanele si mai ales ca nu uite de povestea de seara, citita din cartea cu printese. Inainte sa intru pe usa biroului vorbesc cu ele, la fel de agitate ca si mine, una pregatea un eveniment, cealalta o lansare, si stabilm sa ne vedem la 9 la restaurant.
Intr-un final ne intalnim, comandam un vin, ceva consistent de mancare (old habits die hard) si vorbim despre noi - am invatat sa lasam discutiile interminabile despre munca pentru convorbirile telefonice sau intalnirile fugitive :) Dupa cateva ore de ras si povestit, ne ducem acasa la iubitii si puii nostri...
Il gasesc pe el dormind cu punga de bomboane langa pat si cartea pe piept...micuta viseaza linistit in camera ei...
Ma dezbrac...el se trezeste....noapte buna...

Leapsa primita de la Arina si trimisa mai departe catre voi toti.

Gone in Paris...

2008-09-24T00:04:00.003+03:00

LOUIS ARMSTRONG-LA VIE EN ROSE
Asculta mai multe audio Muzica »

In caz ca nu stiai...

2008-09-04T22:00:00.010+03:00

Am ca element focul. Sunt Sagetator.
Calitate: mutabil. Am o atitudine de usa batanta fata de viata. Usa de la dormitor. Nu am intalnit vreo persoana cu care sa nu vreau sa ma culc...personal, am intalnit destule :D
Guvernator: Jupiter. Zeul „Dincolo de cele mai indraznete vise”.
Sunt de o franchete brutala, vesnic neindemanatica, dar si zeita jovialitatii excesive si neavenite. Activitate mea preferata este sa deschid gura inainte sa gandeasc, iar cartea preferata: „Filosofia la minut”. Am ca model in viata pe Goofy, iar ca idol romantic pe : omul invizibil.
Prima intalnire ideala ar trebui sa decurga asa : sa filosofez la un pahar de vin, dupa care o partida rapida in masina, apoi sa il abandonez pe celalalt pentru individul beton pe care l-am vazut prin geamul masinii in timp ce mi-o trageam.
Fraza cheie: „Ce am facut?!”
Stil romantic: inexistent

Sunt o tantaloaica de mare clasa, cu gura cat o sura si lipsita de orice fel de tact.
Nu am stare, in schimb, dispun de o personalitate extravaganta. Cred ca stiu tot, de aia imi petrec viata incercand sa ii educ pe ceilalati si nu sunt deloc subtila.

La un centimetru sub privirea mea vesnic vesela zace o megatona de furie reprimata. Sunt cea mai buna ucigasa din zodiac. Rabufnesc cand te astepti mai putin si cu mare violenta, dar nu prea des. Nu sunt violenta fizic. Mai degraba iti fac casa bucatele si vars epitete deloc placute la adresa neamului tau :)

Sunt pasionala, nu stabila si o sa alerg dupa orice imi incanta privirea la un moment dat. Am sindromul „iarba e mai verde in curtea vecinului” si o sa renunt la planuri de perspectiva pentru senzatii pe termen scurt :) Daca te certi cu mine , o sa-ti serveasc o predica de-o sa iti dea sangele pe urechi.

Sunt independenta, optimista si cred ca sinceritatea este cea mai buna politica. Nu imi plang de mila, sunt foarte prietenoasa si spontana. Vreau un partener cultivat si care a calatorit prin lume. Sunt genul de femeie care o sa te urmeze pana la capatul lumii.

DAR

Fac multe gafe si sunt victima celor mai bizare intamplari, desprinse parca din Zona Crepusculara, care ma fac sa ajung mereu la locul nepotrivit in momentul potrivit. Nu o sa vin la masa pentru ca am vazut o mata care nu mai putea sa se dea jos din copac, am sunat la pompieri si acum incerc sa ii conving sa ma lase sa ma urc pe scara sa o salvez.

Intarzii mereu. Chiar daca as pleca cu 3 ore inainte de acasa, tot o sa se intample ceva. Cand in cele din urma ajung, e destul de probabil sa schiopatez sau sa fiu in carje - asta pentru ca sunt expusa la accidente si am tendinta sa ma impiedic si sa cad foarte des.

Cand ma infurii, o sa vezi o explozie care o sa te loveasca in fata inainte sa poti lua orice masura de precautie. S-ar putea sa se lase cu ceva pahare sparte si desi nu o sa uit prea repede, o sa ma potoleasc in scurt timp. Dupa aia, o sa povestesc prietenilor incidentul in cele mai mici detalii. E felul meu de a ma razbuna ca ai fost rau cu mine :D

Pot sa turui 20 de minute fara sa respir si zambesc aproape non stop. Imi umplu existenta cu proiecte, petreceri, cauze si prietenii superficiale pentru ca nu suport sa fiu singura. Urasc munca in gospodarie, imi place afectiunea, dar detest sa fiu cicalita.

Am multi prieteni barbati. Daca esti genul gelos, o sa iti cam pun rabdarea la incercare. Ma astept sa ai incredere in mine si refuz sa imi schimb stilul de viata sau prietenii.
Sunt foarte pasionala, dar prefer o partida de sex scenelor prea emotionale si de asemenea, sunt cea mai independenta femeie de pe suprafata pamantului. ***

Ce zici, ai avea curaj? :)

***Text adaptat dupa un horoscop ingenios, parca special facut pentru mine. Vrei sau nu sa crezi, in proportie de 80% ma caraterizeaza.

Dor

2008-08-27T23:09:00.004+03:00

Oare persoanelor care nu-si mai amintesc de mine, le e dor de mine?
Oare sunt atat de nesemnificativa pentru toti cei care nu-mi dau un semn cu lunile, sau le e dor in secret?
Oare toti cei care m-au uitat se mai gandesc la mine?

Ati observat ca exista persoane care se gandesc la voi doar atunci cand se simt singure? Aceste persoane apar brusc in viata voastra, isi satisfac dorintele, ca apoi, cand ceva mult mai bun se iveste la orizont, sa dispara iar.
Mereu m-am intrebat care este motivul pentru care se reintorc: sa fie oare disponibilitatea noastra neconditionata? De ce pentru unii, am fi buni doar in momentul in care lor le lipseste ceva ? Si de ce tocmai noi?

Cred ca pana la urma traim intr-un cerc vicios: noi ii vedem doar pe ceilalti, nu si cand intre noi si ceilalti se pune semnul egalitatii. Practic, jumatate din viata suntem jucarii si cealalta jumatate suntem jucatori.

Totul ar fi mult mai simplu, daca lumea ar fi deschisa si sincera: "Astazi m-am gandit la tine", "Mi-e dor de tine", "Nu te-am uitat", cu astfel de mesaje s-ar duce naibii o groaza de intrebari, si sincera sa fiu, pe mine m-ar ajuta grozav.
Nu am sa inteleg niciodata oamenii care dispar total din viata mea un timp, ca apoi sa reapara mai senini ca niciodata, ca la final s-o ia de la capat.
But then again, daca totul ar fi atat de simplu, unde ar mai fi distractia, macinatul nervilor, rosul unghiilor, nedormitul noptilor, barfelor nesfarsite cu prietenii, curiozitatea?

Odata cu inaintarea in varsta, poate am sa inteleg si eu ca nu toate lucrurile trebuie sa-mi fie clare in minte si atunci am sa-mi pot expune mult mai obiectiv si rational punctul de vedere.
Insa, fiecare varsta are farmecul ei si pana una alta, intrebarea mea ramane:
Ti-e dor de mine?

The little little small things

2008-08-11T20:44:00.004+03:00

Chiar daca asteptam cu sufletul la gura gesturile marete ale vietii, de cele mai multe ori, doar cele mici conteaza. De exemplu, atunci cand :

- te intalnesti cu un cunoscut care are ochelarii de soare la ochi si atunci cand te saluta, si-i da jos

- soferii isi fac semn ca-i radar

- un/o prieten/a foarte bun/a iti cumpara prajituri

- suni pe cineva si-i spui ca ti-e rau si acel cineva vine imediat la tine

- un amic indepartat isi aduce aminte de ziua ta

- ti se cedeaza scaunul la metrou sau in ratb

- tipul/tipa ala/aia misto iti zambeste si intra in vorba cu tine

- ti se face un cadou neasteptat

- primesti flori de la cine te astepti mai putin

- tipul/tipa pe care (l-)ai cunoscut(-o) acum 5 seri, da in sfarsit un semn de viata

- primesti un add pe mess de la tipul/tipa de care-ti placea, dar n-ai avut curaj sa-i spui niciodata

- vezi ca parerea ta conteaza

- prietenii tai sunt langa tine

- zambesti si primesti inapoi un zambet

- stii ca n-ai fost uitat/a

- iti este recunoscuta originalitatea

- simti ca ai fost unica

- te simti cea mai singura persoana din univers..si-ti suna telefonul, cineva se gandea la tine...

- iesi la dans si te distrezi dupa cea mai obositoare saptamana din viata ta

- voi ma cititi si-mi dati feed-back :)

Cu si despre...fericire

2008-07-28T21:10:00.004+03:00

"Intotdeauna m-am intrebat: atunci cand un fluture paraseste coconul, realizeaza cat de frumos a devenit? Sau inca se mai vede ca fiind doar o omida?"*

Asa este si in viata : oare pe masura ce crestem si evoluam, realizam cat suntem de fericiti, sau inca ne vedem niste tristi si deprimati, incapabili sa realizam ceva maret?
Fericirea pe care atat ne-o dorim, nu este a celor din jur, nu apare daca muncim mai mult, iubim mai mult, mancam mai mult, speram mai mult...fericirea pe care atat ne-o dorim, este chiar in fata noastra.
Din pacate, suntem mult prea orbi, aroganti, orgoliosi, victime s-o vedem. Iar partea si mai amuzanta este ca, indiferent cate scrieri se vor face in jurul acestui subiect, concluzia va ramane neschimbata: omul mereu va alerga in cautarea fericirii. De ce?
Pentru ca asa suntem construiti: sa ne dorim mai mult, sa ravnim, tanjim, salivam la ce are altul... Mai greu sa ne uitam si in curtea noastra.
Desi am fost crescuti in canoane si invatati de mici, ce e bine si ce nu, pentru ce sa ne bucuram si pentru ce nu, ce ne va aduce succes si ce nu, practic instruiti ce este fericirea, fiecare dintre noi are raspunsul in suflet.
Fiecare dintre noi, in adancul inimii sale, stie foarte bine ce-l face fericit, insa din cauza motivelor de mai sus...nimeni nu va spune cu voce tare sau daca va spune, ori va nega foarte repede, ori va rade zgomotos, astfel incat sa para o gluma buna.
Noi suntem fericiti constant, dar mereu ne intrebam ce inseamna fericirea.
Visam continuu la "acel moment" si de multe ori plecam in cautarea lui...
Insa ne intrebam vreodata, ca poate parasind deja fericirea pe care o avem, (dar de care nu suntem constienti) nu vom mai reusi sa gasim niciodata alta?
Sustin visele! Cred din tot sufletul ca oamenii ar trebui sa-si urmeze visele, si vreau la fel de mult ca ei sa fie fericiti...insa, tot ce vreau sa zic e simplu:
fericirea este in noi, asa ca incetati s-o mai urmariti in altii, pentru ca s-ar putea sa gresiti drumul...

Asadar, dragii mei cititori, voi realizati cat de frumosi sunteti sau inca va vedeti urati, mici si nesemnificativi?

*Citat de la inceputul filmului Air I breathe

.

2008-07-17T17:02:00.005+03:00

"- Singura...sunt singura. Cat de ciudat e sa spui asta? Heeeeeeiiiiii, ma aude cineva?
- Cum adica esti singura? Nu e adevarat! Minti!
- Da...sunt singura, ele nu mai sunt...sau cel putin n-o sa mai fie in scurt timp, iar el...vrea sa fie fericit.
- Si langa tine?
- Nu ti-am zis? Langa mine nu e nimeni fericit! Am deosebitul talent de a-i indeparta pe toti... Stii ceva? El era...este..singurul care ma intelege. In fine, cred ca visez prea mult, prea departe, prea bine, prea sigura, prea fericita.. Otilia!!!!!! Trezeste-te!!! Pune picioarele pe pamant - aici in lumea reala, unde esti mica, ignorata, aproape inexistenta, inconjurata de oameni cu vise realizate si probleme stringente... In fine, ti-am zis..visez prea mult, prea departe, prea sigur... Am sa ma inconjor intr-o perdea de vise si am sa ma izolez de toti!
- Si de ce nu faci nimic?
- Fac, nu fac, fac, nu fac, fac, nu fac, fac, nu fac...nu mai stiu...lasati-ma in pace!!!!!!
- Deci, esti singura?
- Da, fara el..sunt singura, mai sunt ei...dar ei sunt departe...
- Otilia, ce s-a intamplat cu tine?
- Nimic. Sunt un monstru! Lasa-ma si tu acum..."

"Sitting, Waiting, Wishing"

2008-07-04T22:43:00.003+03:00

Mereu asteptam ceva...
Asteptam: ziua de maine, marea iubire sau doar una noua, sa treaca timpul, sa sune telefonul, sa ni se deschida in fata o casuta de mess, sa mancam, sa dormim, sa facem sex, sa fim tinuti in brate, sa bem o sticla de vin, sa fim avansati, sa ni se dea o marire, sa primim surprize, sa ne vina ziua de nastere, sa treaca mai repede ziua noastra de nastere, sa fim iertati, sa cerem iertare, sa spunem ce avem cu adevarat pe suflet, sa avem tupeu, sa inceapa filmul -piesa de teatru-concertul, sa intram la facultate, sa dam bac-ul, sa crestem, sa ne maturizam, sa ramanem mereu copii, sa fim independenti, sa fim iubiti, sa plecam in vacanta, metroul-autobuzul-taxiul-trecnul-avionul-masina, sa ne intalnim cu cineva cunoscut, sa fim placuti pentru ceea ce suntem, sa nu fim mintiti, sa fim unici, sa primim replici originale, sa luam o restanta/restantele, sa luam licenta, sa primim analizele, sa primim o veste buna sau una proasta, sa adormim cat mai repede, sa visam frumos, sa nu ne mai doara, sa ne vindecam, sa uitam, sa ne pice para in cap, sa prindem curaj, sa fim respectati, sa facem un copil, sa batem pe cineva, sa se downloadeze o noua melodie, sa terminam de citit o carte, sa se incarce o pagina de net, sa luam salariul, sa primim flori, sa reusim, sa facem o nebunie, sa intoarcem spatele si sa plecam, sa fumam tigara, sa se inchida calculatorul, sa se incarce telefonul, sa vedem cine isi aminteste de ziua noastra de nastere, sa ne tundem, sa ne treaca durerea de cap, sa iasa cineva din cabina de proba, sa nu trecem neobservati, sa slabim, sa fim placuti de cei din jur, sa fim ceruti in casatorie, sa concepem un copil, sa infiem un copil, sa avem o relatie solida, sa ni se indeplineasca visele, sa ni se faca cinste, sa ne vina nota de plata, sa ne vina comanda, sa iasa soarele, sa fie luna plina, sa ajunga mesajele, sa ni se raspunda la telefon-mail-scrisoare-sms, sa terminam de citit acest post, sa ne creasca unghiile, sa se termine hainele de spalat, sa ne conformam regulilor, sa incalcam regulile, sa schimbam lumea, sa fim schimbati, sa fim fericiti...

Toata viata asteptam ceva...
V-ati gandit vreodata la asta?

Jack Johnson
Asculta mai multe audio Muzica »

Scrisoare catre voi

2008-06-27T14:21:00.006+03:00

Salut,

Vroiam sa va spun atat de multe, sa va scriu intamplari amuzante de ale mele, sa va arat in cuvinte pe unde am mai fost, ce am mai facut...insa, de fiecare data cand astern pe hartie literele..mi se par ilogice, fara sens, aberante si mai ales neinteresante.

Totul a pornit cu furia mea, cand un ardelean pe care de abia il cunoscusem, dintr-o data si fara nici o legatura incepe sa-mi zica cu accentul evident si frumos : "No, dar de ce pula mea ti-ai numit blogul nu, cratima, sunt, cratima, printesa ?" , "No, da scrii despre printese?"
A continuat o cearta si o concluzie, a mea : nu va mai dati cu parerea despre lucrurile despre care nu stiti nimic! Adunati argumente si apoi bateti-va joc cat vreti. Ok?
Furia mea, data de faptul ca un lucru de-al meu mi-a fost criticat de un necunoscator, mi-a fost alimentata de un prieten bun de-al meu, coleg de apartament cu ardeleanul, care imi zicea constant: "El e baiat bun, ma Ana. Gateste bine. E la arhitectura si i-a aparut proiectul nu stiu unde. E baiat bun, nu fi suparata!"
Hellllllllloooooooooooooooooooooooo - sunt destul de maricica sa-mi dau seama si eu de oameni: nu am nevoie de scuze pentru ei, ca si cum as fi o toanta care nu se poate prinde la glume sau critici sau mai stiu eu ce. I-am zis asta amicului meu, care evident i-a tinut isnonul ardeleanului.
Whatever..eu sunt aia exagerata, nu?
Buuun, piticul asta cu ardeleanul il am de 2 saptamani..bine ca l-am zis, acum chiar pot dormi linistita :))

In boxe imi canta "Nu am chef azi", iar eu as mai avea sa va spun despre oameni: buni, rai, ciudati, si mai ciudati...despre relatiile dintre oameni si multe, multe, multe alte lucruri..
Dar vorba cantecului, nu am chef azi... ne vedeeeeeeeemmmmmmmm jjjjoooooooooooiiii!!!
Azi sunt linistita, calma si pregatita sa pasesc oficial in postura de adult responsabil (cel putin teoretic)...

Mi s-a spus intr-un comentariu ca sunt o "pseudo-intelectuala vulgara", nu stiu ce a vrut omul exact sa zica, dar cred ca e de bine...si suna bine..si mi-a dat o stare de bine :)
Insa...tot acel om, pe care nu-l cunosc si nu stiu nimic despre el, mi-a zis la sfarsitul comentariului: "Aduci a vama veche...cred :)"
Ma jur, unul dintre cele mai minunate si frumoase complimente pe care le-am primit vreodata...despre care nici nu pot descrie in cuvinte ce sentimente frumoase imi da...

Da, si pentru ca aduc a Vama Veche...pentru ca ascult Vama Veche si pentru ca sunt indragostita de Vama Veche si implicit de mare..ne vedem acolo de azi pana duminica. Iar daca nu ne vedem, am sa soptesc marii ceva frumos pentru voi :)

Va pup.

Ana, nu cratima sunt cratima printesa punct blogspot punct com!

??????????????????

2008-06-13T19:17:00.004+03:00

Mereu am discutat despre cum fac fetele cand sunt indragostite: se inrosesc, zambesc stupid, sunt mai blande, dau mesaje, fac lucruri dragute, se imbraca mai frumos pentru el, ii pun intrebari stupide, ii soptesc din ochi ca-l plac...
Insa una dintre intrebarile mele constante a fost : cum iti dai seama cand un baiat te place?
Exista prima varianta, cea previzibila, plauzibila si absolut deloc subtila : iti cere numarul de telefon, te suna din senin, iti face mici cadouri, se comporta frumos numai cu tine, te invita in oras si azi, si maine si peste 3 zile, vorbeste toate lucrurile din lume cu tine, iti aduce flori sau chiar te asculta atunci cand vorbesti.
Si evident exista si a doua varianta, in care presupusul amorezat nu prea face toate lucrurile de mai sus, face altele si mai important decat atat, tu simti ca el te place.
De ce, cum, cand?
Astfel, el iti zambeste frumos ori de cate ori te vede...si nu orice zambet, zambetul ala, care te dezbraca si te imbraca din priviri...
Te invita in oras, unde vorbiti despre vrute si nevrute, incat la finalul serii simti ca s-a creat o legatura puternica intre voi, insa a doua zi nu te mai cauta...si nici peste inca 5.
Daaaar, urmatoarea data cand va intalniti, la fel de frumos iti zambeste, vorbeste, priveste, gesticuleaza...
Te suna sau iti scrie un mail in care-ti spune cat de dor i-a fost de tine si ca s-a trezit gandindu-se la tine...si ca ar vrea sa va vedeti. A doua zi nu zice nimic, ca la sfarsitul saptamanii sa te sune iar si sa te roage sa-l ajuti cu ceva.
Tu, zambareata...accepti...
Aveti flirtul vostru, cuvintele voastre cheie, surasul cu subanteles, buza de jos muscata si obrajii rosii...dar atat.
Oricand e loc de o mica tavaleala pasionala, dar niciodata de o plimbare in parc si o inghetata cu zmeura.
Mereu esti disponibila pentru el, dar el niciodata pentru tine..

Fetelor ce se intampla?
Ne plac acesti baieti sau doar se joaca? Sunt timizi si nu stiu sa ne spuna in cuvinte ce le zace in inima sau le e drag de mor atunci cand ne vad...si doar atunci?
Mult timp mi-am pus aceste fantastice intrebari, muuult timp mi-am consumat neuronii facand scenarii peste scenarii, punand bucatelele de puzzle in asa fel incat sa-l scot pe el bine si pe mine iubita, incat, sincera sa fiu...am obosit.
Cu ajutorul prietenelor mele care m-au pus: sa semnez contracte sa nu-l iau pe messenger, mi-au tinut lectii intregi, logice si bine argumentate, mi-au ascuns telefoanele sa nu-l sun in momentele de euforie maxima, mi-au aruncat cele mai urate priviri, de genul - m-ai dezamagit, mi-au zis ca-s proasta, ca NU ma place, ca eu pic RAU si dupa infinite alte intamplari, plansete, sfaturi si timp...m-am prins.
Si mai mult de atat, am reusit sa inteleg ceea ce am zis mereu: cand un baiat te place te cauta!!!
Fetelor, oricat de timizi, neindemanatici, curvari, sex-simboluri, prosti, balbaiti, neprihaniti, ocupati, nehotarati, sau orice alta scuza le-ati gasi...un baiat cand va place va cauta. E atat de simplu. De ce?
Pentru ca: nu se poate gandi decat la voi, pentru ca atunci cand ia telefonul in mana automat se gandeste sa va sune, pentru ca daca nu are numarul vostru, o sa faca rost de el...
Pentru ca va place si inima ii bate cu putere, si creierul ii este endorfinizat si mana ii tremura si vocea ii sta in gat.
Pentru ca se poate si au existat cazuri si pentru ca instinctul ii ghideaza pasii si sufletul...
Oricat de greu ar fi sa renuntati la iluziile roz pe care vi le-ati cusut cu atata grija, incercati sa aveti undeva in coltisorul stang al inimii, certitudinea ca daca el va place, va iubeste, va vrea, va doreste, mai mult ca sigur va face ceva in privinta asta!
Iar daca nu, cine stie, poate chiar exista exceptii, dar daca si ele au murit, aveti in minte ca nu el este pentru voi...si oricat de mult v-ati dorit sa fie, oricat de mult ati visat colorat la el si v-ati imaginat impreuna de mana...nu se va intampla.
Nu vreau sa ramaneti cu ideea ca este un post trist...ci unul care sa va dea speranta.
Dragi barbati, care-mi cititi postul, ideea se poate aplica si la voi la fel de bine ca la noi : daca ea va place...de cele mai multe ori, va va da de inteles asta :)...si chiar e foarte usor sa va prindeti.

Pick a side!

2008-06-05T17:28:00.005+03:00

Vreau sa va vorbesc despre integritate: despre oamenii care se pot numi oameni, despre cei care se lupta pentru parerile lor si mai ales despre cei carora nu le este frica sa spuna ce gandesc.
Integritatea poate avea multe valente, insa am sa ma leg doar de o latura a ei si anume sinceritatea.
Oamenii sinceri sunt cei care sufera cel mai mult, deoarece intotdeauna spun ce gandesc..si dupa cum bine stiti, adevarul de multe ori doare.
Nu cred ca exista oameni sinceri de la A la Z, deoarece asta ar inseamna ca am trai intr-o utopie, insa cred in acei oameni carora nu le este frica sa admita ceea ce sunt.
Imi place sa ma cred unul dintre acesti oameni. De ce? Pentru ca imaginea pe care mi-o promovez pe blog o am si in realitate, iar imaginea pe care o am in realitate o am si pe blog.
Vorbesc despre bloguri..deoarece acestea au inceput sa ia un avant foarte mare si s-a ajuns ca oamenii sa se identifice cu cei pe care ii citesc, sa-si creeze anumite modele si valori.
Cu totii stim, ca blogul este un loc in care poti fi TU sau poti fi TU cel imaginat de tine sau pur si simplu poti sa fii ALTCINEVA.
Am un respect deosebit pentru oamenii care-si fac public aceste insusiri.
Mi-ar placea sa ies cu un tip care mi-a spus despre el ca e amuzant, frumos si destept si nu cu unul urat, plictisitor si prost.
As fi super incantata daca tipa pe care o citesc cel mai des...se va dovedi o dulce, o draguta si o persoana minunata si nu una ipocrita.
As aprecia daca cei care injura si care se simt atat de puternici pe o pagina online sa aiba tupeul acesta extrem si in viata reala.
Nu am sa ma leg de puterea pe care ne-o da internetul, de usurinta cu care poti sa critici, sa fii mitocan, sa injuri, sa iubesti, sa urasti...
Am sa ma leg de acei oameni care spun ceva si fac altceva.
Pentru ca in ei nu pot avea incredere, pentru ca nu stiu niciodata la ce sa am astept si in principiu sunt cei care ma dezamagesc cel mai tare.
Nu stiu exact de ce tin toate aceste lucruri: de educatie, de bun simt, de respect, de valori...
As vrea tare mult sa existe cat mai multi oameni autentici, deoarece pe masura ce cresc ma lovesc de tot felul de situatii pe care nu le credeam capabile sa exite.
Cu cea mai mare sinceritate, va spun ca nu imi imaginam ca exista atat de multi oameni nepasatori, fara suflet, indoctrinati, practic niste legume ale societatii, fara vlaga, care-si urmeaza doar propriul curs si sunt dispuse sa-si sacrifice totul pentru a nu se abate de la el.
Poate sunt egoista, poate irealista, poate sunt chiar puerila..insa imi doresc a fiu inconjurata de oameni care atunci cand ma intreaba "ce faci", chiar sa ma asculte, imi doresc sa fiu inconjurata de oameni care dupa ce au stat de vorba cu mine si au ras si am povestit sa nu se apuce sa barfeasca public (pe la colturi n-au decat - si eu o fac uneori (intre prieteni mai exact)), de oameni care sa nu spuna despre ei "vai cat natural sunt eu si ce dragut si va iubesc asa muuult" si sa fie de fapt un fitos de doi bani cu un caracter infect.
Da, pot spune ca vreau o lume mai sincera, pentru ca m-am saturat de minciuni, falsitati si ipocrizii.
Ce zici, vrei sa faci parte din lumea mea?

Oare cand?

2008-05-24T14:43:00.004+03:00

Viata este un cerc vicios: cand ti se intampla ceva rau - automat trebuie sa vina ceva bun, iar cand ti se intampla ceva bun - automat trebuie sa vina si ceva rau.
Tocmai din cauza motivelor de mai sus, nu stii niciodata cand sa zici stop sau mai corect zis, nu stii niciodata cand e momentul oportun sa spui stop.
Exemplele sunt infinite: femeile care stau alaturi de barbatii care le bat, pe principiul ca a doua zi le pare rau si urmatoarele 10 este extrem de dragut, un anturaj extrem de fascinant care te indeparteaza de toti oamenii care tin cu adevarat la tine, dar in acelasi timp de face fericit, mari, pe principiul ca e prea slaba, hai sa incercam has, lsd, coca...si de ce nu hero...si nu in ultimul rand, oamenii care stau implicati intr-o relatie care le face mai mult rau decat bine.
Problema este foarte simpla : cand trebuie sa spunem stop?
Raspunsul mi se pare destul de complicat.
Daca raspunzi: atunci cand pur si simplu nu mai poti, este total gresit - deoarece ai sa vezi ca ai sa poti muuult mai mult decat credeai si in ritmul asta, credeti-ma ca o sa dati cate un raspuns pozitiv la fiecare problema...si stop tot nu o sa spuneti.
Toate situatiile de mai sus sunt daunatoare, insa cum nu am cunostinta de cauza in fiecare in parte..am sa vorbesc despre relatii.
E foarte greu sa spui stop unei relatii: mai ales daca aceasta are rolul de a te obosi psihic treptat, de a-ti face rau putin cate putin, de a prelungi durerea si tristetea in subconstient si de a te face s-o uiti uneori prin zambete rare si scurte.
Practic, cand spui stop amintirilor impreuna, viselor, planurilor de viitor, tinutului de mana, naturaletii aproape innascute....celui mai bun prieten?
Din punctul meu de vedere...atunci cand devine un efort sa razi, sa explici, sa lupti, sa asculti si sa te faci ascultat de ea/el.
Atunci cand stii ca ai incercat si incercat si icercat...si ai realizat ca ideea de cuplu inseamna 2 si nu 1.
Atunci cand nu mai esti iubit/a si toata iubirea pe care o dai, vine inapoi sub forma de ura, de razbunare, de ironie si nepasare.
Cand nu mai exista empatie : cand tot ce se intampla e ceva normal, cand ti se spune ca exagerezi de prea multe ori, cand esti luat peste picior la fiecare gand serios pe care-l ai....cand esti luat de bun/a.
Adevarul este ca mai sunt inca un milion de motive...insa, stiti ce cred eu?
Eu cred ca indiferent de situatia in care ne aflam..raspunsul il avem undeva in adancul sufletului. Este raspunsul pe care noi ni l-am format in timp, este bine documentat, clar si ireversibil.
Iar noi stim ca-l avem, insa mai trebuie doar sa stim sa-l folosim.
Avem nevoie sa-l constientizam, sa-l spunem cu voce tare si sa ne lasam "salvati" sau nu de el.
Asa ca, stop vom putea spune doar cand o sa fim pe deplin pregatiti sa recunoastem adevarul si situatia reala in care ne aflam, cand o sa avem curaj si cand o sa fim siguri ca de atunci in colo vom putea privi mereu inainte si nu inapoi.

Vorba lui Blur

2008-05-15T23:39:00.004+03:00

"Cand eram mic eram convins ca pot sa zbor.
Chiar m-am gandit intr-un an, inainte de 2 mai, de ziua unui verisor de-al meu ca vroiam sa ii fac cadou faptul ca am invatat sa zbor. Eram eu sigur ca o sa invat pana atunci sa zbor si ca o sa-i arat si lui, in dar de ziua sa.
Fiecare cu visele lui, cu super-eroii lui, ..., culmea ca pana la adanci batraneti ne tot bantuie si ne fac sa zambim aceste vise, aceste povesti.

Mama mi-a spus mereu sa gandesc in culori calde! M-am gandit mereu la ce a vrut sa spuna... cum adica sa gandesc in culori calde?
Ei bine, cu timpul am descoperit ca cel mai usor sa gandesti in culori calde e sa te gandesti la visele tale. Sa te gandesti la CE VREI SA AI, la CE ITI DORESTI.
E cel mai usor sa vizualizezi zambind restanta de anul trecut si exact momentul in care te uiti pe listele din avizier si iti citesti nota de trecere din dreptul numelui tau. E usor sa faci din acest gand ceva cald, "light", linistitor, ..., ceva palpabil, aproape de tine, sa simti ca esti in fata avizierului si citesti nota de trecere, zambetul si emotia promovarii.
Dupa ce ai fabricat in culori calde aceasta dorinta, mai mult ca sigur ca vei reusi sa inveti fara sa stai stresat si cu stari negative, si sa ti se implineasca.. dooh!

Visele cele mari.... visele cele mari trebuiesc pastrate continuu in aceeasi forma, in aceleasi culori. Eu visez si imi doresc o casa cu ferestre imense, gradina mea de trandafiri mai mare decat cea pe care o am la tara.
Visez la o familie fericita si unita, visez la liniste si bucurie in casa mea cu geamuri inalte. Imi ofera pace dorinta asta. O am de mult, iar casa e la fel, ferestrele-s la fel, gardul si trandafirii sunt la fel de cand am fabricat visul.
Am imaginea clara a ceea ce imi doresc si sunt sigur ca am sa am pentru ca de cate ori inchid ochii ma vad acolo. Totul e la o intindere de brat, e palpabil, facubil, realizabil si in culori ... :)

Va zic: visati in culori calde si tineti la visele voastre. Oricat de mici, oricat de mari ar fi. Daca stii sa iti doresti sa zbori, ai incredere! ca o sa inveti s-o faci.
Va doresc o viata in culori! "

Viata mea, scrisa de Winamp!

2008-05-10T20:16:00.007+03:00

Am primit acum ceva timp o leapsa de la Cerculet , in care practic sunt pusa sa-mi ghicesc norocul in muzica. Mie mi-a placut la nebunie intreaga idee, asa ca hai sa vedem ce iese....:

1. How are you feeling today?

Vama Veche - Ana (asadar ceva gen: Da, gata, m-am saturat..... Ceeee te uiti asa la mine? Arati ca dracu'.....Sa nu te mire..ca..intr-o dimineata n-o sa ma mai gasesti... Hai ma, hai ma nu-mi fa de astea...)

2.Will you get far in life?

Take That: Rule de world (daaaaaaaa...pana acum chiar merge bine...numai ca vreau sa schimb lumea, nu s-o conduc :P )

3. How do your friends see you?

Kate Havnevik - Grace (Ca pe o binecuvantare? :) Melodia oricum..e tare draguta)

4.Will you get married?

Anastacia: Sick and tired (Mmmmmmmmm....asa oare am sa fiu in acea zi, sau deja sunt asa?)

5.What is your best friend’s theme?

James William Hindle: Leaving Trains (mereu pe fuga, merem nehotarat, merem copil...exact..)

6. What is the story of your life?

Pink: Centerfold (e despre cum supravietuieste Ea dupa un El...)

7. What was high school like?

Janis Joplin: Piece of my heart (FIIIIIIIIIIX asaaaaaaaa!!!! Ma jur!!!)

8. How can you get ahead in life?

Bon Jovi: Living in Sin (Need I say more?)

9. What is the best thing about your friends?

All Saints : Never Ever (Dap...niciodata nu o sa mai gasesc persoane atat de extraordinare)

10. What is in store for this weekend?

Destiny's Child: Bootylicious (Sooooo fuuuun)

11. What song describes you?

Roxette: Wish I could Fly (Imi place atat de mult Winampu meu...ma cunoaste bine, bine, bine)

12. To describe your grandparents?

Maroon 5: Harder to breathe (adica..sunt batrani :( Mi-as dori ca toata lumea din jurul meu pe care o indragesc...sa fie tanara mereu...)

13. How is your life going?

Vama Veche: Fericire (Punct!)

14. What song will they play at your funeral?

Pink: Fingers (incepe cu : "I'm alone now, staring at the sealing, I'm kinda bored now"... nu zau?

15. How does the world see you?

Manowar: The Crown and the Ring (Ca pe o printesa deci...sau ca pe o non-printesa :) )

16. Will you have a happy life?

Guns'n'roses: Don't you cry (Asadar n-am sa plang prea mult, nu? Asta vrea sa-mi spuna, nu? Nu, nu, nu?)

17. Do people secretly lust after you?

Procol Harum - Night in White Satin (Daca ascultam versurile..care spun ceva de genu: "oh, how i love youuuuuuu", putem face o interpretare pozitiva, nu?)

18. How can you make yourself happy?

Europe: Final Coutdown (Nu stiu cum sa interpretez asta...)

19. What should you do with your life?

Ciara feat. Missy Elliott - 1, 2 Step (Sa merg inainte...unu, doi, unu, doi...si tot asa..)

Leapsa merge catre cine o vrea, nu fiti timizi. Ideea e simpla: dai winampu pe shuffle si pui intrebarile...

MONOLOG

2008-04-27T17:48:00.005+03:00

" Simt ca nu ma mai iubesti!
Da, da, da...nu ma insel, de data asta cred ca am dreptate: nu ma mai iubesti!
Ce ironic! Acum doua zile ma pufnea rasul doar la gandul ca ai putea sa te desparti de mine, auzi...TU de MINE, si acum...acum nici macar nu pot sa respir.
Da, simt ca nu ma mai iubesti...altfel, altfel ar fi altfel, mai mult ca sigur m-ai suna, mi-ai aduce flori, mi-ai scrie, ce mai, ai face orice sa ma vezi fericita.
Ai devenit atat de rau! Da, da, asta e cuvantul: rau!
Ca si cum nu ai mai avea suflet...nu-ti mai dai seama cand gresesti, cum gresesti, de ce gresesti...sau nu vrei sa-ti mai dai seama.
Mereu te aud: tu, tu, tu, tu, tu. Numai TU.
Ce ai patit TU, ce probleme ai TU, ce simti TU si tot asa la nesfarsit, dar EU?
Zi-mi!!!
Cu mine cum ramane? Cu ce am patit EU, cu ce probleme am EU, cu ce simt EU?
Nu, nu, nu...clar - nu ma mai iubesti!
Inca e ciudat pentru mine sa scriu asta negru pe alb, insa unul dintre noi trebuie s-o faca, nu?
Nu ma mai iubesti. TU nu ma mai iubesti PE MINE! Ha!
Tu...stii, tocmai tu, baiatul ala dragut care si-ar fi dat sufletul pentru mine, care se linistea numai la vederea zambetului meu, care mi-ar fi adus luna ca sa ma opresc din plans...Tocmai tu, ai incetat sa ma iubesti!
Serios, inca imi vine sa rad!
Ma doare inima, ah, cred ca fac inca un atac de panica...in fine, cum spuneam, ma doare inima, dar parca tot nu-mi vine sa cred: nu ma mai iubesti...
M-am intrebat un timp daca sunt constant in mintea ta...daca chiar si atunci cand nu ma suni, te gandesti la mine...
M-am intrebat daca ti-e dor de mine, daca si tu vrei ca si mine sa-mi scrii cele mai dulci cuvinte...
M-am intrebat, da, insa intre timp, mi-am gasit si raspunsul..nu are cum, nu, raspunsul mai mult ca sigur e nu.
Tu pe care-l stiam..nu ar fi avut un orgoliu atat de mare, tu pe care-l stiam ar fi luptat pentru mine...tu pe care-l stiam ar fi facut imposibilul...da, da, da, exact...ar fi facut imposibilul!
Am obosit sa fiu tot eu aia care da sanse, una si inca una si inca una si inca una...
Am obosit sa iert, sa uit, sa trec cu vederea, sa nu-mi pese: nu am iertat, nu am uitat, nu am trecut cu vederea si mai mult ca sigur inca imi pasa!!!
Am obosit sa cer iubire, cand merit toata iubirea din lume!
Ti-am zis, crede-ma cand iti spun: Nu ma mai iubesti!
Stii de ce?
Pentru ca la cum merg lucrurile...nici nu as putea sa accept alt adevar... "

How can you tell if...?

2008-04-19T03:48:00.002+03:00

Iubire.
Mi se pare unul dintre cele mai grele cuvinte: fiecare il descrie, simte, il pune in practica altfel. Insa un lucru e sigur: atunci cand iubim, ni se citeste pe fata.
Suntem mai calmi, mai zambitori, mai draguti cu cei din jur si in mod sigur mai linistiti sufleteste.
Nu cred in "azi simt iubire si maine nu mai simt nimic", pentru ca din punctul meu de vedere nu e logic. In schimb, cred in "iubirea se transforma".
Cu timpul, poate micile noastre defecte, rutina ce s-a instalat, compromisurile pe care am ezitat sa le facem, comunicarea pe care am exclus-o din cercul nostru de prioritati...toate au dus la transformarea iubirii noastre in: prietenie, singuratate, tristete si uneori chiar intr-o vesnica ranchiuna, fara sens.
Cei mai multi dintre noi isi dau seama de toate astea intr-o singura zi : te-ai trezit dimineata, soarele era sus mare pe cer, te-ai uitat lung la persoana adormita de langa tine si ai realizat : "Ups, cred ca n-o mai iubesc".
Ei bine, toata aceasta transformare nu a venit brusc, cum initial ai vrea sa crezi, ci daca ai sa analizezi lucrurile in profunzime, ai sa vezi ca in fiecare zi a fost un mic amanunt care te-a deranjat si pe care nu l-ai discutat sau nu l-ai bagat in seama, si care a dus inca un pic la transformarea iubirii tale.
Mai demult, am scris intr-un post ca marile iubiri nu mor niciodata....si intr-adevar asta am crezut in acel moment si as fi putut baga mana in foc ca asa este.
Cu timpul, am ajuns sa inteleg ca intr-adevar marile iubiri nu mor niciodata, dar se transforma. Si oricat de tragic sau banal ar suna, dragostea nu este niciodata de ajuns.
Desi ai crede ca iubirea ta pentru ea sau pentru el, este tot ceea ce aveti nevoie pentru a putea supravietui ca un cuplu...ai sa afli, mai devreme sau mai tarziu, ca nu e deloc asa. Iubirea vine mana in mana cu increderea, comunicarea, compromisul, micile atentii, respectul, caldura, atentia, sexul, stabilitatea, familia, valorile, credinta...
Ca o relatie sa functioneze, din punctul meu de vedere, trebuie sa atinga in acelasi fel si cu acelasi impact fiecare dintre elementele de mai sus.
Asadar, dragii mei cititori, nu fiti surprinsi cand doi dintre prietenii vostri foarte buni, pe care i-ati vazut mereu zambind si mergand de mana fericiti vin intr-o zi si va spun : "Ne-am despartit".
Nu s-a intamplat brusc si dintr-o data cum ati crede, de cele mai multe ori nu a fost o decizie de moment, ci pur si simplu, lucrurile marunte care s-au adunat incet, incet, incet au implut paharul si n-au mai avut unde sa se reverse.
Daca m-ai intreba cum imi dau eu seama ca cineva te iubeste, probabil mi-ar veni in minte 1000 de raspunsuri mai mult sau mai putin verosimile, insa mai presus de toate te-as intreba: atunci cand tu ii zici lui "ma iubesti", el iti raspunde imediat "da"?
Daca e asa, inseamna ca sunteti pe drumul cel bun si ca dragostea voastra nu a fost alterata si ar fi bine sa o pastrati la acelasi nivel.
Daca el sau ea se gandeste sa-ti raspunda, iti cere timp pentru a-si clarifica sentimentele, iti spune ca intr-o zi iti va raspunde clar...inseamna ca iubirea lui sau ei nu mai e la fel si nu stiu cat timp sau putere vei mai avea sa opresti transformarea, pentru ca imi vine greu sa cred ca o data ce o iubire s-a transformat, mai poate fi resuscitata.

Cat de cul e sa fii cul?

2008-04-11T21:37:00.003+03:00

Vrem sa recunoastem sau nu, suntem o generatie a brandurilor.
Daca nu ai macar un Adidas sau un Swatch pe tine, inseamna ca esti depasit,iar uneori poti fi considerat taran. Ca sa nu mai spun cum sunt priviti cei imbracati de la Boss sau cele cu ceasuri Cartier (e de bine in orice caz).
Am ajuns sa fim catalogati in functie de ce etichete purtam : daca ai brandul x, inseamna ca esti destept, bogat si frumos, iar daca ai brandul y, cu siguranta esti un prost, care nici macar nu stie pe ce lume traieste.
De cele mai multe ori un brand vine insotit si de un anumit anturaj, de anumite locuri ce trebuiesc vizitate, de un anumit gen de muzica si de un anumit comportament.
Asta de fapt este problema: in ce moment au ajuns brandurile sa ne schimbe personalitatea, grupul de prieteni si atitudinea?
Generalizand, majoritatea oamenilor imbracati in haine de firma din cap pana in picioare, aranjati, asortati si cu ceva bani in buzunar sunt superficiali si aroganti.
Cu alte cuvinte, brandul creeaza si tendinta spre superioritate: asadar, eu sunt imbracata de la Stella McCartney, iar tu esti imbracata de la Terenova, prin urmare, eu iti sunt cu muuult superioara tie deoarece eu imi permit lucruri pe care tu nu le poti avea. Brandul se extinde si la accesorii, restaurante, mobilier, colectia de cesti de ceai etc.
Ce e trist, e ca de cele mai multe ori, oamenii trendy si hip, pe care noi ii consideram superficiali si care trateaza aparent problemele in acest mod, sunt persoane cu substrat.
Insa ce e mai cul sa discuti cu gasca ta cul: probleme filozofice importante sau unde plecati in week-end, de la cine ar fi mai bine sa cumperi iarba, de la A unde e mai tare sau de la B unde e mai ieftina si cand puii vostri va duceti un pic afara sa faceti un pic de shopping?
Dupa cum am mai zis, generalizez, insa brandul in sine nu reprezinta nimic si este alaturat multor altor factori: pozitie sociala, interese, pasiuni, cultura...
In alta ordine de idei, ne putem da seama de caracterul unui om, de hobby-urile acestuia si statutul sau in societate, doar uitandu-ne la firmele pe care le utilizeaza, dar intrebarea mea este alta: daca haina il face pe om si omul face pe haina, cand au ajuns aceste 2 sintagme complementare atat de diferite?

Bucati din puzzle-ul ce ma compune :

2008-04-07T01:52:00.012+03:00

Ciocolata, cafeaua cu lapte, muzica, soarele, pantofii, povestile, marea, luna plina, primavara, stradutele de pe si din jurul Lipscaniului, cafenelele cu scaune,
mese si pahare dragute, fustele, mainile frumoase, sarutul, pozele, sa am mereu ceva de rontait cand ma uit la un film, plantuta mea pe nume Lolo, ca lumea sa
se joace cu parul meu, dansul, cartile, sa-mi dau cu parerea, copacii infloriti, tigarile, rujul rosu, culoarea verde, cerealele cu lapte, prajiturile cu crema, surprizele, cadourile practice, biletelele, sa conduc, camera mea din Bucuresti,
gentile, jeleurile, barfa, mailurile lungi, flirtul, sa fiu sunata noaptea si sa fiu
invitata la dans sau la munte, sau la o pizza in parc, sa ma intrebe lumea:
Ce mai faci Ana? si chiar sa ma asculte atunci cand raspund, Piata Sfatului din
Brasov, replicile inteligente, mirosul de benzina, ceasurile de mana, telefoanele
cu clapita, frappe-ul, inghetata de pepene si fructe de padure, sa vorbesc,
dormitul, invatatul, criticatul, mancatul, uitatul la seriale alaturi de cele 2 zane
ale mele, non-printul meu, aluziile, sa rad, destinul, oamenii sociabili, rochitele
baby-doll, nachos, bacardi, votca cu suc de portocale, lipton ice tea de lamaie,
complimentele, animalele, parcurile de distractie, pizza, intrebarile..............

Evident, acum e randul vostru dragii mei: